Serios? Ai incercat dar nu ai reusit? Nu ai mai putut? Sau nu ai mai vrut sa continui deoarece te simteai obosit, complexat, frustrat ca nu-ti iese? Piticii de pe creier nu ti-au mai dat pace? S-au gandit ei ca e prea frumos sa fie adevarat? Ca pana la urma tot o sa esuezi, asa ca mai bine te retragi?
"Am incercat, dar nu a mers. . . " Ca nu ai vrut. Pentru ca ti-a fost frica. Om slab. Crezi ca nu le poti avea pe toate. Ca nu ti cuvine fericirea pe orice plan. Sau o meriti, dar pe rand. Nu are cum sa iti mearga bine mereu, in toate domeniile. Ar fi de vis asta si tu stii ca visele nu dureaza. Cine dracu' ti-a mai zis si porcaria asta?! Nu poti fii si tu optimist si sa iti doresti sa fii fericit? De ce sa te iei dupa o logica stupida si falsa si sa crezi ca tot ce e frumos e putin si se termina la un moment dat?
Ti-e frica. De faptul ca nu esti o persoana suficient de buna. Ca va descoperi defecte la tine care i se vor parea groaznice. Ca ii vei spune lucruri despre tine care i se vor parea socante, peste care nu va putea trece. Ca nu vei fi perfect. Serios? De ce sa iti bati capul cu asta? Parca am fi in "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ne lamentam cand lucrurile merg bine ca probabil nu va fi bine atat de mult timp pe cat ne-am dori, iar asta, si o zic din proprie experienta, nu are cum sa duca la altceva decat la un sfarsit. Pentru ca tu ti l-ai dorit. Asa ca in loc sa te framanti ca "Daca, daca, daca", mai degraba iei "drobu' ala de sare" de pe soba si il pui jos. Incerci sa iti accepti defectele. Daca tu ti le accepti si ceilalti vor face asta.
Nimeni nu e perfect, nu a fost si nici nu va fi vreodata. Vaaai, ce tragedie! Pfff, m-am si plictisit de cate ori trebuie sa repet asta. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreo reactie?