Cand vad atatea citate si poze cu si despre iubire, ce este ea, cu ce se mananca, cum se mentine, ma apuca groaza. Iubirea se simte, nu se descrie in metafore. Trebuie sa treci prin ea ca s-o intelegi si s-o poti explica in cuvinte simple. Pentru ca daca nu folosesti cuvinte pe care sa le priceapa toti, inseamna ca nici tu n-ai inteles-o de fapt.
Faci din iubire un ideal. Te gandesti ca trebuie sa dai tot ce ai mai bun, tot timpul, pentru a ajunge ACOLO. Pentru ca iubirea e parsiva, se ascunde, nu se gaseste asa, pe toate drumurile. Ce prostie. . . Daca gandesti astfel, automat ti-ai dublat sansele de a nu mai "gasi" iubirea. Pentru ca idealurile sunt greu de atins si de ce sa vrei sa iti pui singur bete in roate? O consideri un ideal, instant ai dus-o la dracu-n praznic si mai caut-o daca poti. Poti, dar o gasesti?
Stii ce uita oamenii? Ca iubirea nu se gaseste. TE gaseste ea pe tine. Ea nu cere eforturi, sacrificii. De ce crezi ca "Iubirea te ridica, dar tot ea te doboara"? Asta-i inca o prostie. Iubirea nu doare si nu cere nimic egoist. Daca ar face asta nu s-ar mai chema iubire. Trebuie sa intelegi unde ea incepe si unde se termina. Nu o amesteca cu niste tampenii. Ea presupune tot ce-i mai frumos, chestiile negative nu fac parte din ce are ea de oferit. Ai suferit din cauza unei relatii esuate? Nu faptul ca ai iubit ti-a adus dezamagire si lacrimi. Ci faptul ca nu ai stiut sa intelegi situatia, sa iti repari greselile, sa accepti ce se intampla, sa iei ce a fost frumos si sa mergi mai departe. Daca ai trecut de la iubire la ura in 5 minute pentru ca ceva nu a mers bine, inseamna ca nu ai iubit vreodata acea persoana. Da, te poti enerva, poti tranti si bufni, dar nu poti uri acel om pe care zici ca l-ai iubit. Daca poti, repet, nu a fost iubire. A fost o relatie de complezenta, de dragul de a avea o relatie pentru a nu te simti singur/a, pana gasesti ceva mai bun. Iar "gasesti". . . Sa-ti mai spun ca nu gasesti nimic ci ea te gaseste? Iti mai spun, poate asa bagi la cap.
Nu proiecta asupra celuilalt frustrarile si supararile tale. Nu te descarca pe el/ea. Acea persoana, daca te iubeste, este langa tine pentru a te asculta, a te sfatui, a te lua in brate, a te proteja. Nu este acolo pentru a "incasa" cuvintele tale furioase si a le primi fara sa cracneasca doar ca sa te simti tu mai bine.
Toti suntem egoisti, in doze mai mari sau mai mici. Cand iubesti, nu devii perfect, doar un om mai bun. Si asta e mare lucru. Sa iti dai seama ca ai gresit, ca ai ranit acea persoana si sa simti ca trebuie sa iti ceri scuze sau sa repari cumva ce ai facut/zis, e ceva. Daca simti, dar orgoliul nu te lasa sa faci acest pas, inseamna ca nu e iubire.
Da, sunt momente cand ai impresia ca o s-o iei razna daca nu gasesti pe cineva care sa te iubeasca, acum si aici. Consideri ca meriti sa fii fericit/a pentru ca ai 1001 de calitati, doar 2 defecte si ca oricine si-ar dori sa fie cu tine, oh, tu, faptura minunata! Si aici gresesti. Pentru ca tu vrei sa fii iubit/a dintr-o falsa superioritate. Crezi ca doar cei frumosi, buni, tineri, perfecti merita iubirea. Mergi pe strada si vezi un cuplu extrem de urat fizic. Sau ea mai frumoasa decat el. Ori el mai dragut decat ea. Si-ti pui fatza acra si te gandesti "Astia de ce pana mea sunt impreuna? Uite ce urati sunt! Eu sunt o persoana minunata pe langa ei! Eu de ce nu sunt cu nimeni?".
Din mai multe cauze nu esti cu cineva. Dar in primul rand, toata lumea merita sa fie iubita. Si cei rai si cei prosti. Nu doar o anumita categorie de oameni. Pentru ca, vezi tu, asta-i partea frumoasa a iubirii. Nu face discriminari. Nu tine cont de factorii X, Y si Z.
In al doilea rand, cu cat te vaiti mai mult ca nu ai pe nimeni, cu atat mai mult iti prelungesti agonia. Deja ti-am zis de doua ori pana acum ca nu trebuie sa o cauti, ea te gaseste. Asa ca inceteaza sa te gandesti la ea, te agiti degeaba. Un gol sentimental intre relatii este perfect. Te ajuta, nu te demoralizeaza, nu te deprima asa cum ai fi tentat sa crezi. Pentru ca atunci cand sari dintr-o relatie intr-alta nu apreciezi niciodata cu adevarat iubirea. Da, ai nevoie de absenta ei ca sa stii sa o pretuiesti data viitoare. In al treilea rand, iubirea nu e egoista, nu se negociaza. "Vreau pe cineva sa ma iubeasca. . . si apoi vad eu daca e cazul sa ma implic, sa iubesc si eu la randul meu." Ai impresia ca daca cineva te va iubi vei fii mai fericit/a. Nimic mai fals. Nu te simti dezamagit/a de tine insuti/insati atunci cand nu poti impartasi aceleasi sentimente? Nu te simti prost ca ranesti pe cineva pentru ca nu poti avea sentimente comune? Daca da, esti pe drumul cel bun. Daca nu. . . mai ramai o vreme singur/a.
Daca vrei sa spui ca tu esti acea persoana care ii va da viata peste cap, care nu se gaseste una la un milion, ci una o singura data cat timp va trai. . . Imi pare rau, dar mie asta imi suna a manea. Si fals. Pentru ca astfel de lucruri nu se spun, se simt. Si e de ajuns. Pentru ca, vezi tu, inca o parte frumoasa a iubirii este asta: de cele mai multe ori nu are nevoie de cuvinte. Si sa o simti este de mii de ori mai bine decat un "Te iubesc." Da, si "Te iubesc-ul" este frumos cand e sincer. Dar trebuie sa simti ca iubesti ca sa-l spui, nu sa-l spui ca sa simti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreo reactie?