joi, 22 august 2013

Din egoism. . .

    


     Nu o sa ma schimb si nu o sa renunt la mine, la ceea ce sunt. O sa fiu in continuare "naiva" si o sa cred in bunatatea oamenilor, in faptul ca oricat de "urata" este o persoana, exista si in ea ceva frumos.
     Poate ca nu este exact modul de gandire al omului modern, logic si rational, calculat si rece, dar nu imi pasa. Nu pot fi rationala in sentimente. Nu le pot explica, nici defini si nici condamna. Si nici nu vreau asta. Ce rost ar mai avea sa iti explici de ce te indragostesti? Unde mai e magia? 
    Poti arunca in mine cu vorbe grele, ma poti lovi cu fapte urate, te voi da la o parte din calea mea, caci nu sunt nevoita sa le ascult si nici sa fiu umilita. Voi fi aceeasi persoana vesela, optimista, cu chef de viata, o voi lua de la inceput cu tot ce e mai frumos intr-o relatie.
     Si nu vei reusi sa strivesti partea frumoasa, desi asta ti-ai propus sa faci. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai cred in oameni. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai vreau sa iubesc. Din egoism, pentru ca eu sa nu fiu fericita, decat atunci cand consideri tu ca merit, adica niciodata. 
    Asta-i tot ce poti? Alte arme nu mai ai?
     Nu mai incerca sa ma pacalesti ca ai fi un om bun. Am cunoscut astfel de oameni. Stii care e diferenta? Oamenii buni nu se considera buni. Din contra, se dau drept rai pentru ca stiu ca nu sunt perfecti. Iti fac liste intregi cu greselile si defectele lor si incearca sa-ti argumenteze ce persoane oribile sunt de fapt. Pentru a nu te rani, a nu te dezamagi, a nu te face sa suferi. Spune-mi, astfel de persoane sunt intr-adevar rele, din moment ce se gandesc la asta? Din moment ce iti prezinta fiecare parte pe care ei o cred negativa, tocmai pentru a incerca sa te tina la distanta, sa te protejeze de durerea pe care ti-ar putea-o provoca? Eu nu cred asta. In schimb, oamenii rai vor sa para buni. Se lauda cu ce calitati au, nu isi recunosc greselile, li se pare ca lumea e a lor si daca cineva nu ii apreciaza, atunci. . . potopul!
    Si chiar nu am nevoie de mizeria asta, de mocirla, de noroi. Mi-e scarba! Papilele mele gustative pot simti acum si dezgustul pentru toata incercarea ta esuata de a ma convinge de bunatatea ta.

    Mai soarbe putin din sticla asta, nu a mai ramas mult. Maine e o noua zi din care am prins si rasaritul.

duminică, 4 august 2013

Fuga de t. . .sine





Bang, bang! Bangity bang! Bang!

O, dar te rog, da "mama" cu biciu-n mine!

Oare suntem slabi ca stam si induram, ca stam si asteptam sa vedem ce o sa se intample, desi situatia actuala nu ne convine deloc si ne face rau? Sau asta ne face puternici? Depinde de cat timp astepti? Nu cred ca e asa usor sa separi lucrurile si sa le judeci la rece, cel putin nu e mereu la fel de usor. . . Si vrei si tu o pauza, ca omu', sa te gandesti, sa nu te mai gandesti. Dar ce, poti? Normal ca nu poti, relele vin in grup, zici ca s-au vorbit dinainte. Mai dureaza mult? Depinde doar de tine? Evident ca nu, dar in mare noi ne creem singuri obstacole, ne punem piedici si nici macar nu e amuzant. Te impiedici ca tontu'. Mai si cazi. C-asa-i in tenis. Bai si daca e sa cazi, fa-o macar cu stil. 
Important e sa te ridici repede. Sa nu stai acolo. Desi daca mai cazi o data? Asa, daca stai jos, mai greu sa te impiedici. Numai ca nici asta nu e solutie, ca incep oamenii sa arunce cu rahat in tine. Si atunci tre' sa te ridici si sa te si speli. Si ai grija sa fugi. . . de ei, de el, de ea, de noi, de tine. Fugi cat mai departe si cat mai repede. Ca sa ai timp sa stai cu tine. Sa-ti pui ordine in ganduri si in viata, chiar daca tu esti o fire dezordonata. 
Sunt momente cand tu singur trebuie sa-ti dai o mana de ajutor. Da, e greu, dar asta trebuie facut, caci uneori, ajutorul celorlalti, desi ajuta, te ajuta doar pentru o clipa. Nu e nimeni langa tine 100%. Esti doar tu. 

Hai, mai luam si noi decizii bune azi?