Oamenii cei mai fericiti sunt cei care au avut o copilarie fericita.....Parerea mea :) Cand esti mic crezi toate tampeniile care ti le zic adultii, doar ca sa nu observi ca viata poate fi si mai rea cu tine uneori. E fenomenal cat de mult mint cei mari pe cei mici, cu scopul de a-i proteja de fapt. Si cand si tu cresti si devii la randul tau adult, abia atunci iti dai seama ce efort au depus cei din jurul tau ca tu sa fii un copil fericit :D Oare n-ar fi bine sa fii mereu mic? Pui cele mai stupide intrebari pentru ca esti curios si nimeni nu te condamna de asta, ba chiar au rabdare si iti explica. . .Acum esti mare si deja lumea are alte asteptari de la tine, si-a pierdut rabdarea, nu mai sta sa iti spuna de ce e cerul albastru si ca de fapt in intuneric nu exista bau-bau. Cand esti mic, ai impresia ca poti sa fii ce vrei tu sa fii, chiar si un luptator intergalactic. Crezi cu adevarat in asta. Poate chestia cu increderea in visele noastre trebuie sa o pastram si cand mai crestem :-? caci pe parcurs o cam uitam si rau facem. Cele mai mari suparari la acea varsta sunt legate de ora de masa; vrei sa te mai joci si iar te striga parintii sau bunicii ca e timpu' sa vii la masa sau sa dormi la pranz. Mie imi placea sa dorm dupa-masa.....Probabil d-aia am atata energie acum si adorm pe la 3-4 dimineata :)) ca dormeam la pranz cand eram mica 8-}. Nu imi placea sa mananc in schimb....Ma alerga bunica-mea prin toata curtea ca sa vin la masa. Eu vroiam sa ma joc....mereu.....nu conta daca aveam cu cine sau nu, eram ingropata in jucarii din cap pana in picioare. Eram un copil cuminte. . .mai putin cand faceam prostii :))) Dar nimeni niciodata nu a descoperit cine era autorul tampeniilor de fapt. Ca atunci cand m-am dus in cotetzul gainilor al strabunicii mele si m-am apucat sa sparg ouale gasite.....Da' stii de ce? Ca gainile alea faceau mai multe oua decat gainile bunicii mele :)) Si eu tineam cu bunica-mea normal :D Si am tinut-o asa vreo cateva zile bune si saraca strabunica-mea a crezut ca au venit dihorii =))) si i-au mancat ouale.
Cand eram mica vorbeam mai mult.....muuuuult mai mult decat acum. Aveam cu cine. Toata lumea vorbea cu mine. Eu nu am rude la tzara, toate rudele mele sunt din Bucuresti. Dar bunica din partea mamei statea la curte. Norocul meu :D Si deci aveam cu cine vorbi acolo, ca erau doua case una langa alta; una in care statea strabunica-mea si una in care stateau bunicii mei, cu cei 3 baieti ai lor, dintre care unul insurat, deci apare in plan si o matusa si mai tarziu un verisor. Ca sa nu mai zic de toti oamenii aia care veneau la bunica-miu ca aveau comenzi la el ( se ocupa si acum cu mobila :D ). Asa ca fiecare om imi zicea cate ceva. N-am inteles insa de ce toate babele alea vecine cu strabunica-mea si bunica-mea imi ziceau sa repet injuraturi si poezii deocheate :)) Cred ca le amuza.....dar spre neamuzamentul lor, NU le repetam. Ma uitam la ele ca la felu' 14 si-mi ziceam in gand ca sunt babe nebune. Tocmai mi-am amintit care a fost primul meu cuvant. Nope, nu "mama" si nici "tata"....."CIOLAPU" =)))) de la ciorap desigur. Mi-a zis tata ca se chinuia sa imi puna ciorapii in picioare si unul din ei a cazut. Si am ramas asa mirata si am aratat cu aratatorul spre el si am intrebat: Ciolapu' ? Cred ca tata avea o expresie tampa pe fatza atunci :)) Probabil asa voi avea si eu cand o sa am copii....sau copil si va zice primul cuvant. Dar mai e pana atunci :D . A, da. . . si prima oara cand am mers eram cu tata (iar cu tata? da' mama unde e in toata povestea asta? :)) ) in sufragerie si el citea ziarul , iar eu stateam pe pat cu o papusa din aia maaaare. Si m-am dat jos din pat si am mers de mana cu papusa. De fapt o invatam pe ea sa mearga, ca eu stiam :P . Stiam multe poezii.....Nu te gandi acum la Luceafarul. N-am inteles niciodata de ce pui un copil de 2 ani sa spuna poezii....i s-o dezvolta memoria, habar n-am, ca oricum el nu stie ce zice acolo, repeta ce aude. Imi placea matematica si ma chinuiam sa fac diferenta dintre "R", "P" si "B"....asta pana am ajuns la scoala. Atunci s-au inversat rolurile. Imi displacea matematica, dar imi placea romana. Curios :-? Si acum e la fel. Vroiam sa ma fac pictorita. . . Acum nu :)) Dar imi mai mazgalesc peretii cu cate vreo "opera de arta" cand am inspiratie sau cand sunt fericita si eventual am si acuarele. Ca le-am aruncat :D Mai vroiam dup-aia sa ma fac dansatoare. Aveam o oglinda in camera si tooooata ziua dansam in fatza oglinzii. De retinut ca nu aveam muzica mereu =)) Eram prea mica si fiind singura acasa, nu ma pricepeam la chestii gen casetofon, pick-up, magnetofon ce mai era pe atunci. Inca n-am renuntat la ideea de dansatoare, dar nu stiu de ce lumea il asociaza in zilele de azi cu un alt termen mai putin placut :-?? . In fine. . . Imi placeau papusile. Imi plac si acum. Barbie :X Daca sunt intr-un magazin universal, eu tre sa ma duc la papusi, sa vad ce e pe la jucarii. Unele fete se duc la pantofi, la genti, bijuterii.....Eu nu. . . direct la Barbie. Si oriunde ma duceam, neaparat imi luam o papusa maaaare cu mine sau un animal de plus maaaare. Nu stiu de ce. Asa fac astia mici :D Cand ma duceam la doctor sau la dentist ( dentistu' a fost predominant in copilaria mea, ajunsese chiar sa imi placa sa ma duc acolo :)) ) imi luam cate 2-3 papusi dupa mine. Ce-mi mai placea mie :-? Guma :X si sa fac baloane. Valabil si azi. Sau chestiile alea de facut baloane din sapun. Suflam pana ameteam. Si baloanele in forma de iepurasi. . . .Wow, chiar imi plac baloanele de orice fel 8-}. Si acadelele si leaganele. De tobogan mi-era frica. Imi placea sa mi se spuna povesti inainte sa dorm, dar nu povesti gen cum mi-a zis iubitul meu azi: "A fost odata ca niciodata un mos si o baba. Si au dat mesaj la Orange si s-au dus la film in Plaza. Inainte de film, mosul s-a dus la Lee Cooper, ca erau reduceri la bretele: luai 2 si primeai una gratis. Iar baba s-a dus la Zara si si-a luat o rochie de seara verde cu rosu. " =)) Il puneam pe tata sa-mi citeasca dintr-o carte groasa, imensa, cam cat DEXu', Povesti de Fratii Grimm. Si eram foarte atenta la povestile alea. Tin minte ca era una care se numea "Eliza cea desteapta" si la un moment dat, in poveste, era o fraza de genu' "Eliza era desteapta de dadea in gropi". Si mi s-a parut tare nostim. Toata noaptea mi-am imaginat o femeie care merge si cade in gropi mereu :)). Povestea mea preferata era Scufita Rosie. Am pus-o intr-o seara pe bunica-mea sa mi-o spuna cred ca de 10 ori....A adormit inaintea mea desigur. Si a inceput sa sforaie. Si m-am speriat ca nu stiam ce se intampla asa ca am trezit-o si i-am zis ca mi-e foame. N-aveam papuci, si ciorapii nu-i gaseam, asa ca m-a incaltat cu manusile =)) si mi se parea foarte amuzant sa imi balangam picioarele asa in aer, deasupra podelei, stand la masa in bucatarie. I-am si zis atunci ca ma simt ca o maimuta. Si i-am mai zis eu ceva. Asta in alta zi, cand am mers cu ea la plimbare. Fusesem racita si ma tinea in brate. Si simteam ca alunec. Si ii trantesc la un moment dat un: "Tine-ma bine bosoroago ca ma scapi!" =))) A pufnit in ras, ce sa mai faca. Tineretu' din ziua de azi, ntz ntz ntz! :)) Doamne ce amintiri am si eu! Te mai si miri ce poate retine un copil. Asta e doar o parte insa, de cand eram foarte-foarte mica, 4 ani maxim. Mai tin minte ca atunci cand faceam baie, mama/tata/bunica lua dushu' si il tinea asa suuuuus si il trecea repede peste mine si zicea k ploua :D Mi se pare amuzant si acum. Sau cand am ramas eu cu bunica-miu acasa si trebuia sa-mi dea sa manance. Si eu vroiam lapte, dar nu mai era. Si ma contraziceam cu el ca mai e, ca am vazut eu sticlele alea albe din debara. Mi-a explicat ca ala e aracet, dar......Imi mai placea cand mergeam in parc si mai era cate o groapa cu nisip. Ma fascina sa tot scormonesc pe acolo cu lopata si sa fac castele. Ma uitam la desene, la Sandy Bell :X, colectionam surprizele de la gumele Turbo, chiar daca erau cu masini, faceam mereu baie cu spuma, mancam Jelly Bon si Boni Bon si napolitane KouKou RouKou :X si neaparat vata de zahar daca eram in parc. Si eram mai mereu in parc, gen in fiecare saptamana, mai ales in Oraselul copiilor, cand ma duceam cu tata in trenuletzu' ala care inconjura parcu'.
Era mai amuzant cand eram mica. Acum trebuie sa dau explicatii la tot pasul pentru ceea ce fac. . . Oare oamenii uita ca toata viata inveti de fapt? La inceput de la cei apropiati tie, apoi treptat - de la lume si mai incolo de la tine insuti/insati. Doamne, nu-mi vine sa cred cum trece timpul si mai ales ca am crescut si ca sunt nevoita sa fac asta in continuare. . . Oare daca ai un copil iti retraiesti copilaria alaturi de a lui ? :-?
