Mie mi-e foarte clar ca in Romania trebuie sa moara cineva (cunoscut) pentru ca ceva sa incerce sa se schimbe. Ca intr-adevar sa se schimbe ceva nu stiu de ce e nevoie.
Mi-e foarte clar si ca dupa o anumita varsta si mai ales dupa ce esti intr-o relatie de ceva ani, femeia imbatraneste mai repede decat barbatul. Si nu doar ca imbatraneste, parca se si prosteste. In sensul ca devine obsedata de viata de familie (desi de cele mai multe ori nu are una) si i se dedica total. Cade intr-un soi de altruism nociv. Adica sta mai mult in casa, frate! Desigur, barbatul are parte de iesirile lui constante cu baietii. (Chiar, n-am auzit nici un barbat spunand ca iese cu barbatii - doar cu baietii; presupun ca el se crede cu adevarat mai tanar). Si femeia refuza sa iasa, iar daca o face, iese doar cu barbatul. Nu se plictiseste de atata stat in casa? Cat sa stergi praful, sa aspiri si sa freci cada? Cata mancare sa faci? A, da, scuza-ma, totul trebuie sa fie perfect, la dunga, pentru cand vine el. Dar ghici ce? El nu observa ciucurii aranjati si periati de la covor. Nici faptul ca ai schimbat lenjeria de pat. Barbatul crede ca toate se intampla ca prin minune sau ca e asa tot timpul. Nu vede cand e ceva, vede insa cand acel ceva lipseste: camasa nu-i calcata, ciorapii lui sunt la spalat, nu ai facut de mancare si mai ales, unde i-ai pus papucii? De ce ii tot plimbi prin casa, femeia lui Dumnezeu si le muti locul? Ii iei singurul reper pe care-l are si pe care-l foloseste ca sa stie ca e in casa lui si nu a vecinului. Sau a vecinei.
Mi-e foarte clar ca indiferent daca am net ori ba, tot la 5 dimineata ma culc. Ceea ce ma linisteste intr-un fel, caci asa imi dau seama ca nu sunt dependenta de mediul online, ci ca asa sunt eu, dezaxata. Nu ma pot culca devreme decat atunci cand sunt bolnava. In rest sunt atatea de facut: de scris, de citit, de invatat, de dus gunoiul, e si pisica. Mai sunt si eu. Manichiura nu se face singura, parul nu se coafeaza peste noapte si in mod cert atunci cand bat din palme de 3 ori, masa nu se pune singura ca in povesti. Iar in conceptia mea de om dezaxat, somnul este o pierdere de timp. Da, stiu ca tre' sa dormi ca sa functionezi corect si coerent si bla bla bla, DAR de ce e nevoie de atatea ore de somn ca sa . . . ?
Si filmele sunt cat se poate de reale. Pentru ca si noi suntem reali si ne facem singuri scenariul. Regizori, cameramani, scenaristi. . . luam fiecare rol pe rand. Iar la fel ca si in filme, putem taia la montaj ce nu ne place si sa aratam "publicului" doar ceea ce vrem. Si vrem final de Hollywood, zambete, rasete, "Uite ce mult ma distrez, haha, ce tare, wow, super happy, feeling wonderful, awesome, amazing, loved, blessed". Pff. Tragem de orice "kkt care straluceste mai tare" si il ambalam frumos, "Uite ce misto e, wow, super tare, perfect, n-ai mai vazut asa ceva, e deosebit, feeling special." Ca doar filmele trebuie si ele cumparate, nu? Deci facem si pe vanzatorii. Si vindem cui? Noua. Si ce vindem? Gogosi. Aici sau la pachet? Oriunde, aici, acolo, acum, maine. Si cu ce sa fie? Pai cu de toate. Ca noi le vrem pe toate, deodata.
Dar cand pui aparatul foto jos, zambetul nu persista. Si poate ca e bine sa iti faci poze cand razi, desi nu te simti fericit/a.
. . . feeling nothing.
*feeling ca-n filmele cu prosti*
Pai stai, ca n-am auzit ceasul.
O vecina se cearta la telefon. Ceva legat de Cornelia. Ca nu stie nimic. Si normal ca pe el nu-l intereseaza. N-am inteles prea bine, trebuia sa-i sun la usa sa ii spun sa urle mai tare.
Deviatie de "sepie".
De la Sibiu. Orice. Pentru ca orice e "de la Sibiu" e national, traditional, natural.
Astia de la stiri nu mai au subiecte. Cica "Saint Tropez"-ul lui Salam e mai ascultat decat cel original. Pai da, cred si eu. . . Pff.
Eu scriu pe blog. Tu scrii pe feisbuc. Da, stiu, you're "feeling awesome" with Gigi Duru and 23 others at "Acasica".
S-a stricat masina de spalat vase. Cuptorul electric. Ventilatorul din baie. S-a infundat o chiuveta. Geamul din dormitor are bazdaci, nu mai vrea sa se inchida. Stai si repara-le. O sa-mi iau brevetul de muncitor calificat in curand. . . Ca pe cele de cofetar, bucatar, licenta bed&breakfast mi le-am luat de mult.
Aia? O proasta. Se baga si ea-n seama. Mereu am urat numele ala. Bleah.
Se intuneca prea devreme. Nu-mi place.
Unde e zapada? Y U NO snow?! Nu-mi place.
Pauza de publicitate. Nu-mi place.
E Ziua Internationala a Parfumului azi? Ca parca toti oamenii de pe strada si-ar fi turnat intreg flaconul de parfum pe ei.
Mesaj. "Cred ca e de la Vodafone." Wow. Chiar e. La 2 dimineata!
13 ianuarie. O zi frumoasa de primavara.
Auzi ca cica timp de 3 nopti de acum incolo ce visezi e premonitoriu. Daca mai am vise cu unu' care vrea sa ma rapeasca pentru trafic de persoane si/sau de organe, e clar.
"Hip-hop adevaaaaaaarat!". Irina Loghin. Irina LogOut.
Zi plina, dom'le!
Prea multe. Sunt prea multe. Da, le-am tot ordonat, am mai dat din ele, am mai si aruncat, le-am pus in cutii si mai mici, ocupa mai putin loc, tie ti se pare ca sunt aranjate ok, nu e nimic deranjant. . . Dar sunt prea multe. Haine, pantofi, genti, bijuterii, jucarii. Ma uitam azi la chestiile mele de plus. Nu sunt oribilitati si cu siguranta nu sunt luate din piata sau de la vreun hypermarket. Dar parca sunt prea multe. Am tot dat din ele si parca degeaba. Rafturile tot pline sunt. Si vreau spatiu. Nu stiu de ce vreau asta, ca nu am ce pune pe rafturi in locul lor. Si nu-mi spune "Carti". Ma gandeam sa fac un gest din asta nebun sa donez toate jucariile. Dar nu pot, ca ma gandesc (iar) apoi sa le pastrez pentru copiii mei. Dar ei nu se vor juca cu ele, vor sta pe "aifoane" si "aipoduri" si "ai ai ai!". Sa le duc la subsol? Si acolo sunt prea multe. Bleah.
Briz-brizuri, bijuterii. De care vrei tu. Din ce vrei tu. Cu ce vrei tu. 3 cutii. Nici nu le port. Pentru ca, exact, sunt prea multe. Si dupa ce ca stau juma' de ora sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac, sa mai stau inca juma' de ora sa-mi asortez accesoriile? Nu, merci. Asa ca zac acolo. Am mai dat din ele, dar degeaba. Tot 3 cutii sunt. Si apoi ma gandesc, daca se iveste vreo ocazie in care am nevoie fix de perechea aia de cercei sau de bratarile alea? Evident ca "ocazia" aia nu se iveste niciodata :)) dar de ce sa risc?
Haine. Da, prea multe. Da, am tot dat din ele. Da, am lucruri pe care le-am purtat o singura data sau niciodata. Dar, ca si la bijuterii, daca vine vreo "ocazie"? Peste 60 de rochii. Zeci de fuste si de pantaloni. Bluze. Ce vrei tu. Ghici ce? NU le port. Pentru ca sunt prea multe si uneori e atat de frustrant sa deschizi sifonierul si in mintea ta sa stai sa faci toate combinatiile posibile si sa ai atatea haine incat sa nu mai stii ce ai. Asa ca ti se pune pata pe cateva obiecte vestimentare si doar pe alea le vezi in dulap si le porti de fiecare data, pentru ca preferi sa nu-ti mai bati capul. Macar eu nu voi spune niciodata ca NU AM cu ce sa ma imbrac, doar ca NU STIU cu ce.
Pantofi, genti, curele, esarfe, costume de baie, caciuli, manusi, geci, paltoane. Farfurii. Pana si alea sunt prea multe. Oale, furculite, condimente, geluri de dus, sampoane, farduri, creme, parfumuri.
Uneori am impresia ca in aceeasi casa cu mine mai stau vreo 5 persoane. Orice dulap ai deschide, e plin. Plin de lucruri frumos aranjate. Ca daca ar fi fost si puse haotic. . .
Oare incerc sa inlocuiesc oamenii cu obiecte? Cred ca mi s-ar parea si mai pustiu prin casa daca nu ar fi atatea lucruri. Cel putin asa stiu ca acel castron e langa mine in fiecare zi, de dimineata (poate si la pranz) si seara. In el imi pun cerealele, in el imi incalzesc supa. Nu ambele deodata. Si poate ca e si o chestie legata de amintiri. Ursul asta mi l-au luat ai mei de Craciun in clasa a 9-a. Cizmele astea le-am luat cu mama dintr-un magazin din Unirea cand aveam 17 ani. Nu conteaza ca le-am purtat de 4 ori maxim. Cartile astea le-am cumparat cand am fost cu tata la Targul de Carte. Bijuteriile astea sunt de la bunica-mea. Rochia asta, ghici ce? Mi-a facut-o strabunica-mea. Setul asta de farfurii e de la o alta strabunica. Pantofii aia? Pfff, nu ai idee cate nopti au petrecut. Si tot asa. Nu te gandi acum ca indiferent de starea lucrurilor, eu le pastrez. S-au stricat, rupt, decolorat, sfasiat? Le arunc. Dar ideea e ca incerc sa am grija de ele, pentru ca eu nu ma imbrac in haine, nu ma incalt cu pantofi, nu ma dau cu parfum si nu port accesorii. Toate astea sunt amintiri si nu vreau sa le uit prea curand. Vreau sa le "port" cat mai mult :)
S-a schimbat anul. Si ca de fiecare data cand se schimba, vrei sa schimbi si tu ceva: pe tine, pe cei din jur, relatia cu ai tai, cu prietenii, cu prietenul/prietena, sa mananci mai sanatos, sa te apuci de sala, sa nu mai pierzi atat de mult timp pe feisbuc, sa, sa, sa. . . Desi ai mai incercat sa realizezi cele de mai sus si in anul care a trecut, spunandu-ti ca "De maine." De maine adica "De luni." De luni, dar nu asta care vine, cealalta luni. Mai bine "De luna viitoare." Si tot asa, te minti pana trece anul. Iar deseori, faptul ca o seara ar trebuie sa-ti schimbe viata in bine la 360 de grade nu iti aduce suficienta motivatie pentru un an intreg pe care il ai in fatza. Asa ca ce e de facut? Cel mai bine este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati si sa nu te incarci cu mai multe obiective de atins decat crezi tu ca poti indeplini. Priveste in urma. Cate ai realizat in anul trecut? 2-3 lucruri? Mai multe, mai putine? Nu conteaza. Adauga pe lista ta de prioritati inca un lucru in plus fatza de cate ai indeplinit in 2013. Cred ca e mai realizabil asa. Si mai putin coplesitor. Iar daca ai vrut sa faci ceva si nu ti-a reusit, incearca si anul acesta. Si la anul daca nici in 2014 nu ai avut noroc.
Eu nu vreau sa schimb nimic. Serios. Pentru ca lucrurile se vor schimba de la sine. Timpul trece, nu poti controla tot. Finalmente lucrurile se VOR schimba, pentru ca ar fi imposibil sa stagneze. Nimic nu stagneaza, totul se misca :)) Cred ca tot ce vreau sa spun este ca nu imi voi bate capul sa schimb ceva. Voi lua fiecare zi asa cum e si ma voi bucura de ea. Daca vor fi si zile nefaste, atunci voi incerca sa invat ceva de acolo. Da, evident ca si eu mi-am stabilit niste obiective. Si ele depind doar de mine sa le indeplinesc. Nu de alinierea planetelor, nu de Marte retrograd care face poarta-n casa cu Jupiter, nu de faptul ca afara e soare ori ba. Doar de mine. Desigur, si sprijinul celorlalti conteaza atunci cand poate voi avea impresia ca o iau pe aratura si ca increderea in mine scade. Si atunci tu trebuie sa vii si sa imi spui: "Eh, da' ce, tu esti proasta, nu stii sa faci? Revino-ti! zbang-zbang!" :)) si gata, moralul va fi restabilit.
Oricum, eu stiu ca va fi un an frumos. Pentru ca asta imi doresc si atunci cand imi doresc ceva, asa va fi. Si ca toate visele se vor indeplini. Tocmai pentru ca nu sunt vise, sunt obiective realizabile.
Ce am realizat in 2013? Multe. Destule. M-am surprins pe mine insami.
Trebuie sa oferi ca sa primesti, dar nu trebuie sa vrei sa dai doar ca sa primesti si tu la randul tau. Ofera doar pentru ca iti place sa ajuti, sa faci bine. Nu te gandi la recompensa, asta e total gresit si nu te face o persoana mai buna.
"Tine minte 3 cuvinte:" Optimismul invinge intotdeauna. Da, este usor sa fii optimist/a cand toate iti merg bine. Dar este si mai usor sa-ti pierzi optimismul cand lucrurile incep sa se clatine. Insa trebuie sa te gandesti ca nu toate lucrurile sunt roz si au termen nelimitat. Este normal ca lucrurile sa se mai clatine din cand in cand. Atunci ai nevoie de optimism mai mult ca oricand. Este doar un obstacol si trebuie sa il depasesti, pentru ca poti.
Nu sunt o persoana egoista, asa ca impart cu tine gandurile mele bune, vreau sa fii si tu fericit/a, sanatos/toasa, puternic/a si bineinteles, iubit/a. La multi ani! :)
