duminică, 8 iunie 2008

N-are a face


Am vazut cum mor sentimente. Am vazut promisiuni ce porneau spre cer, dar fiind lansate fara tinta, au cazut si s-au dovedit a fi sperante false, inselatoare. Am vazut cum oamenii mint, au 2 fetze si sunt ipocriti. Am vazut cum bucurosi unii oameni lasa totul balta, desi aparent se faceau ca lupta cu surle si trambite pentru ceva ce avea sa-i faca fericiti, pentru ceva ce-i facea sa fie oameni. Pacat de surle si pacat de trambite. Muzica lor parea a fi una reala, care-ti spulbera toate indoielile. Dar era o muzica mult prea dulce pentru a fi adevarata si avea iz de minciuna si de vrajeala fara rost. Mai bine taie-mi capul dintr-o lovitura precisa, nu cu un cutit bont, sa nu ma mai invart in cercul "nu stiu-ului" si al indoielilor.

Am vazut cum "carpe diem!" este folosit de toti, dar are mereu alt inteles pentru fiecare. Pentru unii se limiteaza doar la ei insisi si la placerile mici ale vietii, care te bucura pe termen scurt. Pentru altii, care sunt doar in jur de 10%, "carpe diem!" nu se limiteaza. Se extinde la fiecare persoana la care ei tin cu adevarat. Este exact acel gand gen "cum ar fi daca ea/el ar fi acum cu mine sa ne bucuram impreuna".

Am vazut cum la inceput lucrurile sunt superficiale in esenta, desi par a fi foarte legate in aparenta. Ele raman asa pana la sfarsit. Asta-i socul. Ma minti ca sa te mint ca sa ne facem ca ne jucam de-a iubitul. Nimeni nu pare a fi dispus sa lase de la el, sa faca niste sacrificii pentru iubirea pe care o declara. Multi ar vrea sa fie doar asa, sa pocneasca din degete si sa-si ia ce cred ei ca li se cuvine, fara sa dea nimic in schimb. Considera ca simplul fapt de a spune "Te iubesc!" este de ajuns. Mai mult e deja prea mult.In cuvinte eu nu cred. . . Nu mai cred. Iti voi zambi din bun-simt, dar in mintea mea isi vor face loc alte ganduri. Si chiar nu as vrea sa devin o scarba de om, genul de persoana de care intr-adevar mi-e sila: sa mint atata timp ca iubesc pe cineva; pentru ca din moment ce "iubirea" asta sustii ca a disparut, este foarte clar ca nici nu a existat vreodata. Iubirea e iubire. Nu trece brusc si nici nu se micsoreaza cate umpic in fiecare zi. Iubirea e un ideal si odata atins nu are cum sa se sfarame. Dar presupun ca tocmai pentru ca este un ideal, nu poate fi niciodata atins. Si de aici concluzia ca noi oamenii nu cunoastem si nici nu vom cunoaste vreodata ce este iubirea si cum se ajunge la ea. Noi stim doar ideea in sine, din basme, din filme. Asa ca cel care se asteapta sa fie dezamagit pe acest plan, va fi un om fericit. Asta este desigur varianta comoda.
Surprinzator, dar exista destule personaje romantice care nu aleg varianta asta. Ci lupta pentru ea. Din pacate, eu dau numai peste personaje clasice, care daca ai fost la orele de romana, stii foarte bine ca ele aleg mereu altceva, numai iubirea nu.

E 5 dimineata, imi vajaie urechile de la bass-ul din club, inima-mi pompeaza dublu, ochii nu mi se-nchid, dar mainile sunt tot mai grele. Imi vine sa dau cu tine de pamant cand imi aduc aminte toate cuvintele tale. Multa minciuna era in ele. Imi vine sa ma iau la palme tocmai pentru ca in mare, le-am crezut. Nu aveai de ce sa ma inseli, aveam toate calitatile si ceva in plus. Da sigur, exact de-asta te-ai gandit tu ca ceva nu merge din partea ta. Probabil ma credeai tare proasta, ca nu-mi dau seama care e motivul. Aminteste-mi data viitoare sa ma iau direct dupa intuitie, pentru ca niciodata nu m-a inselat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vreo reactie?