marți, 26 mai 2015

Parfum de tei



     Imi place sa ma prinda 3-4 dimineata, sa deschid geamul si sa ma pot uita pe cer. Ma cam chinui sa vad cerul, caci e "cutia aia de chibrituri" de 8 etaje fix in fata mea. Dar e ok, macar il pot zari. Si e racoare afara si aerul pare curat, desi tu stai in Bucuresti si stii foarte bine cat e de poluat de fapt. Dar nu iti pasa. Pentru ca te uiti la stele si pe moment este tot ce ai nevoie. Iar parfumul de tei castiga in fata oricarui parfum de marca. (Oare de ce n-or face parfum cu esenta de tei?). Si Kiwi the cat e pe geam, langa tine si urmareste atent orice sunet de pasare aude prin copaci. "Nu stiu, Kiwi, sa-ti spun ce pasare e aia. Daca "dau" cu Shazam, imi zice el ce e? Pasarea maiastra". 
     Si astepti sa se faca 6 dimineata sa se deschida magazinul care a fost odata nonstop din spatele blocului, ca sa-ti iei o cafea, pentru ca nu stii sa faci o cafea. Pentru ca tu nu bei cafea, asa ca iti iei de fapt cioco-moco-coco-orinoco flower. Si-o apa la 2. Plata, ca stii ca cea minerala favorizeaza pietrele la rinichi. E si normal, scrie si pe ea ca e minerala, deci clar are minerale, deci clar - pietre. De moara. Pe care le tarasti cu tine de la magazin pana inapoi, acasa, dar macar te bucura teii aia care sunt si pe stanga si pe dreapta, infloriti. Mamaie facea in fiecare dimineata ceai de tei. Chiar si vara. Poate d-aia am fost un copil linistit. Chiar, am fost un copil. Ce vremuri! Uneori ma gandesc, de pe la ce varsta incepi sa prezinti "traumele" vietii de adult? Cand se formeaza cicatricile? Eu intr-un fel, am noroc, nu constientizez ce se intampla atunci cand se intampla, nu vad rana deschisa, vad direct cicatricea. Si asta "suge". Pentru ca trebuie sa incep sa o zgandar pana ce se face rana din nou. Caci doar asa pot pricepe ce s-a intamplat. Deci nu, nu am noroc. E ceva ce doar imi spun mie ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Stiu ca nu functioneaza, dar tot trebuie sa fie spus acolo. E precum chestia aia, daca ridici colturile gurii, automat zambesti. Nu e un zambet pe bune, e tot ceva ce faci ca sa te simti mai bine, dar asta chiar functioneaza. Da, doar pe moment, insa "pe moment" e tot ce ai nevoie. Pana cand iti dai seama ca "pe moment" a fost motto-ul vietii tale. Si atunci nu mai vrei un "pe moment". Vrei un "permanent". Si nu unul obtinut la coafor. As vrea sa miroasa a tei tot anul. Poate asa ar fi pace si armonie. 

     Uite, e senin cerul. Cred si eu, la cat a plouat azi. Cerul senin pe timp de noapte e mai frumos decat cerul senin ziua. Ziua nu poti vedea stelele, noaptea insa da. Stii ca sunt acolo, dar cu ce te incanta daca nu le vezi? Pentru ca asa suntem noi, preferam sa credem in ceva ce vedem. Iar cand nu vedem, sa ni se demonstreze ca e acolo. 

     Voi incheia cu un citat clasic: "FLORI DE TEI, E POVESTEA EI/ IMAGINEA LUI RISIPITA PE ALEI" - ANDRE, "FLORI DE TEI".

     Mai scapa si Kiwi uneori pe tastatura si mai apasa pe cate un Caps lock.

vineri, 8 mai 2015

Nu suporta grad de comparatie



   Nu poti iubi mai mult sau mai putin. Nu exista "Te iubesc mai mult" decat in prima zi cand am recunoscut intai fata de mine ca te iubesc si abia dupa o vreme ti-am zis si tie. Nu exista "Te iubesc mai putin" acum dupa tot ce s-a intamplat. Daca e "mai putin" inseamna ca nu mai e deloc. Iubirea nu poate fi mai multa sau mai putina, doar exista sau nu.

    De ce nu poate fi "Te iubesc" pur si simplu? De ce trebuie sa o masuram, sa o cantarim, sa vedem a cui iubire e mai mare, cine a lasat cel mai mult de la el? Fiecare vede iubirea in alt mod, dar nu-i spune si celuilalt ce inseamna asta pentru el/ea si desigur si asteptarile difera. Ma astept sa ma iubesti asa pentru ca astfel consider eu ca e iubire. Si cand asteptarile nu coincid si nu se intalnesc, intervin frustrarile si reprosurile si certurile. Si asa ajungi la concluzia eronata ca de fapt nu a fost niciodata nimic acolo. Si ca te-ai implicat, ai investit timp si sentimente si uite, nu s-a concretizat nimic, s-a ales praful. Iti faci si o lista cu lucrurile pe care le-ai facut si-ti promiti solemn sa nu le repeti in alta relatie, desi lucrurile alea erau bune. Nu te mai implici, nu o sa te mai intereseze, nu mai lasi tu atat de la tine, nu mai mergi pe incredere. Deci, practic, doar cealalta persoana va fi intr-o relatie cu tine, tu vei fi doar de forma. Abia cand vei simti ca iubirea ei o va coplesi pe a ta, te vei relaxa si tu si vei accepta sa fii acolo cu totul. Altfel nu. Nu mai pui tu botul, nu vei mai fi "prost".

   De ce facem din iubire ceva egoist? Te iubesc pentru ca esti acolo, pentru ca avem amintiri comune, pentru ca am "investit" in tine. Te iubesc pentru ca trebuie sa ma iubesti si sa-mi oferi aceleasi lucruri, ba poate mai multe decat iti ofer eu. 

   De ce nu putem spune celei mai bune prietene ca o iubim? Si nu ca o iubim pentru ca a venit langa tine atunci cand ai inceput sa plangi si te-a luat in brate si a incercat sa te consoleze spunandu-ti "Nu esti tu de vina, el e, toti barbatii sunt porci!" - fraza standard cand incerci sa iti faci prietena sa se simta mai bine. Si nu ca o iubim pentru ca ne-a ajutat, pentru ca ne-a sustinut, pentru ca ne vrea binele. Doar ca o iubim pur si simplu, pentru ca ne-a intrat la suflet, pentru ca o placem si cu bune si cu rele si pentru ca o acceptam asa cum e. Pentru ca avem ce admira, pentru ca avem ce invata de la ea. 

   De ce nu putem spune "Te iubesc"? Ne stau cuvintele in gat? Ce se schimba daca o spui? Nu mai rasare soarele a doua zi? O sa vina cutremurul ala mare de care ne temem toti? Crezi ca dezamagirea nu va mai fi la fel de mare daca ii vei spune? Pentru ca indiferent daca va stii sau nu si te va dezamagi la un moment dat, tot vei suferi. Nici suferinta nu suporta grad de comparatie. Si ea exista sau nu. Cum treci peste ea face diferenta. Ca te tine o zi, ca te tine doua luni, tot suferinta e. La fel si cu iubirea. Ca te tine o zi, ca te tine doua luni, tot iubire e. Asta ai simtit tu atunci, in fractiunea aia de secunda, ca e iubire. 

   Avem tendinta sa numim "proasta" acea persoana care iubeste pur si simplu, neconditionat, care nu are asteptari din partea celuilalt, care nu cere dovezi. "Pai cum adica, e proasta daca sta asa in relatia aia si nu primeste mai nimic." Nu-i adevarat. E lasata sa iubeasca, asta-i motivatia ei, iubirea nu-i este refuzata. (Nu ma refer la relatiile abuzive, pline de scandaluri si violenta, caci atunci, da, chiar e proasta). Nimic nu e mai dureros si mai frustrant decat sa vrei sa iubesti pe cineva si sa nu fi lasat sa faci asta. 

   Iubim pentru ca avem nevoie sa iubim. Nu iubim ca sa fim iubiti. Relatiile nu inseamna schimburi, nu inseamna satisfacerea nevoilor personale de catre altcineva. Cand o sa inteleaga asta fiecare om, abia atunci va fi "precum in cer asa si pe Pamant". Dar pana atunci mai suntem putin egoisti. Deci spune-mi ce-mi dai ca sa stiu ce-ti ofer. Altfel nu, nu mai pun eu botul, nu o sa mai fiu "proasta". Pff. . . 

Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti



   Ma zgarie pe creier de cate ori aud pe cineva spunand "Vreau o dragoste ca-n basme!". Serios, tu ai citit vreodata vreun basm? Ce ti se pare acolo atat de romantic? Ca vine Fat-Frumos sa te ia de nevasta si pe drum are de trecut 17.000 de obstacole, ca se da de 3 ori peste cap, ca se lupta cu Zmeul si cu Muma-Padurii, ca scapa de blesteme ca prin urechile acului? Cine naiba ar vrea sa treaca prin atatea doar ca sa stea apoi cu tine o viata intreaga? Si macar de ar fi "doar" astea, dar nu, cand in sfarsit ajunge la palatul tau, tu faci ifose, il mai supui la niste probe. Pai stai asa, mai, Fat-Frumos, ca nu e chiar asa, trebuie sa iti testez dragostea, mai ai de trecut niste obstacole, eee, tu crezi ca e chiar asa usor sa te insori cu mine? Nununu, mai pune-ti viata in pericol de inca 7 ori si vedem noi pe urma ce-om face, daca isi da tata acordul sa-ti dea mana mea si jumatate din imparatie. 

   Tie asta iti place de fapt, ca te vrea atat de mult incat nici nu comenteaza ca trebuie sa se mai bata inca o data cu fratele Zmeului, care e de o mie de ori mai fioros decat el. Dar in viata reala, acest Fat-Frumos al tau comenteaza si daca il rogi sa duca gunoiul. Nu are nimeni timp de pierdut sa stea dupa fundul tau, sa aiba rabdare, sa te inteleaga, sa te sustina, pentru ca fiecare e axat pe ale lui. Nu-i mai trebuie si problemele tale, are el deja destule. Sa te auda pe tine plangandu-te de orice e ultimul lucru pe care ar vrea sa-l auda. Tu trebuie sa-l binedispui pe el, sa fii un fel de bufon la curtea regelui, sa mai iesi din rolul de printesa a lui tati. Sa intelegi ca printesele nu primesc mereu ceea ce vor. "Dar daca ma iubeste, o va face pentru mine!". Nu, daca tu crezi ca te iubeste nu-i ceri sa faca ceva ca s-o demonstreze, pentru ca daca ii ceri asta e clar ca ceva e putred acolo, trebuie sa simta el sa o faca pentru ca intr-adevar asa simte, nu pentru ca ii ceri tu. Si cu atat mai putin nu-i poti cere cuiva sa simta ceva. Poti doar sa intrebi ce simte. Si daca vrea iti spune, daca nu, nu. De regula nu vrea, asa ca sa nu ai asteptari din partea Fetilor Frumosi din zilele noastre. E mai bine sa nu ai nici o asteptare, sa te mai poata si el suprinde facand un gest total nebanuit de tine. Ca te suprinde placut ori ba, n-are nici o importanta, gestul conteaza, nu? 

   Si oricum, daca l-ai gasit, El este si a trecut toate probele de mai sus, atunci trebuie sa te porti exemplar, caci exista o foarte mare posibilitate ca la prima cearta, sa-ti scoata ochii cu tot ce a facut pentru tine. Si n-o sa-ti convina, caci va avea dreptate, "Uite, eu m-am batut cu un zmeu cu 7 capete si tu o friptura ca lumea nu esti in stare sa faci!". Iar tie, statutul tau de femeie nu-ti permite sa-i dai sau sa il lasi pe un barbat sa aiba dreptate. Deci, nu vrei o dragoste ca-n basme, vrei o dragoste pur si simplu, sa se intample, sa fie. Cand simti ca "sacrificiile" pe care le faci nu sunt sacrificii, nu le vezi ca pe o povara, ca pe ceva chinuitor, abia atunci e dragoste. Daca stai si te gandesti si analizezi 2000 de ani c-o fi, c-o pati, e clar ca nu e si ca nu va pati. Evident, nu te poti arunca nici ca berbecul, dar nici nu poti sa astepti sa se scuture pomii. 

   Paradoxal e ca iubirea nu vine cand o chemi, nu vine cand vrei tu, nu se manifesta cum crezi tu ca ar trebui sa se manifeste, nu se lasa recunoscuta asa usor. Practic, te loveste in moalele. . . inimii, te contrariaza, te face K.O., devii confuz, pac o palma, si inca una ca doar ai doi obraji si incontinuu te supune la teste. Iti da obstacol dupa obstacol. Ia vezi, le treci? Le treci, felicitari, e iubire. Nu le treci? Nu e iubire. E foarte simplu. Si ce conteaza cel mai mult in acele clipe cand esti lovit este sa fii sincer cu tine insati/insuti. "Ba, da, e ok, merita, TRECEM peste." "Ba, nu, nu e deloc ok, nu merita, TREC peste." Si nu-i cere cuiva sa faca ce tu nu esti in stare sa oferi. Nu poti fi loial intr-o relatie? Nu-i cere asta nici celeilalte persoane, de exemplu.

   Si inca o chestie ce nu are legatura cu basmul, ci cu realitatea, pur si simplu o intrebare: De ce ne ascundem de "Tu il/o iubesti?" ? Pentru ca stim ca iubirea e slabiciune. Nu vrem sa stie nimeni, cred ca nici noi nu vrem sa stim ca il/o iubim. Nu e bine sa stie cineva ca punctul nostru slab consta in iubirea unei persoane. Dar de ce? Ce se poate intampla, cum poate folosi "dusmanul" tau asta in favoarea sa? Facem cu totii parte din clanuri mafiote si cum aflam ca X-ulescu o iubeste pe X-ulina, gata, ii rapim femeia si o violam si ahahaha, ne razbunam, ii aratam noi lui? Nu, de fapt, pentru noi insine ne e teama. Pentru noi nu vrem sa recunoastem ca iubim pentru ca ne sperie, avem impresia ca ne vom transforma. Da, normal ca ne vom transforma, dar se transforma cineva in rau pentru ca iubeste? Iubirea scoate tot ce-i mai rau din tine? 

   Iubirea nu e slabiciune. E putere. E singurul reper stabil din viata oricarui om. Gata, sa nu mai aud de inimi inchise cu 5 lacate si infasurate in cioburi si garduri de sarma ghimpata doar ca sa "ne protejam". Vrei sa te protejezi? Foloseste prezervative.