Punct

    De ce-mi bat eu capul cu altii in loc sa mi-l bat cu mine, nu stiu. . . Parca as fi tampita, as fi uitat cum se face, am uitat cum e sa te gandesti la tine, la ceea ce vrei tu de fapt, la ce visezi tu sa faci, la ce iti place tie. . . Nu la ce vreti voi, la ce visati impreuna, la ce va place sa faceti. . . 
Nu caut sa ma contopesc si sa-mi pierd individualitatea, caut sa mi-o pastrez in timp ce ne contopim, deoarece ne completam perfect. Si nu e nevoie ca vreunul dintre noi sa lase de la el sau sa mai puna. 
    Nu o pot arde dubios prea mult timp. La un moment dat simt ca ma pierd, ca traiesc ceva superficial, desi e al naibii de bine. Dar nu e ceea ce-mi doresc. Stiu cum se simte fericirea adevarata, am mai trait-o si eu pe asta o caut. Si o voi avea. Nu cu orice pret. Eu nu calc pe cadavre. Dar o voi avea. Incep sa o am, incepand cu mine insami. 
    Credeam ca daca ii iubesti pe ceilalti inseamna ca te iubesti si pe tine. Nimic mai fals. Ii iubesti doar pe ceilalti, pe tine te ignori. Si constati ca "ceilalti" s-au obisnuit prost. Doar sa li se ofere si sa nu daruiasca la randul lor. Normal, e mult mai comod asa. Sunt curioasa ce ar fi fost daca si eu as fi fost la fel de comoda?
    Nu cred ca mi-as fi dat seama de multe chestii si in special de una singura: cat poate inima sa duca. 
    Mult, frate! Chiar prea mult. Poate ar trebui sa vad un cardiolog, sa nu bubuie intr-o zi. Nu de fericire ca te-a vazut atata timp, ci de suparare pentru ultimele zile. Daca au fost vreodata momente frumoase, acum ele s-au umbrit de tot. S-a facut bezna peste toti acesti ani. Si incep sa apara intrebarile, ca ciupercile dupa ploaie: Dar de ce? Cum? Dar daca? 
    Mai conteaza acum? Mai vreau sa stiu? Ce rost mai are? Concluzia e aceeasi si ramane aceeasi indiferent de raspunsuri. Pentru ca asa simt, undeva acolo, intr-un coltisor. Si am inceput sa simt asta din ce in ce mai tare,  pana cand nu a mai fost cale de intoarcere. Era logic sa nu mai fie. Vezi, si eu pot fi rationala si sa-mi impun sa nu mai simt anumite lucruri. Da, si eu pot fi la fel ca toate celelalte femei din lumea asta, cum iti place sa ne cataloghezi pe toate si sa ne bagi in aceeasi oala, cu diferenta ca eu pot fi asa atunci cand si tu esti ca ceilalti barbati de pe Terra. 
    Da, ma temeam sa raman singura cu gandurile mele, acum nu-mi mai este. Am fost, mi le-am ascultat pe fiecare in parte, le-am analizat, le-am indosariat si le-am pus frumos in ordine alfabetica in sertarase. Si vor ramane acolo toata viata, nu doar 3 ani, pentru ca sa-mi aduc aminte de ce am pus punct.