sâmbătă, 18 octombrie 2014

Nu ma intrerupe cand vorbesti





Pentru ca nu ma intereseaza ce ai de spus. De fapt, ma intereseaza. Insa doar pentru a avea cu cine sa intru in polemici inutile. Si asta pentru ca imi place sa cred ca am mereu dreptate. Imi place sa ma cert, mi se ridica nivelul orgoliului cu mult deasupra nivelului marii. Am impresia ca dau argumente rationale, de bun simt, chiar daca doar eu le consider asa. Iar asta ma face sa ma simt extrem de bine.

Nu imi pasa de ce spui tu. Imi pasa prea mult de mine. Eu ar trebui sa contez mai mult, sa am mai multe drepturi decat tine. De ce? Pentru ca eu asa consider, de ce ar trebui sa dau motive obiective si logice? Asa e firesc pentru mine si asa vreau sa fie. Sa fie cum spun eu. Dar stai, nici tu nu ma asculti. Pentru ca si tu esti mult prea ocupat cu gandurile tale, cu problemele tale, cu ideile tale, cu orice in afara de mine. Da, si tu esti egoist. Si tu vrei tot fara sa dai. Si tu vrei sa nu mai trebuiasca sa asculti. 

Suna-ma. Ca sa putem vorbi in acelasi timp fara sa ascultam cu adevarat ce avem de spus. Doar sa vorbim unul peste altul despre ce nu ne multumeste, despre lucruri superficiale, despre cat de dezamagitor e totul. Lucrurile, oamenii, vremea la care ma uit pe geam si am impresia ca e frig. Dar eu nu deschid geamul, nu vreau sa vad cu adevarat, vreau doar sa presupun. Pentru ca mie imi place sa imi dau cu presupusul si din moment ce nimeni nu incearca sa imi contrazica presupunerea, inseamna ca e asa cum cred eu. Ceea ce e foarte bine. Imi place sa stiu ca e asa cum cred eu. Si oricum nu ma intereseaza daca e altfel. Am orgoliu, am egoism, am dezamagiri. Iti bag scuza aia cu "Oamenii gresesc. Sunt om. Am dreptul sa fiu egoist, orgolios, daca nu din cand in cand, macar mereu." 

De ce sa faci compromisuri, de ce sa te adaptezi? Cand poti sa nu faci asta, e mult mai usor, fii ceea ce esti, nu asta te invata toate revistele mizere, nu asta te sfatuieste televizorul? De ce sa renunti la defectele tale? Doar sunt ale tale si te definesc. Nu poti renunta la partea asta din tine. 

Si in plus, pe lumea cealalta exact cu asta ramai. Cu cate certuri ai castigat pe Pamant. Pe o scara de la 1 la 10, nivelul orgoliului nu poate fi masurat si inconjoara Ecuatorul de 8754740 de ori. Suntem berbeci chiar daca mai suntem si alte zodii. 

Nu fii fraier, nu lasa de la tine, mai ales cand NU ai dreptate. Nu e vorba ca cel mai destept cedeaza, e vorba ca cedeaza cel ce nu mai are argumente. Si tu esti inteligent si poti crea o multime de argumente. Nu conteaza ca sunt logice ori ba. Spune ce-ti trece prin cap, simte-te ca la un brainstorming, doar asa vin ideile. Si tipa cand vorbesti. Urla, pentru ca exact asta te face sa fii auzit. Ce poate fi mai frumos decat vocea umana? Pentru ca si atunci cand canti, tu de fapt, urli. Urli pe note. Urla si acum, dar pe note dezordonate. Ca sa fii sigur ca mesajul ti-a fost receptionat. Cum crezi ca se rezolva altfel neintelegerile? Prin tipat, prin orgoliu, prin incapatanare si prin egoism. Normal. Oameni suntem. Gresim la un moment dat sau altul. Dar nu acum. De data asta am eu dreptate. Dar si tu ai. Nu ne mai consolam acum cu sentimentele. Ne folosim de dreptate. Asta e consolarea suprema. Asta ne face fericiti, asta ne duce departe. In cerc. Mereu. Sublim.

"Nu. Glumesc."

luni, 13 octombrie 2014

Multumesc




     Ce ne defineste ca persoana? Ne raportam la ceilalti ca sa ne dam seama cum suntem cu adevarat? Daca ni se cere sa ne descriem in 5 cuvinte, ce fel de cuvinte folosim? Spunem ca suntem asa cum am vrea sa fim ori spunem ca suntem chiar asa cum suntem de fapt? Vorbim si despre defectele noastre sau ne prezentam doar calitatile? Ori poate incercam acel truc ieftin, de a ne face defectele sa para calitati?   
     Ma amuza ca atunci cand citesti despre caracteristicile zodiei Berbec, iti spune ca e foarte incapatanat. Dar la fel scrie si despre Taur si despre Varsator si despre fiecare zodie in parte. Toti suntem incapatanati. 
     Vrei sa stii cum esti in functie de data nasterii? Cumva o persoana sociabila, cu simtul umorului si ambitioasa care stie ce vrea?
     Ascendentul. . . pai daca nu ti se potriveste descrierea de la zodia ta, atunci clar e ascendentul, pe asta il "mostenesti". Ascendentul explica multe. El este motivul pentru care tu esti ceea ce esti. Sau poate e alcoolul. . . Nu esti tu cand bei, e altcineva. Da, mie mi-e clar, ascendentul preia comanda atunci cand nu vrei sa fii tu, cel adevarat. 
    Eu vreau doar sa multumesc fiecarei persoane care s-a perindat prin viata mea, fiecarei persoane ce insista sa ramana prin ea de ani buni sau fiecarei persoane ce vrea sa faca parte din ea. Indiferent daca m-au ranit sau nu, ba parca tin sa le multumesc mai mult celor care au facut asta, pentru ca asa m-am descoperit pe mine si am reusit sa vad ca eu nu ma raportez la zodie, ascendent, horoscop. Nu a trebuit sa citesc despre astfel de lucruri pentru a-mi da seama cine sunt. 
     De la fiecare am avut de invatat cate ceva, chiar daca uneori am "rasfoit" prin greselile lor si am stiut instinctiv ca eu NU vreau sa fiu asa, sa fac asa, sa gandesc asa. Viata e frumoasa, dar nu e suficient doar s-o traiesti. Trebuie s-o simti, s-o gandesti si abia apoi s-o traiesti. Nu poti merge doar inainte, calcand oameni in stanga si in dreapta, mai ales daca sustii ca iti sunt persoane dragi. Adica nu poti sa-ti tragi un val peste ochi si sa ai o atitudine de "Nu-mi pasa!", in special daca si tu stii ca nu e bine ce faci. Dar presupun ca e extrem de usor sa ne ascundem in spatele fiintei noastre egoiste si apoi sa dam vina pe conditia umana: "Nu mi-am dat seama", "Nu am vrut", "Nu am stiut", "Toti oamenii fac greseli", "Nu am gandit". "Nu", pe dracu' "Nu".