Sa incepem 2012 in forta? Cu energie, cu motivatie, cu planuri bine puse la punct pentru a reusi tot ce ne-am dorit la 12 noaptea? Eu nu mi-am dorit absolut nimic atunci. Eram atat de ametita de la sampanie si atat de dornica sa scap de cel mai nefast an, incat nu m-am mai putut gandi la nimic altceva. Aveam doar un sentiment de usurare. Si ma intreb oare de ce spre sfarsitul unui an trebuie sa facem bilantul si sa ni se para ca totul a decurs prost, ca se putea si mai bine si ne ingreunam mereu ultima noapte din an cu fel de fel de "O sa"-uri pe care stim ca nu le vom respecta? E si normal pana la urma. Dupa atatea sarbatori, atata bautura si atata mancare, de unde si energie pentru a incepe anul ca la carte? "Cartea" aia presupune efort. Ziua de 1 ianuarie nu se pune la socoteala, e ziua in care lancezim in pat la tv, vizionand Revelionul in reluare si incercand sa ne refacem. 2 ianuarie. . . e tot un moment de respiro, ne vizitam rudele si prietenii cu care nu am petrecut Anul Nou. 3 ianuarie. . . bradul de Craciun inca mai e impodobit in casa (inca nu a rugat-o Fuega pe maica-sa sa il despodobeasca) si parca nu iti vine sa faci ceva, inca te bucuri de atmosfera. Si oricum e luni. Iar lunea nu e ok sa te apuci de lucruri noi gen crearea altor tabieturi, schimbarea unor obiceiuri proaste precum abtinerea de la comentarii rautacioase mai mereu sau orice alta imbunatatire a vietii tale. Plus ca mai vin si alte sarbatori si s-o tot tii in vizite. Deja se face 7 ianuarie si uite cum a zburat timpul. Te gandesti ca daca nu ai inceput deja pana acum sa muncesti pentru dorintele tale, e cam tarziu sa o faci. Asa ca te complaci, fie ce-o fi si hopa! iar e 31 decembrie. Te mai miri ca fost un an prost. . .
Adevarul este ca daca si celor din jur le merge rau, chiar daca ei fac tot posibilul sa nu mai fie asa, te simti si tu demotivat. Insa chiar daca unora le merge bine, ai impresia ca e o chestiune ce tine de noroc, noroc pe care tu consideri ca nu il ai, deci te simti la fel de mizer.
Cand de peste tot esti bombardat numai cu lucruri si informatii negative, este cam greu sa tii panzele sus, sa zambesti si sa speri. De aceea oamenii se schimba, isi construiesc armura dupa armura sau cochilie peste cochilie. De aceea este din ce in ce mai greu sa comunici cu ceilalti la un nivel mai profund, mai intim, mai apropiat de ce sunt ei de fapt.
Ai nevoie de rabdare, dar noi alergam dupa bani.
Ai nevoie de iubire, dar noi fugim dupa shoturi de tequilla in cluburi pentru a scapa de ea.
Ai nevoie de prieteni, dar noi ne construim ziduri in jurul nostru.
Ai nevoie de optimism, dar noi ne oprim sa despicam firul in 4, pentru ca de inima cica nu ar fi bine sa te lasi condus.
Si de cate si mai cate ai nevoie. . .
E mai usor sa fii rau decat bun? De ce unii oameni considera drept prostie bunatatea? Adica bunatatea consta in doua parti umilinta si o parte suferinta?
2 x UMILINTA + 1 x SUFERINTA = BUNATATE
Daca sunt bun, sunt fraier, dar daca sunt fraier inseamna ca automat sunt si bun? 8-}
Cica e bine sa te porti cu fiecare asa cum merita. . . Deci esti bun cu cei care sunt buni cu tine, dar dupa mine asta nu te face si pe tine bun, tu doar te porti asa cum trebuie. Bun esti atunci cand te porti frumos si bine cu cei care nu merita.
Mai bine sa fii bun si luat drept fraier si sa dormi tu cu sufletul impacat, decat sa fii rau si spre sfarsitul vietii sa ai numai regrete. Pentru ca eu sunt optimista si am citit multe basme in care binele invinge intotdeauna raul. Asa ca eu consider ca oricine se va destepta pana la urma, chiar daca basmele tin de domeniul fantasticului. Nu e nimic fantastic in a realiza ca esti un om rau, ca ai gresit si ca ar fi bine sa te schimbi. Este ceva normal.
Pentru 2012 toate gandurile mele bune, dar oare mainile si picioarele se vor urni sa ma ajute sa inving lenea? :))
