vineri, 27 decembrie 2013

Cu siguranta.



Uneori trebuie sa spui "Nu" ca sa primesti un "da. . .", si ala cu juma' de gura. 
Ai crede ca. . . , dar nu.
(Nu, atat am avut de zis/scris).

luni, 16 decembrie 2013

Amintiri cu Mona din epoca de club I



M-am gandit ca pana o sa am nepoti o sa am Alzheimer, asa ca mai bine scriu de pe acum acele amintiri pe care o sa vreau sa le povestesc dar nu o sa mi le mai aduc aminte.
A fost odata ca niciodata si or mai fi si acum, dar mai rar asa, doua zuze. Sa le spunem Isa si Mona sau MonaLisa, tot aia era pentru noi. Eram la liceu, clasa a X-a, cand ne-am zis ca astfel nu se mai poate, trebuie sa iesim si noi intr-un club sa vedem care-i faza. De strabatut centrul, Mc-ul si KFC-ul de la Romana ne saturaseram. Si de Dr. Taberei. Plus ca de la atata fast-food puseseram pe noi niste kilograme in locuri in care nu ne-am fi dorit.(Acum nu te gandi ca eram obeze). Si pentru ca noi eram anti-miscare si mereu spuneam ca suntem in acea perioada a lunii cand aveam orele de sport, am zis ca cel mai bine slabim dansand. Deci alergam dupa mai multi iepuri si vedem noi ce prindem.
Evident ca unde-s doua blonde merge si a treia, asa ca ni s-a alaturat inca o zuza, sa-i spunem Laura. Cum sa facem sa iesim de nebune? Ne-am convins  anuntat parintii ca e ziua unei colege. Asta prima oara, ca dup-aia nu am mai avut stress. Iar cand se nimerea sa fie vreuna din noi singura acasa, normal ca fiecare aducea cu sine placa de par, vreo 5 bluze, toate fardurile, parfumuri, alte farduri si. . . farduri. In toata casa era o vanzoleala continua, un du-te vino dinspre baie spre dormitor si viceversa. Adica drumul de la oglinda spre sifonier, ca sa ne intelegem. Pe ritmuri de melodii diverse era mai mare dragul sa ne privesti cum ne agitam toate in chiloti si sutien. Mergeam in baie, ne dadeam cu pudra si fond de ten, mai mult asa, ca sa nu ne ceara buletinul si sa ne lase sa intram in club, apoi fugeam in dormitor, trageam cate un dres pe noi, iar fuga in baie - tencuiam ce mai era de tencuit pe fatza, inapoi in dormitor unde ne puneam o bluza de trening ca ne lua frigul, ne faceam unghiile, iar - in baie sa ne facem parul. Normal ca oja aia nici nu era bine uscata si trebuia sa le refacem. Laura avea un obicei de care nu s-a despartit nici pana in ziua de azi: intai se machiaza apoi se spala pe dinti si evident se mai da cu fond de ten dupa, ca na. . . 

"- E bine cum m-am machiat?
 - Nu, prea mult roz. Mai pune negru sa te lase in club.
 - Acum e bine?
 - Nu dom'ne, mai mult negru!"

Normal ca fardul negru ajungea sa fie fard de obraz pana la urma, dar remediam situatia inainte sa iesim pe usa. Ne dadeam jos bluzele de trening si votam cu ce ne imbracam. Fusta de blugi? Da, deci toate 3 in fusta de blugi. Bluza decoltata, asimetrica, cu voal, neagra? Da, bun, asa ramane. Nu eram noi pe atunci cu rochii si pantofi cu toc. Oricum, ne diferentiam una de alta prin faptul ca Laura era mereu in roz, Mona in negru si eu in restul paletei de culori. Nu toate odata :)) macar atat. 

La inceput, adica primul an, hai poate doi, cand ieseam, nu beam alcool. Deloc. Noi chiar ne duceam sa dansam. Si atunci am descoperit noi toate mixurile tari si muzica electro si incercam sa retinem versurile din melodiile pe care le punea Dj-ul si cum ajungeam acasa fuga pe Google si pe Odc sa le gasim. Eram cool, ce stii tu? Numai oamenii marfa ascultau muzica asta. Pentru ca toata seara o tineam pe apa plata (fara lamaie) si cola, rezistam pana la 5-6 dimineata cand se inchidea clubul. Eram extrem de fascinate de cum intram seara, pe intuneric si ieseam dimineata, la rasarit, pe lumina. Si mai auzeam si cantecul vrabiutelor, dar asta am inceput sa observam cand deja aveam dezlegare la alcool si ieseam razand (na, cum altfel?) pana la un taxi. 
Ceea ce ne placea cel mai mult era sa luam oamenii la dans. Noi eram mereu cele care incepeau sa faca hora, trenuletul, sa danseze lambada, ba tin minte ca o data, cand eram doar cu Mona, i-am zis sa dansam in cerc, sarind de pe un picior pe altul. Si chiar asta am facut, ceea ce a generat o discutie intre cativa tipi care venisera cu iubitele lor si. . . :
"- Uita-te ma la fetele astea cum se distreaza si alea ale noastre stau ca proastele pe canapea si beau cu paiul dintr-o doza de Fanta!"

Dupa care am descoperit boxele. Si apoi, in orice club mergeam, daca vedeam o boxa, clar ne suiam pe ea. Era chiar bine acolo, la inaltime. Aveai loc sa dansezi, nu te inghesuia nimeni, nu aveai treaba cu nimeni, eram in lumea noastra, pe boxa. Dupa care am descoperit barul. Si apoi, in orice club mergeam, ne suiam pe bar. Era mai greu sa-ti tii echilibrul printre paharele oamenilor si uneori riscai sa dai cu capul de tavan, dar niciodata nu a cazut vreuna dintre noi. (Acum nu te gandi ca ne suiam pe boxe si pe bar si incepeam sa ne dezbracam si sa aruncam cu sampanie/apa minerala una pe alta). De obicei incepeam sa ne cocotam atunci cand clubul devenea prea aglomerat. Si toata lumea era extrem de binevoitoare cu noi. Ne ajuta sa ne urcam, ne ajuta la coborare. Rari serile in care nu se gaseau baieti sa ne faca rost de un taxi. Si asta era dragut pentru ca nu ne stresa nimeni cu numere de telefon, id-uri, hei papusa, replici si vrajeli ieftine. Nu ca acum, cand toti parca sunt loviti de streche si in calduri. 
Iesind atat de des in acelasi loc, sa ii spunem Twice, normal ca ne-am imprietenit cu bodyguarzii, cu barmanii, cu Dj-ul. Ce-l mai innebuneam pe Dj de cap. . . 

"- Auzi, n-ai si tu melodia asta cu. . . ?
 - Pune si tu melodia aia. . . 
 - Dar cine canta melodia asta? Stai sa notez.
 - Nu danseaza nimeni, schimba ritmul, pune-o p-aia cu. . . "

Daca cineva devenea prea insistent pentru ca era extrem de beat si nu mai intelegea limba romana, o scoteam noi la capat. Deseori le spuneam ca prietenii nostri sunt la bar sau la baie. Sau mai erau astia care nu te puteau aborda din fatza, trebuiau sa te abordeze din spate si tu ca proasta ar fi trebuit cica sa stai, sa te bucuri si sa-l lasi sa se frece de tine, dar si tu de el :)). Asa ca eram extrem de vigilente si cum vedeam un astfel de "spartan", imediat plecam din acel loc, tragand zuza respectiva puternic de mana si uitandu-ne urat la el. Oricum, incidente mai neplacute de atat chiar nu am avut niciodata. Si deja stabilisem de acasa ca Mona e bodyguard-ul nostru. Trebuia doar sa se infoaie.

Amintiri sunt multe, dar prima parte o s-o inchei cu una scarboasa. Deci daca mananci sau esti slab de stomac, te poti opri aici din citit.

Acum vreo 3 ani, fiindu-ne dor de serile nebune in care ieseam doar noi fetele, ca fetele, am planuit cu Mona ca intr-o joi sa iesim in "Twice", transformat in Kulturhaus. Sa vedem si noi ce s-a schimbat pe acolo si evident, sa iesim doar sa dansam, pentru ca amandoua eram intr-o relatie si chiar daca nu, nu intr-un club gasesti "boifrend matirial". Ajunse in aceasta locatie, clubul fiind aproape gol, ne-am bucurat, am batut palma si toata seara am tinut-o pe vodka si suc de portocale. Trecusera deja niste ani de cand ne imprieteniseram cu alcoolul si stiam cum se bea, ce nu se bea, de ce sa nu amesteci. Motto-ul nostru dupa care ne ghidam cand eram la limita dintre "Ma simt bine" dar o sa "Ma simt rau" daca mai beau ceva, era: Vinul dupa bere e placere, berea dupa vin e un chin. (Acum nu te gandi ca eram alcoolice). Dupa melodia "Saniuta fuge, nimeni n-o ajunge", am zis ca mai bine fugim sa ajungem noi acasa decat sa mai auzim asemenea versuri proaste.
Pentru ca afara era iarna, deci frig si in taxi prea cald, mai mult decat evident ca mie mi s-a facut rau si cum ne-a lasat taxi-ul in fatza blocului meu, m-am si oprit la primul copac. 

"- C***e, ai facut risipa la bautura, hahaha!
 - Nu este adevarat, sa stii ca am vomitat doar sucul de portocale, nu cred ca era de calitate. Hai sus!"

Sus, ne aruncam hainele, ne bagam in pijamale, Monei i se face foame. Ma impleticesc si ma impiedic de pisica (ori invers) pana la frigider, ii aduc rosii, branza, salata de vinete, ardei copti, i le trantesc pe pat, ii urez sa nu i se faca rau, dau sa ma bag la somn. Dar totul se invartea si vazand-o pe Mona ca mananca tolanita ca romanii din Antichitate si sprijinindu-si capul cu mana dreapta, cu mana stanga se chinuia sa tina furculita sa nimereasca rosiile care fugeau din farfurie si cum se uita intr-un punct fix, mi s-a facut rau. Ai mei fiind acasa, nu ma puteam duce la baie, ca nu vroiam sa-i trezesc in zgomote de. . . Asa ca deschid larg geamul de la camera si colorez zapada in portocaliu. De la sucul de portocale. Ma bag in pat, Mona isi trage si ea patura peste cap, cand sa gasesc o pozitie in care parca nu se mai invartea totul atat de repede, i se  face rau Monei. Evident, deschide si ea larg fereastra si coloreaza zapada in verde, rosu si portocaliu. Ne repregatim sa adormim; acum nu se mai invartea, dar amortisem pe partea aia asa ca trebuia sa ma intorc. Mare greseala. A inceput iar sa se invarta. Iar mi s-a facut rau. Iar am deschis geamul. Iar am inceput sa colorez. Iar ma bag la loc in pat. Adorm. Ma trezesc. Monei i se facuse rau. Fuga pe geam.

"- Ah, sa-mi bag pla in salata de vinete!
 - Ti-am zis sa nu mananci din aia ca e prea grea. . ." bla bla bla. Incercam eu sa-i tin Monei teoria mancarurilor grele in timp ce ea isi varsa efectiv sufletul pe marginea geamului apartamentului de dedesubt.

Adormim. Si Mona ma ia de mana si incepe sa ma zgaltaie.

"- Dormi? Ti-e rau?
 - Ce? Hai c***e, abia adormisem, nu mi-e rau.
 - A, credeam ca ai zis ca ti-e rau.
 - Ai visat."

Moment in care m-am dat jos din pat pentru ca mi se facuse rau instant. Daca nici asta nu-i iubire, atunci cand visezi ca unei persoane dragi ii este rau sau urmeaza sa-i fie si tu o previi, atunci nu stiu ce este :)). Iar pe geam, aceeasi distractie. Deja ma gandeam sa adorm la fereastra, ca ma plictisisem de cate ori vomitasem. Dar pentru ca Mona urla ca ii e frig, sa inchid fereastra si sa vin naibii in pat, asta am facut. Si adormim. Pana cand (nu, de data asta nu mai vomita nici una) se aude un zgomot ca si cum cineva ar bate in ceva metalic. 

"- Ce-a fost asta?"

La care eu, in ameteala mea:

"- Ah, ce sa fie. . . e. . . e papagalul!"
"- Ah, bine!"

Si se intoarce pe partea ailalta si adoarme. Fac si eu la fel.
Ne trezim pe la un 10, ne uitam una la alta si ne pufneste rasul.

"- E papagalu', nu? Ahahahaha!"

De fapt, nu fusese nici un papagal. Nici nu aveam cum sa fie unul, pentru ca saracul meu papagal murise in urma cu vreo 5 ani. Iar zgomotul care s-a auzit semana cu cel pe care-l facea cand dadea cu ciocul de colivie ca sa-l scot afara. Insa era doar pisica ce se suise pe calorifer sa stea la caldura. 

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Iti place in carusel?



Nu stiu ce-ai invatat tu, dar eu am invatat multe. Extrem de multe. Nu am vrut sa invat atatea, dar 2013 n-a stat dupa mine. S-a gandit ca eram in urma fatza de ceilalti, asa ca mi-a dat multe teme de vacanta. Zbang, zbang, zbang! Palma dupa lectie, lectie dupa shot, shot dupa. . . Nici nu mai conteaza. Caci totul e bine cand se termina cu bine, nu? 
In alta dezordine de idei, "Cere si ti se va da" nu a functionat, s-a mers pe principiul "Nu cere, ca oricum ti se va da". 
"Cauta si vei gasi"? Cand te opresti din cautat atunci gasesti. 
Alergi dupa iepuri? Nu mai alerga, se afla in spatele tau.
Cine-i acolo sa te ajute? Este mereu cineva.
Te dai in carusel, sus-jos, sus-jos. . . Ai ametit. Nu mai vrei sa stii, sa auzi, sa vezi, nu mai vrei nimic. Si pui totul pe "Hold". Pornesti cand vrei tu, nu cand vor ceilalti. Ai nevoie de timp pentru tine. Sa te cunosti. Sa stii ce vrei. Sa stii ce poti. Si chiar poti multe. Extrem de multe. Mult mai multe decat ai crezut, ai sperat sau ti s-a spus ca poti. 

Dezamagire? Da. Uimire? Da. Fericire? Da. Tristete? Da. Minciuna? Da. Adevar? Da. Sinceritate? Asa, pe final. Nopti transformate in dimineti? Da, transformate in seri ca sa fiu cat mai exacta. Framantari? Da. Nepasare? Da. Viva la vida? Da. Hate la vida loca? Da. Keep calm? Da. And carry on? Evident. Enough keeping calm? Nu. Zambete? Sambete. Sambete? Zambete. 


Ai ametit deja? Asa-i intr-un carusel. Asa a fost in 2013. Nu mi-a placut. Mi-a placut. Multumesc :D

duminică, 8 decembrie 2013

Sfaturi



Ca traim intr-o jungla urbana ori intr-o jungla rurala, tot jungla se cheama. Asa ca avem nevoie de niste sfaturi de bun-simt pe care sa le urmam pentru o mai buna intelegere si o viata mai armonioasa.

1. Asigura-te ca te lauzi cu ce ai realizat, cu cat de minunat/a esti si cum toata lumea te place, atunci cand ai de a face cu oameni noi, deci posibili viitori prieteni. Numai asa vor vedea cu adevarat ce fel de persoana esti si cu siguranta se vor simti norocosi sa te aibe drept prieten. Nimeni nu vrea ratati pe langa. Demonstreaza-le cat de cool esti tu. 

2. La petreceri, nu este important ce muzica pune Dj-ul. Trebuie sa nu iti placa, asa ca du-te acolo, peste el si pune tu ce melodii vrei. Doar tu stii ca asculti muzica de calitate si prin urmare toti vor fi incantati de fiecare data cand vei anunta un nou cantec: "I-auziti asta! Nu-i tare?". Plus ca un Dj atrage atentia, asa ca de ce sa nu fii TU in centrul atentiei? Toata seara.

3. Pentru baietii care se afla intr-o relatie: intotdeauna cand mergi cu prietena ta undeva (nu conteaza unde), trebuie sa va asortati. De exemplu, ea are o fusta rosie. Iti pui o cravata rosie (asta daca nu ai un pulover rosu). Ea poarta o rochie albastra in dungi verzi, mov si galben. Tu faci pe dracu-n 4 si gasesti o astfel de cravata albastra in dungi, verzi, mov si galben. Numai asa lumea poate observa cat de bine va intelegeti si cum relatia voastra e una solida. Iar daca cineva vede ca v-ati asortat, ii raspunzi cu un: "A, da? Noi nici nu am observat, asa s-a nimerit." Asta o sa-i dea pe spate pe ceilalti si garantat vor vrea toti o relatie ca a voastra :X

4. Tot pentru baietii care se afla intr-o relatie: indiferent de ceea ce posteaza prietena ta pe feisbuc, tu trebuie sa ii dai "Like". Nu conteaza ca e un status in care ea "is feeling sad" pentru ca "iubi a facut ceva ce nu trebuia sa faca desi i-am zis de 5 ori sa NU", tu esti nevoit sa ii dai "Like", pentru ca doar asa lumea poate vedea cum tu esti acolo langa ea si o sustii in toate. Plus ca, vazand "Like"-ul tau, ceilalti se vor gandi ca poate nu esti o persoana atat de oribila precum incearca ea sa te faca sa pari.

5. Pentru fetele care au o relatie: nu este important de cat timp sunteti impreuna. Important este sa il intrebi constant la ce se gandeste. Si daca raspunsul nu este "La tine." atunci nu stiu ce sa iti spun, dar mi se pare evident ca nu el este alesul. 

6. Tot pentru fetele care au o relatie: este necesar sa ii spui mereu ca nu ai cu ce sa te imbraci (chiar daca ai cu ce). Nu pentru a-l convinge sa te duca in mall la shopping ca o diva ce esti. Trebuie sa te plangi constant (doar esti femeie si ai acest drept dobandit prin nastere de a te plange) cum ca hainele nu iti mai vin si neaparat de fiecare data cand te imbraci cu ceva sa il intrebi daca asta te face sa pari grasa. De ce toate astea? Ca sa-l obisnuiesti cu felul tau cicalitor de a fi, pentru ca pe viitor, toate celelalte probleme de care te vei plange sa nu mai fie ceva atat de iesit din comun pentru el. Iar daca cumva nu iti raspunde cu un "Tie iti sta bine in orice.", un raspuns extrem de cliseic dar atat de salvator de casnicii, atunci nu stiu ce sa iti spun, dar mie mi se pare evident ca nu el este alesul. Asta si daca intr-o buna zi iti spune ca nu te mai suporta pentru ca te plangi intr-una si vrea sa va despartiti. Adica, atunci cand iubesti nu iti pasa de defectele celuilalt, nu? Deci nu, nici el nu este alesul.

7. Daca observi ca cineva are o zi mai buna ca tine, atunci transforma-i ziua. Fa-i-o una proasta. Crede-ma, asa ii faci un favor. Numai astfel poate aprecia apoi cum se cuvine o zi buna. Si poate data viitoare nu se va mai lauda cu cat de buna ii este dimineata. Adica "Buna dimineata!" suna atat de ironic uneori. . . ti-o tranteste asa in fatza. Arata-i tu cum stau lucrurile si ca de fapt este o dimineata extrem de rea.

8. Nu este obligatoriu sa raspunzi la mesaje sau sa returnezi apelurile, mai ales cand nu ai chef. Adica, cine raspunde atunci cand nu are chef? Doar persoanele ipocrite. Si tu nu esti asa.

9. Neaparat, atunci cand ti se face curte, sa pari inabordabil/a. Sa nu iti convina nimic. Sa nu iti placa nimic. Sa pari plictisit/a de prezenta ei/lui. Doar asa testezi sa vezi cu adevarat daca te place sau nu. Iar daca intr-adevar te place, se va da de 3 ori peste cap sa te multumeasca. Iar daca va renunta, atunci nu stiu ce sa spun, dar mie mi se pare evident ca nu este el alesul/ea aleasa.

10. Si un ultim sfat: Nu pune in aplicare sfaturile de mai sus.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Isa cand se bucura?





     Ma, eu ma bucur des. Uneori ma bufneste rasul din senin cand sunt pe-acasa. Deseori nu stiu de ce. Dar nu ma deranjeaza ca nu am idee de ce rad, pana la urma cine ma vede si ma judeca? In afara de Kiwi bineinteles, care imi arunca niste priviri de "Ia uite-o si p-asta! Hraneste-ma femeie, nu mai rade! Razi de mine?!". Si cand dau asa in ras isteric de nebuna (Mona si Dia "stie" cum ma manifest. Si tata. Saracul!), ma apuca topaitul. Cum sa-ti explic eu tie? E ca o stare de bine care simti ca te invaluie si iti imprima un zambet larg pe fatza. Imposibil sa nu fi avut astfel de momente.

      Cand dau de oameni minunati. Acuma, fiecare cu definitia lui pentru "minunati", dar pentru mine inseamna oameni care au ceva in cap si care vor sa realizeze ceva in viata asta. Care isi fac planuri si muncesc pentru ele. Care se ofera sa te ajute, fara ca tu sa le ceri asta. Care sunt acolo, langa tine, prin orice mijloace, impreuna si la distractie si la rau. Care au principii, valori morale, ii respecta pe ceilalti. Care au intr-adevar cei 7 ani de acasa. Daca nu chiar mai mult de 7 ani. Care te bine dispun prin simpla lor prezenta. Care sunt optimisti. Care pot ierta din tot sufletul, nu doar din vorbe. Care stiu sa isi recunoasca greselile, ba chiar incearca sa le indrepte. Care iti dau acea speranta ca totul va fi bine (desi vorba asta e mega extra super uzata), inclusiv atunci cand tu nu mai vezi nici o rezolvare.

Cand vad ca ceea ce imi doresc incepe sa prinda contur.

Cand pot ajuta, pe oricine, cu orice. Oricand.

Cand reusesc sa depasesc un obstacol, indiferent de natura lui.

Cand stiu ca toti cei dragi mie sunt sanatosi. Si fericiti.

Cand ma intalnesc cu persoane pe care nu le-am mai vazut de ani de zile.

Cand imi petrec timpul cu prietenii.

Cand vad multe rochii frumoase :))

Cand simt ca cineva apreciaza cu adevarat ce fac, ce spun sau ce scriu.

Cand gasesc o melodie pe care am auzit-o o singura data si din care am retinut doar doua versuri. Si nici alea corecte.

Nutella.

Cand vizitez alte locuri, tari, orase. 

Cand afara e frumos. Si nu bate vantul.

Cand citesc o carte buna sau vad un film interesant. Dar presupun ca asta bucura pe toata lumea :)

Cand imi inving temerile. (Dar in subsol tot nu ma duc singura).

Cand Kiwi se opreste din miorlaiala de dimineata si pot sa adorm in continuare. 

Cand, cand. . . cand? Curand. :-*


joi, 21 noiembrie 2013

Isa cand se enerveaza?




     Dafuq is this? Dafuq is that?
     Serios acum, lasand "Dafuq"-urile la o parte. . . DAFUQ is this?! 
     Ma, eu nu ma enervez usor. Dar cand se intampla este pentru ca sunt obosita si plictisita si mi-e foame. Toate 3 deodata. Deci motive serioase, nu asa, la modul ca m-a prins seara cu treaba, tu ma tii de vorba si mi-a inceput telenovela. La care oricum nu ma uit pentru ca ma enerveaza si aia. 
     Cand nu inteleg ceva pentru ca nu stii sa explici si incepi sa tipi pentru ca eu nu inteleg ce imi zici pentru ca nu stii sa explici si incepi sa tipi. . . Te-ai prins tu, da?
     Cand tu nu intelegi ceva. Nu pentru ca nu as stii eu sa explic (eu explic minunat, oare exista o meserie numita explicator?), ci pentru ca nu vrei tu sa intelegi. Pentru ca nu iei ceea ce iti spun ca atare, te gandesti ca e vreo alta intentie la mijloc, ca e un mesaj ascuns in ce vreau eu sa-ti transmit, asa ca nu ma asculti. Si o tii pe a ta. Deci ma enervez de fapt cand intelegi ce vrei tu, nu ceea ce iti spun eu. 
      Ma enervez cand ma enervez si nu ar trebui sa ma enervez, asa ca tin in mine pana la Sf. Asteapta, cand, evident deja e prea tarziu sa mai zic ceva, pentru ca nu imi aduc aminte de ce m-am enervat. Asa ca asta ma enerveaza si mai rau. Intelegi tu. 
     Cand am un lapsus in fatza unor oameni pe care abia i-am cunoscut si arat like d'uuuugh, dumb!
     Cand barbatii vorbesc despre ei ca si cum ei ar fi cei mai buni, cei mai destepti, cei mai frumosi, tra la la, nu mai e nimeni ca ei. Ei le pot avea pe toate (femeile), nu exista sa fie refuzat. . . . Ma lasi? Stai jos! Inteleg ca esti unic, vrei sa fii placut, admirat, apreciat, invidiat etc etc, dar ai si defecte, asa ca. . . 
     Cand imi fac o mie de scenarii in cap pentru ca se intampla uneori (rareori, nu deseori) sa fiu nesigura. Nu pe mine, pe cei din jur, mai ales cand se contrazic, cand ii loveste strechea sau cand sufera de amnezie indusa voit. 
     Cand lucrurile nu imi ies asa cum vreau. Si nu, nu stau sa caut oaia neagra. Asta a iesit, asta-i rezultatul, descurca-te cu el. Si incerc sa ma descurc, o data, de doua ori, de 7 mii de ori pana trebuie sa iasa. 
     Cand incerci sa imi ascunzi chestii. "Incerci", dar nu iti iese, pentru ca imi dau seama. Dar te las in pace. Finalmente tot tu te dai de gol. (Ha, autogol!)
     Cand nu mai stiu cum sa ma port. Pentru nu e bine nici daca e bine si nu e bine nici daca e rau. 
     Cand se opreste curentul. Dar asta enerveaza pe toata lumea.
     Cand mai dau peste un articol prost, scris de o proasta intr-o revista proasta pentru femei proaste.

Cum iti dai seama ca m-am enervat? E simplu. Nu voi tranti si bufni, nu voi face uz de injuraturi si de ton ridicat. Voi zambi. Ironic. Voi fi sarcastica. Ma intrebi ce am, iti voi raspunde cu exactitate, nu cu "Nimic", pentru ca vreau ca problema sa fie rezolvata cat mai repede si voi astepta sa ma intrebi ce am pentru ca vreau sa vad daca iti pasa. Si daca "problema" se rezolva, ma poti impaca instant cu Nutella :))

Si inca ceva: imi displace acest smiley face :) daca e pus aiurea. Si il folosesc uneori (deseori, nu rareori) cand sunt ironica. Dar pentru asta chiar trebuie sa ma calci pe nervi :) 


sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Ce fac prietenii mei de Revelion





Sunt doar eu sau o gramada de oameni au luat-o razna cu spiritul Craciunului inca de pe acum? Neah, cred ca-s doar eu :)) Daaa, si gandindu-ma la Craciun ajung la Revelion. Din experientele trecute, din observatiile facute si din notitele luate, eu si ai mei prieteni incercam de cativa ani sa ne organizam impreuna ori separat Anul Nou inca din vara. Pentru ca de fiecare data, dar absolut de fiecare data, nimeni nu stie ce face decat fix cu 2 zile inainte. La mine sau la tine? Hai la munte. Eu nu vin, ma duc in club. Ah, ce sec, eu plec la ski. Nu mai mergem acolo, tu unde-l faci, ca vin si eu. Eeeh si ca sa fac misto de ai mei prieteni. . . :

1. Dia - nu va ajunge sa celebreze Anul Nou. Probabil va fi pe o canapea, imbracata cat mai comod, cu paharul de sampanie in mana si rimelul putin scurs de la cate lacrimi a varsat de la atata cascat. Pentru ca se "distreaza", se face cat mai confortabila si motaie, ajungand sa-si puna capul pe umarul persoanei de langa ea. "La multi aaaaaaaaani!" "Ah, a venit 2014? Super! Pisi, hai acasa sa ne culcam ca eu nu mai pot de somn."

2. Alina - clasic. Ii va lua de mana pe Cris si pe Enis si ii va duce in Constitutiei. Va da cu pocnitori in jurul lor, le va varsa sampania din mana, va ingheta de frig si apoi ii va convinge sa mearga in Poli sa se dea cu placa. Indiferent daca e zapada ori ba. Pentru ca dorinta pe care si-o va pune va fi sa aibe mai multa ambitie.

3. Mona - plangandu-se vesnic de faptul ca nu are cu ce sa se imbrace, Anul Nou o va prinde in adidasi. Probabil intr-un club cu muzica de "pocniti", la vreun Dj obscur care sa o scoata din minti cu "bipiemii" lui si pe ea si pe iubi al ei :)) Dar, ca de obicei, se va gandi ca a venit sa se distreze asa ca va incepe sa urle, sa bata din palme si sa se gandeasca la mine in timp ce face miscarea de dans tipica noua "P*sa-te pe noooooi!", care consta in indreptarea privirii si a palmelor catre tavan si evident, strigarea propozitiei pe care am c*nzurat-o mai devreme.

4. Ada - ea nu va fi acolo unde trebuie sa fie inainte de 12 noaptea. Pentru ca o sa intarzie, asa ca 2014 o va lua prin surprindere. "Cum, nu m-a asteptat?!"

5. Cristina - in mod cert, la cumpana dintre ani, ea va sta sa curete casa de hartia igienica pe care pisica ei a folosit-o pentru a "decora". Asta si o suvita nemernica de par nu va vrea sa se aseze sub nici o forma, ceea ce o va enerva si mai rau si o va face sa creada ca deja 2014 are numai semne rele. "Unde-i sticla aia de sampanie?!"

6. Petriiii - pe drumuri, intre Buzau, Targu Jiu si Bucuresti. Va ataca negresit bidoanele de vin si sticlele de tuica si de palinca. Probabil si un gratar. Cert este ca va ajunge sa dea noroc cu toti prietenii sai din cele 3 orase inainte de miezul noptii :)) "Iii, ce faci?"

7. Flori - mai mult ca sigur va avea in geanta dupa ea niste Fimo. Poate ii mai vine vreo idee si atunci trebuie sa profite negresit de inspiratie. Va da paharele celorlalti de pe masa si isi va instala setul de lucru. Va incepe sa modeleze frenetic Batman-i si Superman-i, blestemand cu patos daca nu ii vor iesi ca la carte. Pentru ca dorinta prietenului ei de An Nou va fi sa primeasca un super-erou reusit. "Acum l-am nimerit pe Batman?" "Mmnn. . . "

8. Yoyo - va sta in pat, cu urechea lipita de Radio Zu, incercand sa castige cheia mult dorita de la un apartament. "La multi aaaaani!" "Taci ma din gura, vreau s-aud ce zic astia! Ah Buzdugane, 'tu-ti . . . !!!!"

9. Alin - cum alcoolul este la ordinea. . . serii, ceea ce va face noaptea asta speciala va fi un trabuc. Da, si un televizor. Si-a dat seama ca are nevoie de asa ceva pentru a trece cu bine peste Anul Nou cu Tociu si Palade :))

Simtiti-va liberi sa dati cu rosii in mine. Am ramas fara si vreau sa-mi fac o salata.

miercuri, 13 noiembrie 2013

And love is. . . No, love, it feels.





     Cand vad atatea citate si poze cu si despre iubire, ce este ea, cu ce se mananca, cum se mentine, ma apuca groaza. Iubirea se simte, nu se descrie in metafore. Trebuie sa treci prin ea ca s-o intelegi si s-o poti explica in cuvinte simple. Pentru ca daca nu folosesti cuvinte pe care sa le priceapa toti, inseamna ca nici tu n-ai inteles-o de fapt. 

     Faci din iubire un ideal. Te gandesti ca trebuie sa dai tot ce ai mai bun, tot timpul, pentru a ajunge ACOLO. Pentru ca iubirea e parsiva, se ascunde, nu se gaseste asa, pe toate drumurile. Ce prostie. . . Daca gandesti astfel, automat ti-ai dublat sansele de a nu mai "gasi" iubirea. Pentru ca idealurile sunt greu de atins si de ce sa vrei sa iti pui singur bete in roate? O consideri un ideal, instant ai dus-o la dracu-n praznic si mai caut-o daca poti. Poti, dar o gasesti? 

     Stii ce uita oamenii? Ca iubirea nu se gaseste. TE gaseste ea pe tine. Ea nu cere eforturi, sacrificii. De ce crezi ca "Iubirea te ridica, dar tot ea te doboara"? Asta-i inca o prostie. Iubirea nu doare si nu cere nimic egoist. Daca ar face asta nu s-ar mai chema iubire. Trebuie sa intelegi unde ea incepe si unde se termina. Nu o amesteca cu niste tampenii. Ea presupune tot ce-i mai frumos, chestiile negative nu fac parte din ce are ea de oferit. Ai suferit din cauza unei relatii esuate? Nu faptul ca ai iubit ti-a adus dezamagire si lacrimi. Ci faptul ca nu ai stiut sa intelegi situatia, sa iti repari greselile, sa accepti ce se intampla, sa iei ce a fost frumos si sa mergi mai departe. Daca ai trecut de la iubire la ura in 5 minute pentru ca ceva nu a mers bine, inseamna ca nu ai iubit vreodata acea persoana. Da, te poti enerva, poti tranti si bufni, dar nu poti uri acel om pe care zici ca l-ai iubit. Daca poti, repet, nu a fost iubire. A fost o relatie de complezenta, de dragul de a avea o relatie pentru a nu te simti singur/a, pana gasesti ceva mai bun. Iar "gasesti". . . Sa-ti mai spun ca nu gasesti nimic ci ea te gaseste? Iti mai spun, poate asa bagi la cap.

     Nu proiecta asupra celuilalt frustrarile si supararile tale. Nu te descarca pe el/ea. Acea persoana, daca te iubeste, este langa tine pentru a te asculta, a te sfatui, a te lua in brate, a te proteja. Nu este acolo pentru a "incasa" cuvintele tale furioase si a le primi fara sa cracneasca doar ca sa te simti tu mai bine. 

     Toti suntem egoisti, in doze mai mari sau mai mici. Cand iubesti, nu devii perfect, doar un om mai bun. Si asta e mare lucru. Sa iti dai seama ca ai gresit, ca ai ranit acea persoana si sa simti ca trebuie sa iti ceri scuze sau sa repari cumva ce ai facut/zis, e ceva. Daca simti, dar orgoliul nu te lasa sa faci acest pas, inseamna ca nu e iubire. 

     Da, sunt momente cand ai impresia ca o s-o iei razna daca nu gasesti pe cineva care sa te iubeasca, acum si aici. Consideri ca meriti sa fii fericit/a pentru ca ai 1001 de calitati, doar 2 defecte si ca oricine si-ar dori sa fie cu tine, oh, tu, faptura minunata! Si aici gresesti. Pentru ca tu vrei sa fii iubit/a dintr-o falsa superioritate. Crezi ca doar cei frumosi, buni, tineri, perfecti merita iubirea. Mergi pe strada si vezi un cuplu extrem de urat fizic. Sau ea mai frumoasa decat el. Ori el mai dragut decat ea. Si-ti pui fatza acra si te gandesti "Astia de ce pana mea sunt impreuna? Uite ce urati sunt! Eu sunt o persoana minunata pe langa ei! Eu de ce nu sunt cu nimeni?".
      Din mai multe cauze nu esti cu cineva. Dar in primul rand, toata lumea merita sa fie iubita. Si cei rai si cei prosti. Nu doar o anumita categorie de oameni. Pentru ca, vezi tu, asta-i partea frumoasa a iubirii. Nu face discriminari. Nu tine cont de factorii X, Y si Z. 
     In al doilea rand, cu cat te vaiti mai mult ca nu ai pe nimeni, cu atat mai mult iti prelungesti agonia. Deja ti-am zis de doua ori pana acum ca nu trebuie sa o cauti, ea te gaseste. Asa ca inceteaza sa te gandesti la ea, te agiti degeaba. Un gol sentimental intre relatii este perfect. Te ajuta, nu te demoralizeaza, nu te deprima asa cum ai fi tentat sa crezi. Pentru ca atunci cand sari dintr-o relatie intr-alta nu apreciezi niciodata cu adevarat iubirea. Da, ai nevoie de absenta ei ca sa stii sa o pretuiesti data viitoare. In al treilea rand, iubirea nu e egoista, nu se negociaza. "Vreau pe cineva sa ma iubeasca. . . si apoi vad eu daca e cazul sa ma implic, sa iubesc si eu la randul meu." Ai impresia ca daca cineva te va iubi vei fii mai fericit/a. Nimic mai fals. Nu te simti dezamagit/a de tine insuti/insati atunci cand nu poti impartasi aceleasi sentimente? Nu te simti prost ca ranesti pe cineva pentru ca nu poti avea sentimente comune? Daca da, esti pe drumul cel bun. Daca nu. . . mai ramai o vreme singur/a. 

     Daca vrei sa spui ca tu esti acea persoana care ii va da viata peste cap, care nu se gaseste una la un milion, ci una o singura data cat timp va trai. . . Imi pare rau, dar mie asta imi suna a manea. Si fals. Pentru ca astfel de lucruri nu se spun, se simt. Si e de ajuns. Pentru ca, vezi tu, inca o parte frumoasa a iubirii este asta: de cele mai multe ori nu are nevoie de cuvinte. Si sa o simti este de mii de ori mai bine decat un "Te iubesc." Da, si "Te iubesc-ul" este frumos cand e sincer. Dar trebuie sa simti ca iubesti ca sa-l spui, nu sa-l spui ca sa simti. 

luni, 4 noiembrie 2013

Vecinii de la bloc





Nu, nu "toata lumea canta rock cu vecinii de la bloc". 

Am observat ca in blocurile cu 4 etaje vecinii se viziteaza intre ei, isi fac confidente, stau la taclale, se leaga prietenii, se invita la mese. Eu stau intr-un bloc de 8 etaje, deci nimic din cele de mai sus nu se intampla. Si cu toate ca de-a lungul anilor au existat vecini migratori, cele mai importante "personaje", cei care fac parte din peisajul asociatiei de proprietari si care ii ofera o anumita coloristica nu au plecat. Si avem asa:

1. Țața blocului - te-ai astepta sa fie o femeie, dar nu, este un barbat. El stie tot ce misca si ce nu in bloc. Stie inclusiv ce ai mancat la pranz, cand erai la munca, desi nu ai postat o poza pe "feisbuc". Stie cand esti acasa si nu vrei sa ii deschizi. Se uita pe gaura cheii de la apartamentul tau sa vada daca misuni prin fatza usii. E genul pe care nu vrei sa-l intalnesti atunci cand iti verifici cutia postala, mai ca iti ia facturile din mana sa vada cat consumi tu la curent si cat ai de plata. Te intreaba de toate rudele tale care le mai e viata. Cum iese din casa isi aprinde o "tigare" in holul blocului. Si o duce cu liftul pana jos, unde zaboveste pana cand mai verifica o teava, o usa, un bec.

2. Aici la numarul 2 avem un caz aparte. O femeie simpla, de la tara, venita in capitala din vremuri comuniste. Care isi continua totusi obiceiurile rurale, sa nu uite de unde a plecat. Este simplu, ea este coana Valerica. Si sta fix sub mine, la parter. Bucata de pamant care se afla in fatza geamului ei si al meu si tuturor celorlalti vecini de la etajele de mai sus este a ei. Sau ar trebui sa zic bucatile, ca are vedere si in spatele blocului. Asa ca le-a ingradit, cu un gard de fier, sarma zimtata si sarma ghimpata si gard viu. Toate la un loc, sa fie. Si un lacat mare la care doar ea are cheie. Si de fiecare data cand mai scutur lenjeria de pat pe geam si telecomanda cade in gradina "ei", pentru ca eu dorm cu telecomanda sub perna si uneori n-o vad, trebuie sa cobor sa ii cer cheia, sa ma duc sa descui, sa-mi iau telecomanda, bateriile care s-au imprastiat si cateodata pisica, depinde ce cade mai intai de la geam, sa pun lacatul la loc si sa ii duc cheia. Si din luna aprilie pana in luna octombrie e plecata la ea la tara. Deci uneori am ghinion. . . Eeei si in gradina asta minunata mai mare dragul sa vezi cum isi sadeste ceapa verde, rosiile. Ba mi se pare ca a pus si cartofi. Cum cresc capsunile. Si-a plantat un piersic, un visin, un par. Si vita-de-vie care face struguri cu gust de praf oricat i-as spala. Un alt obicei mai este sa asculte muzica. Populara. Tare. Pe la 7 dimineata. In weekend in special. Cand iti e somnul mai dulce. Intr-o vreme crestea iepuri. Nu-ti imaginezi mirosul cand deschidea usa apartamentului. Tot blocul era in agonie. Face focul in casa. Da, ai citit bine, face focul. Sub dormitorul meu e bucataria ei si acolo are ea un godin, o soba, ceva improvizat, habar n-am. Nu stiam iarna de unde naiba vine miros de lemne arse de fiecare data cand deschid geamul sa aerisesc. Cand vad un horn aiurit scotand fumul cu pricina. Am ramas proasta. Ma gandeam ca o sa ma vad la stirile de la ora 5, cand un bloc din cartierul 13 Septembrie a sarit in aer din cauza unei sobe improvizate. Fereasca Sfantu'! Uneori mai urla prin casa. Nu-mi dau seama la ce sau la cine. Poate la vreun gandac. . . Bai dar face exact cum face Homer Simpson "D'uh!", dar TARE! Mult mai tare. Ma si sperie cateodata. Si are o sonerie. . . Deci nu-mi aud eu interfonul si aud soneria ei. E un fel de melodie, a naibii de lunga si e aceeasi de 20 de ani pe putin. Si niciodata, dar niciodata nu deschide usa inainte sa termine soneria de cantat. O fi vreo melodie populara de ii place atat de mult?

3. Vecinii de deasupra. Pfoa si aici un caz special. Un cuplu de batrani. Pe care ii mai viziteaza prietenii, copiii, nepotii. Ca in orice familie normala. Numai ca noaptea se transforma. Cred ca se plictisesc tare mult de cum este aranjata mobila in casa. Rare serile in care sa nu mute vreun dulap, vreo masa, scaune nu mai zic. Si stiu ce muta pentru ca ii aud. Pentru ca zbiara unul la altul, sunt cam surzi. Si vorbesc tare. Si cand se cearta. . . oho, atunci spectacol. El o face pe ea proasta, incompetenta, ca nu e buna de nimic, inclusiv atunci cand au musafiri. Ea, pe un ton ridicat si extrem de pitigaiat (numai cand ma gandesc imi zgarie timpanele) urla ca e un bou, un bosorog, un nesimtit, da, inclusiv cand au musafiri. Si apoi plange. Ea. In hohote. De-mi vine sa ma duc la ei la usa si sa o linistesc sa taca dracu' din gura. . . NOT! Pentru ca sunt surzi, se uita la televizor cu sonorul la maximum cred. Si atunci urlu si eu sa dea mai incet. Si ce crezi, functioneaza! El mai canta in baie vreo arie celebra, ea vorbeste la telefon si rade. TARE. El seamana cu Einstein, insa doar la fizic. In rest e senil. Si ea la fel. Cred ca mi-au inundat baia de serviciu de vreo 5 ori pana acum, de nu mai gasesc tapet la fel cu cel pe care il am ca sa-l inlocuiesc, iar cel de rezerva s-a consumat de mult din cauza lor. Si dormitorul cel mare tot ei l-au inundat. El e genul care crede ca se pricepe la reparat chestii si s-a gandit sa isi curete caloriferele. Cand le zici ca te-au inundat fac amandoi asa ochii mari si ea incepe sa urle: "Aoleoooo, apa de la baie! Am uitat robinetul deschis!". Uneori, in fiecare weekend, dar nu mereu, dar in fiecare weekend mai baga cate o bormasina. Noaptea se mai aud niste zgomote stranii, ca si cum ar cadea o bila care se loveste in mod repetat de podea. Cand se intampla asta eu spun ca "i-a cazut capu' lui Einstein". Alta explicatie nu am. In rest, vecini cumsecade, nu am ce sa le reprosez. Din fericire au si ei tara lor si pleaca acolo cu lunile. Sa-i tina Dumnezeu acolo.

4. Mai sunt acei vecini despre care nu stii absolut nimic. Nici cum ii cheama nu stiu. Si stau in bloc de la inceput, la fel ca si mine. Imi fac mereu complimente, ma intreaba de sanatate. Le raspund mereu politicos si atat. Sunt prea amabili si mi se par suspecti; mereu cu zambetul pe buze. Oare ce ascund?

5. Acei vecini uraciosi. Tot timpul bosumflati. Ai impresia ca au ceva cu tine, dar nu, asa sunt ei. Toata lumea e impotriva lor, ei au mereu dreptate, nimic nu le convine. Gica-Contra. 


In rest, un bloc de oameni cu oameni pentru oameni. Echilibrat. Si tineri dar si batrani. Copii mai deloc. Adolescenti: doua fete. Catei: unu. Pisici: fara numar. Sobolani: zero! :D

vineri, 1 noiembrie 2013

Publicitate



Intre 2 straturi de oja si multe, prea multe chiar, pauze publicitare, am reusit sa trag urmatoarele concluzii despre reclamele romanesti:

1. Femeile cand sunt pe stop se bucura. Parca-s mai vesele si mai luminoase decat in orice alta zi obisnuita. Si se imbraca in alb. Deci, o sa stii cand o femeie e in acea perioada a lunii. Si canta, danseaza pe strazi. Se dau cu fundu' pe balustrada. 

2. Femeile, tot ele evident, cand dau de un detergent/balsam de rufe bun sunt extrem de fericite. Isi admira garderoba, isi iau rochiile in brate si le invart prin casa, danseaza cu ele si soptesc numele balsamului.

3. Tot femeile umbla cu balsamul de rufe dupa ele, il tin in geanta. Nu se stie niciodata cand le apuca nevoia de a spala niste rufe in public.

4. Femeile slabesc mancand cereale. . . cu ciocolata.

5. Parul femeilor in reclamele cu si despre sampoane e. . . atat de stralucitor incat nu mai ai nevoie de blitz ca sa faci o poza. 

6. Cafeaua. Ei, cafeaua nu mai e demult doar o cafea. Stii si tu asta.

7. "tocmai m-am despartit de prietena mea si acuma imi caut. . . " Eu credeam ca isi cauta o prietena, serios. Chiar ma gandeam, oare ai voie sa te vinzi pe mercador? Sau pe tocmai, nu stiu, ca le incurc, deja sunt prea multe. Si de bormasina nu am nevoie, ca eu sunt cea care asculta muzica pana la 3 dimineata.

8. "Trei suroooori" se intalniraaaa, raza soareluuui, floarea soareluuui si asaaaa sa le-mpuscam! Cele mai enervante voci, soro!

9. Reclama cu Fanta e sublima. Stiam eu de ce nu am primit pana acum un skateboard, un catel si o duba, nu umblam cu sticla care trebuie in mana. Dar de azi inainte. . . 

10. Chips-uri. Eu nu mai stiu acum daca ma imbie sa cumpar niste cartofi prajiti uscati, plini de grasime sau niste mici, cheeseburgeri, ceapa cu smantana, o shaorma la pachet, aripioare picante. O fi meniu? De ce nu includ si o bautura?

11. Propetime. Prospetime peste tot: in cafea, in absorbante, in odorizante, in deodorante, in protej-slipuri, in detergent, in chestii de curatat/frecat/spalat casa. Atat de multa prospetime. Dar cu miros de aer curat nu aveti? Doar proaspat? Bine, fie, iau propetimea la pachet.

12. Bautura. Ca romanului ii place sa bea, asta se stie. E la fel de clar ca si faptul ca s-a nascut poet. Dar cum e el prezentat e alta poveste. Ar trebui sa imi fie frica daca beau o bere/un vin/o tarie sa nu ma transform in vreun Dorel, paysanne (taran adica) si alte asemenea personaje.

13. Cremwursti. Semn ca foamea te transforma intr-un animal fara bune maniere. Animal erai oricum.

14. Reclama aia scarboasa la pasta de dinti. Stiu ca nu e bine sa te uiti la tv in timp ce mananci, dar nu am chef sa ma aud cu ecou cum dau cu lingura-n marginea castronului si nici cum scartaie cutitul in timp ce tai cu el. Si zau ca-mi vine si mie sa scuip in mancare dupa ce aud/vad reclama asta, ca sa verific sa nu am si eu o problema cu gingiile sensibile.

15. Deodorantele. Le folosesti pentru ca e necesar, dar nu stiam ca imi trebuie cate un deodorant pentru orice: pentru stress, zile calduroase, bluze albe, bluze negre, pentru dupa epilat. . . Pentru par vopsit aveti?! :|

16. De ce in reclamele pentru masini nu se vede niciodata soferul? E cu telecomanda?


Mai are rost sa continui? Eu spun ca e suficient. Ma duc sa mai dau cu niste prospetime prin casa.

Oare cei care fac reclame schimba si ei canalele cand sunt reclame la tv?

Si inca ceva, desi nu are legatura cu reclamele, o voi spune:
De ce producatorii de lenjerie intima au impresia ca e ok sa puna cate o fundita pe fiecare chilot? Cine i-a pacalit ca e sexy?

Propuneri decente





Se zice ca e nevoie de 3 luni ca sa-ti formezi un obicei. Eu propun ca timp de 3 luni calatorii care circula cu RATB-ul sa fie primiti cu apa si sapun la urcarea in vehicul. Evident, dupa ce valideaza o calatorie. Si sa se inceapa de la 1 iunie. Sa fim siguri ca vara se spala, nu se doarme.

Propun ca sarcasmul sa fie protejat prin lege. Adica, eu nu te-am jignit, doar te-am descris, scurt si la obiect. Te supara adevarul?

Propun ca cersetorii de Like-uri sa iasa pe strazi, acolo unde le e locul.

Daca ai unghii false, gene false, extensii, sprancene desenate/tatuate, silicoane, botox inseamna ca esti o persoana falsa? Nu, esti o finuta. Propun sa nu mai judecam oamenii dupa o prima impresie. Ci dupa a doua. Da, esti o falsa.

Sclipiciul ar trebui impozitat. Chiar daca eu nu as mai fi o zana dup-aia. Dar si eu o iau pe cai gresite uneori. Le presar cu sclipici.

Chestiile de plus ar trebui interzise dupa o anumita varsta. Serios acum, mama, nu-mi mai lua ursi de plus. Nu ma intereseaza cat de mari sunt. Poate doar daca e foarte mare. Adica imens. Sa nu-mi incapa pe usa.

Cartile bune, filmele bune, muzica buna ar trebui date pe gratis. Pe bune, poate asa nu s-ar mai plange nimeni ca sunt altii analfabeti. Sau manelisti.

Daca afara ploua, e frig, ceata, polei. . . sa se stea acasa. 






vineri, 25 octombrie 2013

Home alone: 2



     Daca si faimosul film "Home alone" a avut o parte a doua, eu de ce sa nu am? Oricum mai aveam cate ceva de zis. 
     Da, situatia e cam asa: cei din jurul tau sunt la extreme. Cand stai singur/a, nu au incredere in tine ca te descurci. Au impresia ca nu stii nici ce cheie se potriveste in yala. Ca esti un/o ametit/a. Ca nu stii unde se platesc facturile, ca habar n-ai sa citesti un contoar de gaze, de apa. . . Ca nu stii tu d-astea administrativ-teritoriale, cum imi place mie sa zic. Toate mamele prietenelor te cheama la o ciorbita, la sarmalute, la o salata, la masa de pranz, la cina, la masa lor in familie duminica, ca na, abia ai ramas singur/a si nu stii nici sa-ti gatesti. Se ofera rudele care au mai ramas prin tara sa te ajute sa faci curat, sa faci cumparaturile, ba chiar sa iti dea sfaturi despre relatii. Tre' sa te duci la obligatiile familiale ca inmormantari, nunti, botezuri, parastase pentru a-ti reprezenta acolo neamul din moment ce ai tau sunt plecati din tara. Se ofera sa aiba grija de pisica ta atunci cand pleci din oras. Mai ca se ofera sa-ti tina si de urat in weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. De ce as vrea asta?! :))
      Dupa ce isi dau seama ca nu mori de foame, stii sa-ti calci hainele, iti arunci gunoiul, lucrurile prin casa nu le-a adus apa si alte astfel de detalii "tehnice", situatia se duce catre un alt nivel. Mai inalt desigur. "Hai sa-ti aduc rosii, castraveti, ardei, ceapa de la tara. Hai sa-ti dau niste borcane de zacusca. Hai sa-ti pun si niste muraturi sa ai si tu de sarbatori. Nu vrei si un cozonac?" In momentul in care iti refuzi politicos rudele "Nu, multumesc, am facut si eu. Am muraturi sa trec cu bine de o Apocalipsa. Am umplut congelatorul cu chestii pentru iarna, mi-am facut zacusca, ardei copti etc.", situatia se schimba si mai drastic. In sensul ca toti sunt curiosi sa vada cum ti-au iesit. Bai si ti-au iesit. "Vaaai, dar cum ai facut, ce ai pus, mie nu-mi ies asa de bine", sa vezi schimburi de retete si de impresii.Si te simti precum atunci cand erai mica si asistai la discutii interminabile despre bucatarie, oale si tigai dintre mama ta si rudele de sex feminin din familia ta. Si exact acum este clipa in care dau in cealalta extrema: se asteapta sa faci totul perfect. Ma, da' totul! "Bla bla bla!", trancaneala, cicaleala. Asa ca daca te descurci onorabil, stii sa iti gatesti, atunci cand stai singur/a, niciodata, repet, NICIODATA nu spune asta rudelor tale. Vor avea pretentii si asteptari de la tine mai mari ca oricand. Se asteapta sa fii matur/a si responsabil/a, iar poate tu nu ai chef sa fii asa mereu. . . sau vreodata :)) Deci gura mica! Lay low! Te vor suna inclusiv sa te intrebe ce ai mai gatit, caci ELE nu mai stiu ce sa mai faca de mancare. Si NU vrei asta, iti zic eu.
     In conditiile in care parintii imi spun "Umbla fata mea, du-te si distreaza-te, nu tre' sa dai explicatii nimanui!", ultimul lucru pe care-l vrei pe capul tau ar fi rudele. Deci inca o data, TACI! :)) Daca singurele mesaje pe care le primesc de la ai mei sunt "Ce faci, esti bine, te distrezi la maxim?", in mod cert nu rudele ar trebui sa isi bata capul cu mine. Desi e dragut. Apreciez asta. Au avut grija de mine cand am avut nevoie :D 
     Cel mai rau e cand se incepe cu intrebari de genu': "Ai plans cand au plecat ai tai?", "Ti-e dor de ei?", "Vorbesti des cu ei?", "Nu le-a fost frica sa te lase singura?". Wooow, woow, wow! 

Cu o saptamana inainte sa plece:
"- Mama, cum se face o ciorba?"
" - Mama, cum se face painea?"
" - Mama, cum se calca o camasa?"
" - Mama, la ce program spal rufele albe?"
" - Tata, cum programez masina de spalat vase?" Doar asta a fost intrebarea mea pentru tata. Pentru ca m-a luat si mi-a facut instructajul: "De aici opresti apa in caz de ceva, asa verifici instalatia de gaz, uite ce trebuie sa faci in caz ca porneste detectorul de gaz, de la subsol citeti contoarul de apa rece, daca centrala iti da vreo eroare - de aici o setezi, asa functioneaza un motor de masina si aici imi tin bautura. Alte intrebari?".

Eeei si daca nu am murit pana acum, eu cred ca m-am descurcat si ma descurc. Apropos, ti-am zis ca am folosit bormasina ca sa dau gauri pentru tablouri? Pariu ca n-o stiai p-asta.


luni, 14 octombrie 2013

De cate ori?




     Serios? Ai incercat dar nu ai reusit? Nu ai mai putut? Sau nu ai mai vrut sa continui deoarece te simteai obosit, complexat, frustrat ca nu-ti iese? Piticii de pe creier nu ti-au mai dat pace? S-au gandit ei ca e prea frumos sa fie adevarat? Ca pana la urma tot o sa esuezi, asa ca mai bine te retragi?
     "Am incercat, dar nu a mers. . . " Ca nu ai vrut. Pentru ca ti-a fost frica. Om slab. Crezi ca nu le poti avea pe toate. Ca nu ti cuvine fericirea pe orice plan. Sau o meriti, dar pe rand. Nu are cum sa iti mearga bine mereu, in toate domeniile. Ar fi de vis asta si tu stii ca visele nu dureaza. Cine dracu' ti-a mai zis si porcaria asta?! Nu poti fii si tu optimist si sa iti doresti sa fii fericit? De ce sa te iei dupa o logica stupida si falsa si sa crezi ca tot ce e frumos e putin si se termina la un moment dat?
     Ti-e frica. De faptul ca nu esti o persoana suficient de buna. Ca va descoperi defecte la tine care i se vor parea groaznice. Ca ii vei spune lucruri despre tine care i se vor parea socante, peste care nu va putea trece. Ca nu vei fi perfect. Serios? De ce sa iti bati capul cu asta? Parca am fi in "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ne lamentam cand lucrurile merg bine ca probabil nu va fi bine atat de mult timp pe cat ne-am dori, iar asta, si o zic din proprie experienta, nu are cum sa duca la altceva decat la un sfarsit. Pentru ca tu ti l-ai dorit. Asa ca in loc sa te framanti ca "Daca, daca, daca", mai degraba iei "drobu' ala de sare" de pe soba si il pui jos. Incerci sa iti accepti defectele. Daca tu ti le accepti si ceilalti vor face asta. 
     Nimeni nu e perfect, nu a fost si nici nu va fi vreodata. Vaaai, ce tragedie! Pfff, m-am si plictisit de cate ori trebuie sa repet asta. . .

marți, 1 octombrie 2013

. . .




Nu am chef sa am chef azi. . . Si cred ca nici maine. Si mai si ploua. Vreme de stat in casa.
Stiiii, eu tre' sa am chef sa-mi vina cheful. Asa ca astept. Da, stiu, viata e o lupta, bla bla bla, asteptarea egal timp irosit. Oare? 

Uneori lucrurile ne scapa de sub control. Si asta nu ne place. Uneori lucrurile ne scapa de sub control si nu ne dam seama. Asta zic eu ca e mai grav. Ne fug ideile, gandurile, cuvintele, amintirile in diferite zari si nu le putem opri. Nici nu cred ca e bine sa faci asta imediat. Trebuie sa le lasi sa curga, sa plece. Prea mult te-au chinuit, nu le mai reprima. 

"You know my name, but not my story." - un citat super uzat. Uneori nici macar numele persoanei nu il stii. 

Regrete? Pff! Singurele mele regrete au constat in faptul ca nu am vrut sa car o umbrela dupa mine. Ori sa ma incalt cu o pereche de cizme. Sau sa-mi iau o geaca mai groasa. Evident, asta cand era urat afara.

Oamenii sunt fragili. Nu ai idee cand se frang. Dar despre felul in care se intampla asta presupun ca ai o banuiala. Cand lasa lucrurile neterminate. Cand se lasa imprastiati sufleteste. Si cand nu vor sub nici o forma sa se adune. Mereu lasa cate ceva in urma, cu speranta ca poate se va intampla un miracol. Lasa deschisa o usita, o portita, o fereastra, o "ce vrei tu". Lasa, lasa, lasa. . . Dar mai lasa-le naibii de farame! Ramasite de amintiri, franturi de clipe sparte de teama ca se va termina si ce va fi dupa, resturi. . . 

N-am avut chef sa pun titlu. De ce sa denumim ceva ce incercam sa uitam? Resturi.


vineri, 27 septembrie 2013

De ce te trezesti?

    


    Azi m-am trezit de dimineata. M-am trezit de sete.
    Ieri m-am trezit ca nu mai aveam somn.
    Alaltaieri m-am trezit ca nu aveam baterii la telecomanda.
    M-am trezit pentru ca-mi batea soarele-n ochi. Pentru ca dadea vecinul cu bormasina. Pentru ca la 4 dimineata alarmele masinilor suna preluuuung. Pentru ca miauna pisica. Pentru ca miroase a ars. Pentru ca cineva a trantit usa liftului. Pentru ca trebuie sa ajung undeva. 
    N-am dormit. N-am stiut cu ce sa ma imbrac a doua zi. Toata noaptea mi-am framantat creierul. Diverse ganduri inutile, stii si tu cum e.
    M-am trezit pentru ca mi-era frig. Am adormit cu geamul larg deschis. 
    
    De fapt m-am trezit pentru ca mi-era dor de tine.
    Maine ma trezesc langa tine.

duminică, 15 septembrie 2013

. . . dar noua ne place s-o complicam.








    De ce e viata complicata? Pentru ca e simpla. Iar noua oamenilor ne este frica de ce e simplu. Avem impresia ca daca gasim usor o solutie de bun-simt, care sa ne rezolve toate problemele aparute intr-un interval scurt, inseamna ca e ceva gresit acolo. Nu are cum sa functioneze, sigur se va intampla ceva rau. Sau poate am uitat sa adun toate datele problemei si d-aia mi se pare simplu. Ia sa mai gandesc, sa mai analizez, oare ce am uitat? Oare atat de usor sa fie de rezolvat chestia asta? Imposibil, sigur am gresit cu ceva, pe undeva.
    Toate astea pentru ca ne temem. Si nu ne e frica doar de consecinte nefaste, ci si de succes, de fericire, de iubire, de lucruri frumoase. "Frica pazeste pepenii." Dar cine naiba se bucura de pepenii aia pana la urma?
    Asta-i adevarul. Suntem prea orgoliosi, nu ne place si nici nu stim sa acceptam "infrangerea", esecul. De aceea cautam sa evitam aproape tot ce stim ca ne-ar face fericiti. Ca daca e Bau-Bau dupa colt si vine sa ne sperie cand ne e lumea mai draga? Iar atunci sa pierdem tot ce am sperat, tot ce am cladit pana in acel moment? Pai scuza-ma, dar daca le pierzi, inseamna ca nici nu au fost acolo de la bun inceput. Pentru ca nu ai crezut in ele. Faptul ca iti cladesti vise doar in mintea ta, fara insa a si actiona in acest sens, nu te face un luptator. Asa ca de ce te superi pe ceilalti ca-ti strica visele, planurile, daca tu nu te-ai apucat sa iti "construiesti" nici macar baza?
    Stii ce te-ar face fericit/a, dar stai o mie de ani sa-ti aduni gandurile, sa vezi pe unde sa o iei, stanga-dreapta. . . Timpul trece si esuezi, pentru ca te-ai pierdut pe drum. Cu pasi mari si repezi nu e bine, cu pasi mici dar siguri. . . parca nici asa nu-i bine. Stii cum e bine? La inceput cu pasi mici dar constanti, iar apoi maresti ritmul, pentru ca esti foarte aproape de ceea ce-ti doresti. Pasii mici i-ai facut pentru a testa terenul, pentru a capata incredere sa mergi mai departe. Si cum ai prins curaj, oricat de putin, te arunci, te lupti. Dar tu staaaaai sprijinit de gard si incepi sa filosofezi despre nemurirea sufletului, teoria chibritului si "Cum ar fi daca. . . ? Dar daca nu. . . ? Poate totusi sa. . . ?".
    Raspunsurile le afli pe parcurs. Si chiar daca sunt nefavorabile, care este problema? Nu a murit nimeni din asta. Macar stii ca ai incercat, ca ti-ai folosit toate armele. Si poate ca asa a fost sa fie, adica sa NU fie. De ce ti-a fost frica sa lupti pentru tine, pentru cei din jur atunci cand a trebuit, cand s-a ivit momentul?
In viata nimeni nu castiga mereu. Si pana la urma nici nu e asta scopul. Scopul este modul prin care alegi sa lupti, lupta in sine, nu rezultatul. Pentru ca indiferent de final, cu happy-end sau fara, tot ai ceva de invatat din asta. Si de ce te superi pentru o lectie? Nici macar pe tine nu ar trebui sa fii suparat/a. Te ridici, te scuturi de praf si mergi mai departe.
    De ce ne concentram pe trecut, de ce sa il facem prezent ca sa se transforme in viitor si sa traim intr-un cerc?
    Un om inteligent se adapteaza si inteligenta asta nu are nimic de-a face cu educatia scolara. Important este sa te bucuri de prezent, sa profiti de el, pentru ca si viitorul ce urmeaza sa devina prezent la un moment dat in viata ta sa fie cel putin la fel de bun.
    Dar oamenii nu fac asta. Ei mereu cred ca fericirea este undeva, intr-un viitor care se tot indearteaza pentru ca ei insisi o alunga. Si astfel devin nemultumiti, nerecunoscatori. Nu apreciaza ceea ce au si cel mai grav, nici nu se bucura de ceea ce au.
    O nemultumire pe moment te poate motiva sa-ti depasesti conditia, dar sa optezi pentru a fii nemultumit o viata intreaga te duce la declin, la pesimism, la rautate, la a nu mai avea incredere in ceilalti. Si esti prost de vrei sa traiesti astfel?

    Viata-i simpla. Si daca ajungi sa intelegi asta, o sa fii mai fericit. 

joi, 22 august 2013

Din egoism. . .

    


     Nu o sa ma schimb si nu o sa renunt la mine, la ceea ce sunt. O sa fiu in continuare "naiva" si o sa cred in bunatatea oamenilor, in faptul ca oricat de "urata" este o persoana, exista si in ea ceva frumos.
     Poate ca nu este exact modul de gandire al omului modern, logic si rational, calculat si rece, dar nu imi pasa. Nu pot fi rationala in sentimente. Nu le pot explica, nici defini si nici condamna. Si nici nu vreau asta. Ce rost ar mai avea sa iti explici de ce te indragostesti? Unde mai e magia? 
    Poti arunca in mine cu vorbe grele, ma poti lovi cu fapte urate, te voi da la o parte din calea mea, caci nu sunt nevoita sa le ascult si nici sa fiu umilita. Voi fi aceeasi persoana vesela, optimista, cu chef de viata, o voi lua de la inceput cu tot ce e mai frumos intr-o relatie.
     Si nu vei reusi sa strivesti partea frumoasa, desi asta ti-ai propus sa faci. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai cred in oameni. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai vreau sa iubesc. Din egoism, pentru ca eu sa nu fiu fericita, decat atunci cand consideri tu ca merit, adica niciodata. 
    Asta-i tot ce poti? Alte arme nu mai ai?
     Nu mai incerca sa ma pacalesti ca ai fi un om bun. Am cunoscut astfel de oameni. Stii care e diferenta? Oamenii buni nu se considera buni. Din contra, se dau drept rai pentru ca stiu ca nu sunt perfecti. Iti fac liste intregi cu greselile si defectele lor si incearca sa-ti argumenteze ce persoane oribile sunt de fapt. Pentru a nu te rani, a nu te dezamagi, a nu te face sa suferi. Spune-mi, astfel de persoane sunt intr-adevar rele, din moment ce se gandesc la asta? Din moment ce iti prezinta fiecare parte pe care ei o cred negativa, tocmai pentru a incerca sa te tina la distanta, sa te protejeze de durerea pe care ti-ar putea-o provoca? Eu nu cred asta. In schimb, oamenii rai vor sa para buni. Se lauda cu ce calitati au, nu isi recunosc greselile, li se pare ca lumea e a lor si daca cineva nu ii apreciaza, atunci. . . potopul!
    Si chiar nu am nevoie de mizeria asta, de mocirla, de noroi. Mi-e scarba! Papilele mele gustative pot simti acum si dezgustul pentru toata incercarea ta esuata de a ma convinge de bunatatea ta.

    Mai soarbe putin din sticla asta, nu a mai ramas mult. Maine e o noua zi din care am prins si rasaritul.

duminică, 4 august 2013

Fuga de t. . .sine





Bang, bang! Bangity bang! Bang!

O, dar te rog, da "mama" cu biciu-n mine!

Oare suntem slabi ca stam si induram, ca stam si asteptam sa vedem ce o sa se intample, desi situatia actuala nu ne convine deloc si ne face rau? Sau asta ne face puternici? Depinde de cat timp astepti? Nu cred ca e asa usor sa separi lucrurile si sa le judeci la rece, cel putin nu e mereu la fel de usor. . . Si vrei si tu o pauza, ca omu', sa te gandesti, sa nu te mai gandesti. Dar ce, poti? Normal ca nu poti, relele vin in grup, zici ca s-au vorbit dinainte. Mai dureaza mult? Depinde doar de tine? Evident ca nu, dar in mare noi ne creem singuri obstacole, ne punem piedici si nici macar nu e amuzant. Te impiedici ca tontu'. Mai si cazi. C-asa-i in tenis. Bai si daca e sa cazi, fa-o macar cu stil. 
Important e sa te ridici repede. Sa nu stai acolo. Desi daca mai cazi o data? Asa, daca stai jos, mai greu sa te impiedici. Numai ca nici asta nu e solutie, ca incep oamenii sa arunce cu rahat in tine. Si atunci tre' sa te ridici si sa te si speli. Si ai grija sa fugi. . . de ei, de el, de ea, de noi, de tine. Fugi cat mai departe si cat mai repede. Ca sa ai timp sa stai cu tine. Sa-ti pui ordine in ganduri si in viata, chiar daca tu esti o fire dezordonata. 
Sunt momente cand tu singur trebuie sa-ti dai o mana de ajutor. Da, e greu, dar asta trebuie facut, caci uneori, ajutorul celorlalti, desi ajuta, te ajuta doar pentru o clipa. Nu e nimeni langa tine 100%. Esti doar tu. 

Hai, mai luam si noi decizii bune azi?