vineri, 21 octombrie 2011

Claie peste gramada


Am racit si prin urmare imi pierd vocea treptat atunci cand incerc sa vorbesc. Dar asta ma deranjeaza mai putin decat faptul ca nu mai pot sa cant in casa la pereti si la pisici. "Cant" e mult spus de obicei, dar acum e groaznic. Si cei care cersesc in autobuz canta parca ceva mai melodios decat mine.

A venit octombrie asta total aiurea: cu frig, cu ploi, cu vant nebun, nici macar ca in "Rapsodie de toamna" a lui Toparceanu, mai lent, mai cu "A trecut intai o boare pe deasupra viilor", nicidecum, cancer tata! Eu inca mai eram in sandale si pantaloni scurti pana seara tarziu. Acum trebuie sa imi iau cizmele la spinare si paltonul gros. Si am musai nevoie de o caciula.

Vine Halloween-ul. Nu eram eu mare fan a sarbatorilor importate, dar imi place ideea de a ma costuma. Anul trecut am fost Lydia din Beetlejuice. Anul acesta imi voi lua rochia mea alba cu franjuri facuta . . . franjuri de catre masina de spalat. Arata intr-un fel. Parca-s o fantoma scursa.

Da, am mai imbatranit si eu cu un an. Am 23. "Ahaha, adica 32!" - numai asta am auzit de ziua mea. "NU, adica 23!". Sa nu exageram. Mai am pana la 32 de facut cel putin un copil, de invatat si de citit alte o mie de lucruri, de invins lenea, de cumparat kile de ambitie etc.

De fiecare data cand mi se adreseaza nemuritoarea intrebare: "Ce facem de Revelionu' asta?", in cap mi se contureaza mereu acelasi raspuns:"Wow, ce poti sa faci?! Sa bei si sa mananci!". Dar prefer sa raspund senin: "Nu stiu ;;)".

2011 a fost asa, un an. . . . la extreme. Nimic nu a pastrat o directie lineara, parca as fi jucat "sus-jos". Unii oameni s-au interiorizat, altii s-au mai deschis si au devenit mai toleranti, unii s-au prostit, altii s-au desteptat. Unii isi dau arama pe fatza mai repede decat te-ai fi asteptat (ceea ce este bine, dar socul este cam mare), altii isi pun o noua masca, e haos. . . in jurul meu.

Nu ai uneori un moment de "Hai sa iau lucrurile pe rand, de astazi o sa fiu mai ordonat(a) in ganduri, fapte etc."? Incerc si eu, dar nu pot, sunt prea multe chestii ce se intampla si ma "lovesc" brusc.

Oare de ce zice lumea ca este deprimata? De ce nu spune ca este "semi-fericita"? Si automat ar fi mai optimista si mai putin trista. Ce idee . . . 8-}

Ma enerveaza cand este soare afara si ar trebui sa vina iarna si sa fie frig. Bine, e frig chiar daca-i soare, dar. . . ma enerveaza! E ca si cum soarele nu si-ar face datoria de calorifer, desi el e prezent.

Lumea e prea materialista. Mult prea materialista. Cu cat ai mai mult, cu atat nu-ti ajung banii si automat vrei mai mult pentru ca ai iluzia ca iti vor fi suficienti asa.

Cine are impresia ca este usor sa stai singur il contrazic eu din plin. Ai o gramada de responsabilitati. Nu stiu cum Dumnezeu se strang mereu vase de spalat cand gatesc cele mai usoare chestii, gen cartofi prajiti, paste sau o omleta simpla. Si nu pot lasa vasele sa zaca in toata bucataria. Rufe! ah, ce horror! Du-le la spalat, intinde-le, lasa-le la uscat, strange-le, calca-le (da, eu le calc, pentru ca am atat de multe incat dulapurile mele nu fac fatza si trebuie sa incapa cumva), aseaza-le frumos in rafturi si pe umerase. Pisicile! Fa-le curat, da-le mancare de 345 de ori pe zi, putin cate putin, ca altfel mananca totul deodata si se tripleaza (8 kg x 3. . . aoleo, nu e bine!). Du-te sa platesti toate facturile, ahhhhh!