vineri, 25 octombrie 2013

Home alone: 2



     Daca si faimosul film "Home alone" a avut o parte a doua, eu de ce sa nu am? Oricum mai aveam cate ceva de zis. 
     Da, situatia e cam asa: cei din jurul tau sunt la extreme. Cand stai singur/a, nu au incredere in tine ca te descurci. Au impresia ca nu stii nici ce cheie se potriveste in yala. Ca esti un/o ametit/a. Ca nu stii unde se platesc facturile, ca habar n-ai sa citesti un contoar de gaze, de apa. . . Ca nu stii tu d-astea administrativ-teritoriale, cum imi place mie sa zic. Toate mamele prietenelor te cheama la o ciorbita, la sarmalute, la o salata, la masa de pranz, la cina, la masa lor in familie duminica, ca na, abia ai ramas singur/a si nu stii nici sa-ti gatesti. Se ofera rudele care au mai ramas prin tara sa te ajute sa faci curat, sa faci cumparaturile, ba chiar sa iti dea sfaturi despre relatii. Tre' sa te duci la obligatiile familiale ca inmormantari, nunti, botezuri, parastase pentru a-ti reprezenta acolo neamul din moment ce ai tau sunt plecati din tara. Se ofera sa aiba grija de pisica ta atunci cand pleci din oras. Mai ca se ofera sa-ti tina si de urat in weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. De ce as vrea asta?! :))
      Dupa ce isi dau seama ca nu mori de foame, stii sa-ti calci hainele, iti arunci gunoiul, lucrurile prin casa nu le-a adus apa si alte astfel de detalii "tehnice", situatia se duce catre un alt nivel. Mai inalt desigur. "Hai sa-ti aduc rosii, castraveti, ardei, ceapa de la tara. Hai sa-ti dau niste borcane de zacusca. Hai sa-ti pun si niste muraturi sa ai si tu de sarbatori. Nu vrei si un cozonac?" In momentul in care iti refuzi politicos rudele "Nu, multumesc, am facut si eu. Am muraturi sa trec cu bine de o Apocalipsa. Am umplut congelatorul cu chestii pentru iarna, mi-am facut zacusca, ardei copti etc.", situatia se schimba si mai drastic. In sensul ca toti sunt curiosi sa vada cum ti-au iesit. Bai si ti-au iesit. "Vaaai, dar cum ai facut, ce ai pus, mie nu-mi ies asa de bine", sa vezi schimburi de retete si de impresii.Si te simti precum atunci cand erai mica si asistai la discutii interminabile despre bucatarie, oale si tigai dintre mama ta si rudele de sex feminin din familia ta. Si exact acum este clipa in care dau in cealalta extrema: se asteapta sa faci totul perfect. Ma, da' totul! "Bla bla bla!", trancaneala, cicaleala. Asa ca daca te descurci onorabil, stii sa iti gatesti, atunci cand stai singur/a, niciodata, repet, NICIODATA nu spune asta rudelor tale. Vor avea pretentii si asteptari de la tine mai mari ca oricand. Se asteapta sa fii matur/a si responsabil/a, iar poate tu nu ai chef sa fii asa mereu. . . sau vreodata :)) Deci gura mica! Lay low! Te vor suna inclusiv sa te intrebe ce ai mai gatit, caci ELE nu mai stiu ce sa mai faca de mancare. Si NU vrei asta, iti zic eu.
     In conditiile in care parintii imi spun "Umbla fata mea, du-te si distreaza-te, nu tre' sa dai explicatii nimanui!", ultimul lucru pe care-l vrei pe capul tau ar fi rudele. Deci inca o data, TACI! :)) Daca singurele mesaje pe care le primesc de la ai mei sunt "Ce faci, esti bine, te distrezi la maxim?", in mod cert nu rudele ar trebui sa isi bata capul cu mine. Desi e dragut. Apreciez asta. Au avut grija de mine cand am avut nevoie :D 
     Cel mai rau e cand se incepe cu intrebari de genu': "Ai plans cand au plecat ai tai?", "Ti-e dor de ei?", "Vorbesti des cu ei?", "Nu le-a fost frica sa te lase singura?". Wooow, woow, wow! 

Cu o saptamana inainte sa plece:
"- Mama, cum se face o ciorba?"
" - Mama, cum se face painea?"
" - Mama, cum se calca o camasa?"
" - Mama, la ce program spal rufele albe?"
" - Tata, cum programez masina de spalat vase?" Doar asta a fost intrebarea mea pentru tata. Pentru ca m-a luat si mi-a facut instructajul: "De aici opresti apa in caz de ceva, asa verifici instalatia de gaz, uite ce trebuie sa faci in caz ca porneste detectorul de gaz, de la subsol citeti contoarul de apa rece, daca centrala iti da vreo eroare - de aici o setezi, asa functioneaza un motor de masina si aici imi tin bautura. Alte intrebari?".

Eeei si daca nu am murit pana acum, eu cred ca m-am descurcat si ma descurc. Apropos, ti-am zis ca am folosit bormasina ca sa dau gauri pentru tablouri? Pariu ca n-o stiai p-asta.


luni, 14 octombrie 2013

De cate ori?




     Serios? Ai incercat dar nu ai reusit? Nu ai mai putut? Sau nu ai mai vrut sa continui deoarece te simteai obosit, complexat, frustrat ca nu-ti iese? Piticii de pe creier nu ti-au mai dat pace? S-au gandit ei ca e prea frumos sa fie adevarat? Ca pana la urma tot o sa esuezi, asa ca mai bine te retragi?
     "Am incercat, dar nu a mers. . . " Ca nu ai vrut. Pentru ca ti-a fost frica. Om slab. Crezi ca nu le poti avea pe toate. Ca nu ti cuvine fericirea pe orice plan. Sau o meriti, dar pe rand. Nu are cum sa iti mearga bine mereu, in toate domeniile. Ar fi de vis asta si tu stii ca visele nu dureaza. Cine dracu' ti-a mai zis si porcaria asta?! Nu poti fii si tu optimist si sa iti doresti sa fii fericit? De ce sa te iei dupa o logica stupida si falsa si sa crezi ca tot ce e frumos e putin si se termina la un moment dat?
     Ti-e frica. De faptul ca nu esti o persoana suficient de buna. Ca va descoperi defecte la tine care i se vor parea groaznice. Ca ii vei spune lucruri despre tine care i se vor parea socante, peste care nu va putea trece. Ca nu vei fi perfect. Serios? De ce sa iti bati capul cu asta? Parca am fi in "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ne lamentam cand lucrurile merg bine ca probabil nu va fi bine atat de mult timp pe cat ne-am dori, iar asta, si o zic din proprie experienta, nu are cum sa duca la altceva decat la un sfarsit. Pentru ca tu ti l-ai dorit. Asa ca in loc sa te framanti ca "Daca, daca, daca", mai degraba iei "drobu' ala de sare" de pe soba si il pui jos. Incerci sa iti accepti defectele. Daca tu ti le accepti si ceilalti vor face asta. 
     Nimeni nu e perfect, nu a fost si nici nu va fi vreodata. Vaaai, ce tragedie! Pfff, m-am si plictisit de cate ori trebuie sa repet asta. . .

marți, 1 octombrie 2013

. . .




Nu am chef sa am chef azi. . . Si cred ca nici maine. Si mai si ploua. Vreme de stat in casa.
Stiiii, eu tre' sa am chef sa-mi vina cheful. Asa ca astept. Da, stiu, viata e o lupta, bla bla bla, asteptarea egal timp irosit. Oare? 

Uneori lucrurile ne scapa de sub control. Si asta nu ne place. Uneori lucrurile ne scapa de sub control si nu ne dam seama. Asta zic eu ca e mai grav. Ne fug ideile, gandurile, cuvintele, amintirile in diferite zari si nu le putem opri. Nici nu cred ca e bine sa faci asta imediat. Trebuie sa le lasi sa curga, sa plece. Prea mult te-au chinuit, nu le mai reprima. 

"You know my name, but not my story." - un citat super uzat. Uneori nici macar numele persoanei nu il stii. 

Regrete? Pff! Singurele mele regrete au constat in faptul ca nu am vrut sa car o umbrela dupa mine. Ori sa ma incalt cu o pereche de cizme. Sau sa-mi iau o geaca mai groasa. Evident, asta cand era urat afara.

Oamenii sunt fragili. Nu ai idee cand se frang. Dar despre felul in care se intampla asta presupun ca ai o banuiala. Cand lasa lucrurile neterminate. Cand se lasa imprastiati sufleteste. Si cand nu vor sub nici o forma sa se adune. Mereu lasa cate ceva in urma, cu speranta ca poate se va intampla un miracol. Lasa deschisa o usita, o portita, o fereastra, o "ce vrei tu". Lasa, lasa, lasa. . . Dar mai lasa-le naibii de farame! Ramasite de amintiri, franturi de clipe sparte de teama ca se va termina si ce va fi dupa, resturi. . . 

N-am avut chef sa pun titlu. De ce sa denumim ceva ce incercam sa uitam? Resturi.