Nu suporta grad de comparatie

   Nu poti iubi mai mult sau mai putin. Nu exista "Te iubesc mai mult" decat in prima zi cand am recunoscut intai fata de mine ca te iubesc si abia dupa o vreme ti-am zis si tie. Nu exista "Te iubesc mai putin" acum dupa tot ce s-a intamplat. Daca e "mai putin" inseamna ca nu mai e deloc. Iubirea nu poate fi mai multa sau mai putina, doar exista sau nu.

    De ce nu poate fi "Te iubesc" pur si simplu? De ce trebuie sa o masuram, sa o cantarim, sa vedem a cui iubire e mai mare, cine a lasat cel mai mult de la el? Fiecare vede iubirea in alt mod, dar nu-i spune si celuilalt ce inseamna asta pentru el/ea si desigur si asteptarile difera. Ma astept sa ma iubesti asa pentru ca astfel consider eu ca e iubire. Si cand asteptarile nu coincid si nu se intalnesc, intervin frustrarile si reprosurile si certurile. Si asa ajungi la concluzia eronata ca de fapt nu a fost niciodata nimic acolo. Si ca te-ai implicat, ai investit timp si sentimente si uite, nu s-a concretizat nimic, s-a ales praful. Iti faci si o lista cu lucrurile pe care le-ai facut si-ti promiti solemn sa nu le repeti in alta relatie, desi lucrurile alea erau bune. Nu te mai implici, nu o sa te mai intereseze, nu mai lasi tu atat de la tine, nu mai mergi pe incredere. Deci, practic, doar cealalta persoana va fi intr-o relatie cu tine, tu vei fi doar de forma. Abia cand vei simti ca iubirea ei o va coplesi pe a ta, te vei relaxa si tu si vei accepta sa fii acolo cu totul. Altfel nu. Nu mai pui tu botul, nu vei mai fi "prost".

   De ce facem din iubire ceva egoist? Te iubesc pentru ca esti acolo, pentru ca avem amintiri comune, pentru ca am "investit" in tine. Te iubesc pentru ca trebuie sa ma iubesti si sa-mi oferi aceleasi lucruri, ba poate mai multe decat iti ofer eu. 

   De ce nu putem spune celei mai bune prietene ca o iubim? Si nu ca o iubim pentru ca a venit langa tine atunci cand ai inceput sa plangi si te-a luat in brate si a incercat sa te consoleze spunandu-ti "Nu esti tu de vina, el e, toti barbatii sunt porci!" - fraza standard cand incerci sa iti faci prietena sa se simta mai bine. Si nu ca o iubim pentru ca ne-a ajutat, pentru ca ne-a sustinut, pentru ca ne vrea binele. Doar ca o iubim pur si simplu, pentru ca ne-a intrat la suflet, pentru ca o placem si cu bune si cu rele si pentru ca o acceptam asa cum e. Pentru ca avem ce admira, pentru ca avem ce invata de la ea. 

   De ce nu putem spune "Te iubesc"? Ne stau cuvintele in gat? Ce se schimba daca o spui? Nu mai rasare soarele a doua zi? O sa vina cutremurul ala mare de care ne temem toti? Crezi ca dezamagirea nu va mai fi la fel de mare daca ii vei spune? Pentru ca indiferent daca va stii sau nu si te va dezamagi la un moment dat, tot vei suferi. Nici suferinta nu suporta grad de comparatie. Si ea exista sau nu. Cum treci peste ea face diferenta. Ca te tine o zi, ca te tine doua luni, tot suferinta e. La fel si cu iubirea. Ca te tine o zi, ca te tine doua luni, tot iubire e. Asta ai simtit tu atunci, in fractiunea aia de secunda, ca e iubire. 

   Avem tendinta sa numim "proasta" acea persoana care iubeste pur si simplu, neconditionat, care nu are asteptari din partea celuilalt, care nu cere dovezi. "Pai cum adica, e proasta daca sta asa in relatia aia si nu primeste mai nimic." Nu-i adevarat. E lasata sa iubeasca, asta-i motivatia ei, iubirea nu-i este refuzata. (Nu ma refer la relatiile abuzive, pline de scandaluri si violenta, caci atunci, da, chiar e proasta). Nimic nu e mai dureros si mai frustrant decat sa vrei sa iubesti pe cineva si sa nu fi lasat sa faci asta. 

   Iubim pentru ca avem nevoie sa iubim. Nu iubim ca sa fim iubiti. Relatiile nu inseamna schimburi, nu inseamna satisfacerea nevoilor personale de catre altcineva. Cand o sa inteleaga asta fiecare om, abia atunci va fi "precum in cer asa si pe Pamant". Dar pana atunci mai suntem putin egoisti. Deci spune-mi ce-mi dai ca sa stiu ce-ti ofer. Altfel nu, nu mai pun eu botul, nu o sa mai fiu "proasta". Pff. . .