Ma, eu ma bucur des. Uneori ma bufneste rasul din senin cand sunt pe-acasa. Deseori nu stiu de ce. Dar nu ma deranjeaza ca nu am idee de ce rad, pana la urma cine ma vede si ma judeca? In afara de Kiwi bineinteles, care imi arunca niste priviri de "Ia uite-o si p-asta! Hraneste-ma femeie, nu mai rade! Razi de mine?!". Si cand dau asa in ras isteric de nebuna (Mona si Dia "stie" cum ma manifest. Si tata. Saracul!), ma apuca topaitul. Cum sa-ti explic eu tie? E ca o stare de bine care simti ca te invaluie si iti imprima un zambet larg pe fatza. Imposibil sa nu fi avut astfel de momente.
Cand dau de oameni minunati. Acuma, fiecare cu definitia lui pentru "minunati", dar pentru mine inseamna oameni care au ceva in cap si care vor sa realizeze ceva in viata asta. Care isi fac planuri si muncesc pentru ele. Care se ofera sa te ajute, fara ca tu sa le ceri asta. Care sunt acolo, langa tine, prin orice mijloace, impreuna si la distractie si la rau. Care au principii, valori morale, ii respecta pe ceilalti. Care au intr-adevar cei 7 ani de acasa. Daca nu chiar mai mult de 7 ani. Care te bine dispun prin simpla lor prezenta. Care sunt optimisti. Care pot ierta din tot sufletul, nu doar din vorbe. Care stiu sa isi recunoasca greselile, ba chiar incearca sa le indrepte. Care iti dau acea speranta ca totul va fi bine (desi vorba asta e mega extra super uzata), inclusiv atunci cand tu nu mai vezi nici o rezolvare.
Cand vad ca ceea ce imi doresc incepe sa prinda contur.
Cand pot ajuta, pe oricine, cu orice. Oricand.
Cand reusesc sa depasesc un obstacol, indiferent de natura lui.
Cand stiu ca toti cei dragi mie sunt sanatosi. Si fericiti.
Cand ma intalnesc cu persoane pe care nu le-am mai vazut de ani de zile.
Cand imi petrec timpul cu prietenii.
Cand vad multe rochii frumoase :))
Cand simt ca cineva apreciaza cu adevarat ce fac, ce spun sau ce scriu.
Cand gasesc o melodie pe care am auzit-o o singura data si din care am retinut doar doua versuri. Si nici alea corecte.
Nutella.
Cand vizitez alte locuri, tari, orase.
Cand afara e frumos. Si nu bate vantul.
Cand citesc o carte buna sau vad un film interesant. Dar presupun ca asta bucura pe toata lumea :)
Cand imi inving temerile. (Dar in subsol tot nu ma duc singura).
Cand Kiwi se opreste din miorlaiala de dimineata si pot sa adorm in continuare.
Cand, cand. . . cand? Curand. :-*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreo reactie?