luni, 23 aprilie 2012

Pune scortisoara!


Daca ar fi sa aleg dintre toate condimentele, as alege doua pe care sa le am mereu. Nu sarea in bucate, nu sarea si piperul, pastram doar piperul si punem scortisoara. De ce astea doua? De ce nu?
Eu oricum cu sarea nu ma inteleg, mereu pun mai putina decat trebuie, ceea ce cred eu ca-i bine, ca daca mancarea-i prea sarata, nu mai ai cum s-o dregi, asa isi pune fiecare cat vrea.
Eu pun la scortisoara la orice (la orice mai poate fi si comestibil dupa ce pui scortisoara). Imi pun in cafea, imi pun in lapte, imi pun in cereale, in sucul de portocale, in compozitia pentru prajituri, la torturi cu ciocolata, in orezul cu lapte, imi plac inclusiv clatitele cu zahar si scortisoara in loc de gem. Si inghetata de scortisoara e preferata mea, pacat ca nu o gasesc foarte des. . .
Si ceaiul de scortisoara este super bun si face bine la gat daca te macina tusea.
Am chiar si lumanari cu scortisoara.
O pun si in compoturi. (nu lumanarea)
Si in salata de fructe cu banane, piersici, capsuni si ananas.
Merge de minune si la placinta cu mere. . . si la cea cu dovleac.
O poti pune si in bautura: vin fiert, sangria.
Face bine si la ten daca o amesteci cu putina miere.
Asa ca da! eu votez scortisoara. Alte condimente parca sunt prea egoiste si fura gustul mancarii, vrand sa iasa doar ele in evidenta. Dar scortisoara amplifica toate celelalte arome, lasandu-se pe ea la urma papilelor tale gustative.
Piperul. . . Pai daca sarat nu imi place, imi place picant. Dar nu asa, de neam prost cu boia iute si chilli, cu o subtila aroma de piper. Asa ca pun piper in tot ce gatesc, mai putin in ciorbe. Eu nu amestec in mancare si zic "Mai tre' putina sare". Nu, "Mai tre' putin piper".

luni, 16 aprilie 2012

Craciun vs. Paste


Inainte de toate, "Hristos a inviat!". . . si ca sa invie a trebuit intai sa se nasca, asa ca de ce este considerat Pastele sarbatoarea cea mai importanta a crestinismului? Nu e logic faptul ca daca nu S-ar fi nascut, nu ar mai fi fost acum nici un Paste? Oricum, Biblia bate logica in fiecare verset, asa ca o voi lua altfel. Poate ca Pastele este important pentru ca de aici izvoraste o idee de baza a crestinismului: ca Iisus S-a jertfit pentru noi. Asta tine de religie, eu nu sunt o persoana bisericoasa, sunt mai mult spirituala asa ca din p.d.v. religios eu nu mai comentez.

Daca ar fi totusi sa aleg intre cele doua sarbatori, mi-ar fi putin cam greu, pentru ca ambele mi-au facut copilaria frumoasa. Imi aduc aminte cum de Craciun, cu 2-3 zile inainte stateam in bucatarie cu mama si cu strabunica-mea si ma uitam la ele cum framantau cozonacii si le ceream mereu o bucata de aluat sa ma joc si eu cu ea si sa ma chinui sa fac un mici-cozonac :)) Imi dadeau si mie diverse sarcini usoare gastronomice, imi placea sa ma implic. Sa impodobesc bradul era momentul cel mai asteptat, chiar mai asteptat decat cel in care gaseam cadourile sub el, pentru ca stiam mereu ca unde e brad - sunt si cadouri. Nu eram curioasa sa cotrobai prin dulapuri sa aflu mai devreme ce voi primi, vroiam efectiv sa fiu surprinsa, caci altfel s-ar fi pierdut tot farmecul. Oricum nu asteptam niciodata sa se trezeasca toata lumea ca sa ma apuc sa desfac darurile. La 5 dimineata fix eram in sufragerie, sub brad, cu mainile pe toate cutiile, insfacand tot ce avea numele meu pe el. Si da, aveam voie atunci sa mananc cate dulciuri vroiam in loc de mic-dejun.

Pastele. . . si de el ma leaga multe momente dragi cu mama si cu strabunica-mea. Ma fascina procesul de vopsire al oualor, mai ales ca mama le invelea si in foi de ceapa si apoi le baga in vopsea sau lipea pe ele frunze de leustean ca sa iasa cat mai diverse si mai speciale. Pasca era nelipsita si cred ca era singurul fel de mancare pe care chiar nu aveam rabdare sa astept sa il gust abia dupa o zi-doua. Dar ma abtineam totusi. Evident ca cel mai frumos moment era cand veneam acasa de la biserica si vedeam cadourile de la iepuras, insa asta nu ma facea sa vreau sa plec cat mai repede de la slujba. Vroiam sa iau fiecare moment ca atare si sa ma bucur de el. Un plus pe care il are Pastele este atmosfera. Pe mine si acum ma uimeste cum grupuri-grupuri de oameni se aduna la 12 noaptea, indiferent de vreme, sa aprinda o simpla lumanare. Desigur, este ceva simbolic si cu toate ca nu sunt religioasa, se simte atunci o vibratie puternica, niste energii pozitive pe care doar cei impietriti nu le pot simti sau nu se lasa atinsi de ele. Poate ca nu ar trebui sa fie atat de vehementi in a respinge un sentiment, o stare anume care te determina sa fii profund si sa te uiti in sufletul tau. Pana la urma asta simbolizeaza acea "Lumina". . . tu. Iar putina bunatate nu a omorat pe nimeni niciodata.

Iar pentru ateii "impatimiti" care vor sa "converteasca" pe toti la non-religia lor vreau doar sa spun atat: un om trebuie sa aibe credinta in ceva, indiferent ce este acel "ceva" - mama, tata, Dumnezeu etc. Poate ca sunt slabi ca apeleaza la religie sau poate ca nu sunt slabi, ce conteaza asta daca acel om are principiile lui sanatoase si daca nu face rau intentionat? Spune-i unui crestin adevarat ca Dumnezeu nu exista si adu-i argumente. . . Ce castigi cu asta? Poate saracu' om isi va pierde si singurul reper pe care il avea pe lumea asta, nu ai de unde sa stii ce consecinte vor fi.
Bravo ateilor care reusesc sa fie atat de puternici incat nu au nevoie de nimeni si de nimic pentru a avea incredere in ei. Nu cred ca tine de credinta sau de religie ca un om sa fie tolerant si intelegator cu cei din jur. Asa ca ateilor, nu mai incercati sa le demonstrati crestinilor ca Dumnezeu nu exista, iar voi crestinilor, nu mai incercati sa tineti predici religioase oricui va spune ca este ateu. Atat de simplu este. . . Apropos, ateii de ce au zile libere de Craciun si de Paste daca ei tot nu cred in semnificatia lor? :))

Deci daca ar fi sa aleg, as pastra amandoua sarbatorile. Practic nu as alege, dar as da la schimb Valentine's Day pentru oricare dintre ele :))

joi, 5 aprilie 2012

Barbatii si fidelitatea






     

In incercarea cu o prietena de a ne da seama de unde, cand si cum au aparut barbatii pe Terra, mi-am dat seama ca si ei au calitati si inca una pe care orice femeie o apreciaza si o cauta la orice tip: fidelitatea.
     Da, si ei pot fi fideli si pe termen mai lung chiar decat femeile. Exista si un "dar", ca doar n-o fi totul roz. Ei nu pot fi loiali decat unui singur lucru: ori slujbei ori femeii. Am observat ca daca tipul respectiv are un loc stabil de munca de cativa ani, sunt sanse foarte mari sa isi insele partenera. Poate pentru ca trebuie sa diversifice si el ceva, iar pe timp de criza nu isi permite sa jongleze cu serviciul. Asa ca jongleaza si el cu ce e mai la indemana. Sau mai la indefacebook. Cunosc si persoane care au stat o luna-doua intr-un loc de munca, apoi au migrat 3 luni in alta parte, apoi iar si-au schimbat jobul. . . Si aveau relatii stabile. Si nu si-au inselat iubitele. Si mai cunosc barbati care nu muncit deloc pana la o varsta onorabila, dar erau intr-o relatie cu cineva de ani buni. Si nici gand sa le insele. 
     Oricum, pentru a nu fi acuzata de discriminare, aceeasi poveste am intalnit-o si la femei :)). Asa ca daca vrei sa incepi o relatie cu cineva, vezi si tu de cat timp are acelasi job, pentru ca uneori faptul ca este loial unui lucru nu inseamna ca ii sta in caracter sa iti fie si tie la fel de fidel/fidela.