1. Vorba cu "barbatii isi schimba femeile ca pe sosete" ar trebui reformulata. Nu stiu baiat sa si le schimbe zilnic :)) Asa ca ar fi corect: "Barbatii isi schimba sosetele, dar naravul ba."
2. - Deci imi place cum esti imbracata, arati asa. . . wow! Imi dai si mie numarul tau de telefon?
- Numai daca esti gay si vrei sa vorbim despre moda.
3. - Nu se poate ca asta sa fie numele tau. Suna a nume de femeie care face videochat.
4. - Esti cea mai roscata de aici, arati ca o lalea. Imi vine sa te iau cu mine si sa fugim impreuna in Olanda.
5. - E tare piticul din Game of Thrones, il duce capul.
- Il duc ambele capete.
- Da, fac echipa buna, sunt mai aproape unul de altul.
6. Unul peste alta, viata e frumoasa.
7. - Hai sa ne plimbam.
- N-am chef.
- Nu e bine sa fii asa sedentara.
- Nu sunt, am facut "miscare" aseara.
8. - Sa stii ca daca vreau, pot sa gasesc oricand alta ca tine.
- Ia, da-i search, vezi pe unde ma gasesti.
9. - Imi zici si mie te rog ce culoare au ochii tai? Nu-i vad din cauza machiajului.
- Stii, I'm with that guy. . .
- Nu conteaza, eu tot vreau sa stiu ce culoare au.
10. - Sa-mi spui daca vrei sa te combini cu mine sau cu vreunul dintre prietenii mei! (si un larg gest de prezentare a tuturor prietenilor lui).
Pick me, pick me!
It's funny because it's true!
Acest subiect este atat de amplu, incat nici nu stiu cu ce sa incep. Cert este ca are la baza o relatie de tip iubire-ura. Pentru ca ne fac sa ne simtim bine in pielea noastra (oh, the irony) dar ocupa al naibii de mult spatiu. Adica oriunde te uiti in casa e plin de asa ceva. Sa nu mai pomenesc de sertare, adevarate pastratoare de comori. A deschide un astfel de "cufar" plin de creme (de maini, de picioare, de corp, de fatza, de genunchi si de coate, de gamba stanga sus), parfumuri, oje, farduri, rujuri, rimeluri, uleiuri de par, de corp, de masaj e ca si cum ai intra in intimitatea fetei intr-un mod barbar. Si nici pentru sanatatea ta psihica de baiat nu e bine sa dai de acel sertar. Te gandesti ca ai nimerit intr-un supermarket, la raionul de cosmetice. Si nici ca ai vrea sa stii la ce folosesc toate acele sticlute, recipiente, cutii. Ca altfel te-ai trezi cu o prezentare ca la teleshopping:
"Uite ce tare e crema asta! P-asta am luat-o de la farmacie, iti face pielea super fina. Pune mana aici pe cot sa vezi. Nu-i asa ca-i marfa? Aaah, dar asta e si mai tare, parca as muta muntii din loc! Are sclipici si miroase a pepene galben!"
Mda, baietii nu dau 2 bani pe ce crema folosesti tu, atata timp cat miroase bine. E ok, mai multe nu tre' sa stie.
Si nu inteleg nici de ce ai 10 creme care fac acelasi lucru. Toate incepute, niciuna terminata. Asta nici eu n-o inteleg. Dar continui sa cumpar, poate o gasesc pe mama cremelor, care promite sa imi faca pielea fina si la 3 zile dupa ce m-am dat cu ea. Ca sa nu ma mai dau zilnic, e un chin atunci cand te mai si grabesti sa-ti respecti rutina asta. Dar o faci, ca n-ai incotro. Vrei ca in momentul in care se inghesuie juma' de RATB in tine sa ai pielea catifelata. Poate, cine stie, printre ei se afla si alesul tau.
Oricum, cremele nu sunt singurele pe care o fata nu le termina. Chestia asta se aplica la orice alt produs: sampon, gel de dus, ruj, parfum. Aaah, parfumul! Da, faza cu sticla de parfum in care mai sunt fix 3 stropi este urmatoarea. Totul incepe intr-o frumoasa zi in care iti iei un parfum nou. Si il folosesti intens, pana cand mai ramane un sfert din el. De aici incolo, de fiecare data cand te dai cu el, o parte din tine moare. Simti efectiv cum ticaie ceva in tine, vibrezi precum telefonul cand ramane fara baterie. Pentru ca asa o sa ramai si tu fara parfum. Da, stiu, mai ai vreo alte 97756, dar asta e unic, e preferatul tau. Asa ca timpul se opreste in loc cand mai ramane putin pe fundul sticlei. Si-ti zici:
"Nu ma mai dau cu el sa-l termin, il pastrez pentru o ocazie speciala!"
Si amani acea ocazie speciala, pentru ca nu stii care este, te gandesti ca poate urmatoarea o sa fie speciala sau poate ca cealalta data o sa fie si tot asa. Si parfumu' ala mai expira si el. Dar e in regula, il lasi acolo, in sertar. Nu te induri sa il arunci.
Ideea este ca pentru fete, niciun produs cosmetic nu expira si nici nu se transforma in ceva urat mirositor cu o consistenta de mazga. Chiar daca au trecut 3 ani de la data fabricatiei. Poate de la 6-7 ani in sus sa nu mai fie bun. Ea stie foarte bine ca astia vor sa o pacaleasca si ca de fapt acel produs nu expira cand fabricantii vor sa expire, doar se folosesc de termenul de valabilitate pentru a ne determina sa cumparam mai mult si mai mult si mai mult. Si zau ca nu e nevoie.
Ti-ai luat azi un rimel? N-are nimic, peste 2 zile iti poti lua altul. Chiar daca nu ai 6 perechi de ochi, ai nevoie de inca un rimel, nu se stie niciodata cand vine Apocalipsa si tu ramai fara rimel. Groaznic!
Sampoane? Mereu sa fie cel putin 2 in baie. Unul caruia sa-i persiste mirosul, altul care sa iti dea volum. Na, fie si inca unul care sa iti dea stralucire, doar nu le poti avea pe toate intr-unul singur. Plus balsam si masca de par.
Geluri de dus? Astea fara numar, cat mai multe si cat mai variate. Ca stiu ca te plictisesti de aceeasi aroma zilnic. Si eu ma plictisesc, d-aia am vreo 7, pentru fiecare zi a saptamanii. Si inca unul in dulap, pentru acea zi bisecta odata la 4 ani.
Farduri si rujuri? Imi pare rau, niciodata, dar absolut niciodata nu poti avea toate culorile. Si chiar daca le-ai avea, nu ai avea cum fizic sa le porti in timp util, pana sa expire. Si atunci ce faci? Sa le arunci? Nu, nici vorba de asa ceva. La faza asta fetele sunt foarte generoase intre ele. Le dau prietenelor. Este o regula nescrisa, un fel de traditie gen mama-fiica. Asa-i si cu fardurile.
Fetele si cosmeticele sunt ca intr-o relatie. Orice inceput este frumos, pe parcurs ne plictisim daca nu ne satisface, nu vrem sa le aruncam pentru ca ne-am obisnuit cu ele, sunt ale noastre si cand vedem ca nu le mai putem salva atunci le dam sut.
Am I right or I am right? :))
Si poate ca-i mai bine asa. Lumina asta era galbuie, palpaia de ceva vreme. Am tot rotit becul, dar degeaba. Am facut o prostie, am stins intrerupatorul. Apoi l-am aprins. Nimic nu se schimbase. A mai luminat slab cateva secunde si s-a oprit. Am ramas pe intuneric si ne e frica de el.
Poate am fost orbi, poate acea lumina chiar ne era suficienta. Dar lasam ce avem pentru ceva ce ne dorim. NU stim ce ne dorim, dar ne dam seama ca nu suntem fericiti asa, desi am incercat. Puteam oare sa ramanem in acea lumina chiar si cu riscul de a ne strica vederea?
Nu, ne retragem in bezna cu speranta ca vom gasi alt bec. Insa pana reusesti sa speri trebuie sa-ti invingi teama de intuneric, de a nu stii ce va fi. Nici cat va dura nu stii. Nici de ce. . . nu stii? Nu ai cum sa stii. Poate nici nu vrei.
Vrei doar negrul in jurul tau ca sa te redescoperi. Ai pierdut pe drum franturi din tine, le-ai lasat de bunavoie, ai acceptat sa te modelezi dupa. . . Da, pentru ca oamenii au impresia ca armonia si-o creeaza ei insisi. Si nu ca o descopera. Ca a gasi pe cineva cu care sa rezonezi pe toate planurile este un mit. Sau ca, in orice caz, este foarte greu de gasit.
Si te scufunzi in negura si ceata. Nu pleci de aici. Te vrei doar pe tine, asa cum erai. Incerci sa te aduni, sa te refaci. Ca un puzzle. Dar lipsesc piese pe care chiar tu le-ai inlaturat. Le cauti bezmetic, dar mai sunt acolo? Ti se mai potrivesc?
Ti-e dor de lumina. Intensa, alba, stralucitoare. Si o vezi, dar ai dubii. Daca e doar un miraj? Daca se transforma si ea sau si mai rau, dispare?
"Din asta nu se moare!" Cum nu, cand iti tot ia din viata, usor-usor? Asta nu e tot moarte?
Las-o naibii pe Ruby sa tot stinga lumina, tu aprinde-o pe-a ta.
