joi, 25 aprilie 2013

Ne place sa ne bata stresu'



    Nu credeam ca e posibil ca intr-adevar stresul sa iti provoace atatea probleme medicale. Pana am patit-o. Modul meu de a-mi canaliza atentia departe de o problema era pur si simplu de a nu ma gandi la nimic. Si prima melodie care imi venea in cap pe aia o fredonam toata ziua. Si cam atat. Obisnuiam sa-mi impun sa nu imi bat capul cu nimic. Ca se rezolva. Cum, cand, asta nu mai conta. O zi-doua-trei, pana ce deja problemele cresteau exponential si se tot adunau. Si eu trebuia sa le rezolv, pentru ca singure nu se rezolva. Daca ar fi fost asa, "x"-ul din ecuatii s-ar fi gasit singur pana la urma.
    Poate ca fizicul meu era in regula, dar psihicul tot aduna probleme. Adica griji, framantari, chestii de genul. Si pentru ca tot incercam sa le "arhivez" ca sa le minimalizez importanta, psihicul meu a rabufnit si s-a razbunat pe fizic. A urmat aproape un an de analize, medici peste medici, urgente, perfuzii, tot tacamul. Si am zis "Opa!". Chiar ceva nu e in regula. Dar asta dupa luni bune de chin. Pentru ca nu vroiam sa accept chestia asta. Imediat cum am "imbratisat"-o, totul s-a rezolvat. Si am inceput sa le revars. Sa-mi vars amarul. Tineam in mine pentru ca nu vroiam sa devin genul de prieten care cum se vede cu tine incepe sa se planga. Iar si iar si iar. Oricat de bun prieten mi-ai fi. 
    Iar metoda asta a mea nu era buna deloc, sa nu vorbesc nimanui despre ce simt. Decat la un nivel superficial. Prietenii d-aia sunt prieteni, sa te accepte si cu bune si cu rele. Nu era ca si cum ne-am fi cunoscut de 5 minute si incep sa-ti povestesc despre problemele mele si sa ma victimizez. Sa ma plang. Sa te fac sa ma compatimesti, sa imi dai atentie. Pentru ca sunt suficient de inteligenta incat sa stiu sa atrag atentia atunci cand o doresc si altfel, nu prin mila. 
    Pana acum juma' de ora vroiam sa scriu despre cei care se plang non-stop. Dar mi-am dat seama ca ii inteleg. Chit ca imi sunt prieteni sau nu. Desigur, e putin ciudat ca un necunoscut sa ti se planga. De absolut orice. Dar am stat si m-am gandit: pooate ca ei chiar nu au cui sa le impartaseasca gandurile lor. Poate dupa ce termina lista cu subiecte "De plans" devin oameni de treaba, mai veseli, mai usurati. Poate ca le faci un bine. Desigur, exista si in asta o limita, pentru ca la un moment dat este obositor sa tot asculti plangeri. Si atunci cred ca acelor oameni le face o deosebita placere sa fie asa, sa turuie intr-una despre ce ii nemultumeste. Si cred ca le place sa ii bata stresul. Sunt unii oameni carora durerea le face placere.
    Dar ne plangem, pentru ca e uman.

miercuri, 17 aprilie 2013

O seara ca fetele, cu fetele, intre fete(le)





Si vine si seara in care trebuie sa iesi cu fetele.

- Da' de ce iesi cu ele, nu putem sa iesim doar noi doi?
- Pai si ce faceti voi cand iesiti?  Daca doar mergeti la o cafea, eu de ce nu pot sa vin?


Ti-ai facut schimbare de sex si eu nu stiu?

- Bine, dar pana cand stai? 
- Ceee, va duceti in club?! O sa se ia toti baietii de voi! Nu vrei sa vin si eu?


Si e de ajuns o singura data sa cedezi si sa il iei cu tine. Toate prietenele tale te vor privi ciudat, ca si cum: "WTF?! De ce nu l-ai lasat acasa? Oooh, am inteles, e prea gelos, nu are incredere in tine, e prea posesiv, nu ne place de el, ia-ti altul!". Toate astea dintr-o singura ridicare de spranceana :))
Iar tu incerci sa detensionezi situatia, sa razi la orice, de orice. Nu poti sa vorbesti liber si nici prietenele tale, trebuie sa vorbiti codat, cu porecle si cat mai vag posibil:
- Il mai tii minte pe ala, Dude, care statea prin zona, pe la, acolo. Stii tu.
- Da, da, il stiu. Ce e cu el?
- Eh, nimic, m-a "salutat" vinerea trecuta. 
- Ah. Tare.
- Mda, m-a "salutat" indelung. Se vedea asa pe el ca. . . . Siiii, ce-ti mai face pisica? :D"

Cand crezi ca ai depasit limita si nu vrei ca prietenul tau sa aiba apoi "material" de cearta (gen: De ce iesi cu ele, o ard dubios si te invata si pe tine la prostii), treci la subiecte neutre, inofensive, prostesti, gen farduri. Si parfumuri. Si pantofi. Si ce bluza ai vrut sa-ti iei pentru ca se potrivea cu o fusta din dantela. Asta o sa-l plictiseasca si o sa-l faca sa creada ca nu are de ce sa se teama cand te lasa singura. Dar, stai! Nu e bine daca se plictiseste, pentru ca dup-aia o sa te tot traga de maneca sa plecati. Si tu nu vrei, normal. Iar atunci faci tot ce e omeneste posibil sa il determini sa ia "singur" decizia de a pleca fara tine. Si daca esti o persoana diplomata, asa ca mine dupa ce epuizez toate subtilitatile si vorbele frumoase, il intrebi: "Dar tu nu aveai treaba de dimineata?". El se supara si pleaca, dar tu si prietenele tale sunteti fericite. Deci 4 la 1, ati castigat. Sa curga alcoolul si picanteriile despre persoanele pe care nu le suportati (that's right, barfa). 

Frate, fetele, spre deosebire de baieti, atunci cand vor sa iasa doar ele, fara prietenii lor, o fac pentru ca trebuie: sa afle cum o mai duce fiecare, sa rada, sa bea, sa danseze, sa isi consolideze relatia de prietenie, sa fie acolo la nevoie, sa mai ia o pauza. Pentru ca sta cu tine 24/6 zile, nonstop si astfel stie ca isi neglijeaza prietenele. Fetele (cuminti, fidele) cand ies ele de nebune in club, nu o fac pentru a agata, a se linge, a se mai stiu eu ce. O fac pentru ca e distractiv sa iesi si sa dansezi pana te dor picioarele de la tocurile alea afurisite.

- Si atunci ce se aranjeaza atata daca tot nu vor sa faca nimic?

Ar trebui sa se ingrijeasca doar cand iese cu tine sau ce? Asta e felul ei de a arata ca se respecta, ca ii pasa de cum arata. In plus, e un mod de a-ti intari increderea in sine. Da, frate, rochia aia scurta, rosie, ma face sa cred ca pot darama muntii. Si pe voi un sacou colorat va face zmei. Asa ca  nu ne judecati.