sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Amintiri pe umerase





Prea multe. Sunt prea multe. Da, le-am tot ordonat, am mai dat din ele, am mai si aruncat, le-am pus in cutii si mai mici, ocupa mai putin loc, tie ti se pare ca sunt aranjate ok, nu e nimic deranjant. . . Dar sunt prea multe. Haine, pantofi, genti, bijuterii, jucarii. Ma uitam azi la chestiile mele de plus. Nu sunt oribilitati si cu siguranta nu sunt luate din piata sau de la vreun hypermarket. Dar parca sunt prea multe. Am tot dat din ele si parca degeaba. Rafturile tot pline sunt. Si vreau spatiu. Nu stiu de ce vreau asta, ca nu am ce pune pe rafturi in locul lor. Si nu-mi spune "Carti". Ma gandeam sa fac un gest din asta nebun sa donez toate jucariile. Dar nu pot, ca ma gandesc (iar) apoi sa le pastrez pentru copiii mei. Dar ei nu se vor juca cu ele, vor sta pe "aifoane" si "aipoduri" si "ai ai ai!". Sa le duc la subsol? Si acolo sunt prea multe. Bleah.

Briz-brizuri, bijuterii. De care vrei tu. Din ce vrei tu. Cu ce vrei tu. 3 cutii. Nici nu le port. Pentru ca, exact, sunt prea multe. Si dupa ce ca stau juma' de ora sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac, sa mai stau inca juma' de ora sa-mi asortez accesoriile? Nu, merci. Asa ca zac acolo. Am mai dat din ele, dar degeaba. Tot 3 cutii sunt. Si apoi ma gandesc, daca se iveste vreo ocazie in care am nevoie fix de perechea aia de cercei sau de bratarile alea? Evident ca "ocazia" aia nu se iveste niciodata :)) dar de ce sa risc?

Haine. Da, prea multe. Da, am tot dat din ele. Da, am lucruri pe care le-am purtat o singura data sau niciodata. Dar, ca si la bijuterii, daca vine vreo "ocazie"? Peste 60 de rochii. Zeci de fuste si de pantaloni. Bluze. Ce vrei tu. Ghici ce? NU le port. Pentru ca sunt prea multe si uneori e atat de frustrant sa deschizi sifonierul si in mintea ta sa stai sa faci toate combinatiile posibile si sa ai atatea haine incat sa nu mai stii ce ai. Asa ca ti se pune pata pe cateva obiecte vestimentare si doar pe alea le vezi in dulap si le porti de fiecare data, pentru ca preferi sa nu-ti mai bati capul. Macar eu nu voi spune niciodata ca NU AM cu ce sa ma imbrac, doar ca NU STIU cu ce. 

Pantofi, genti, curele, esarfe, costume de baie, caciuli, manusi, geci, paltoane. Farfurii. Pana si alea sunt prea multe. Oale, furculite, condimente, geluri de dus, sampoane, farduri, creme, parfumuri. 

Uneori am impresia ca in aceeasi casa cu mine mai stau vreo 5 persoane. Orice dulap ai deschide, e plin. Plin de lucruri frumos aranjate. Ca daca ar fi fost si puse haotic. . .  

Oare incerc sa inlocuiesc oamenii cu obiecte? Cred ca mi s-ar parea si mai pustiu prin casa daca nu ar fi atatea lucruri. Cel putin asa stiu ca acel castron e langa mine in fiecare zi, de dimineata (poate si la pranz) si seara. In el imi pun cerealele, in el imi incalzesc supa. Nu ambele deodata. Si poate ca e si o chestie legata de amintiri. Ursul asta mi l-au luat ai mei de Craciun in clasa a 9-a. Cizmele astea le-am luat cu mama dintr-un magazin din Unirea cand aveam 17 ani. Nu conteaza ca le-am purtat de 4 ori maxim. Cartile astea le-am cumparat cand am fost cu tata la Targul de Carte. Bijuteriile astea sunt de la bunica-mea. Rochia asta, ghici ce? Mi-a facut-o strabunica-mea. Setul asta de farfurii e de la o alta strabunica. Pantofii aia? Pfff, nu ai idee cate nopti au petrecut. Si tot asa. Nu te gandi acum ca indiferent de starea lucrurilor, eu le pastrez. S-au stricat, rupt, decolorat, sfasiat? Le arunc. Dar ideea e ca incerc sa am grija de ele, pentru ca eu nu ma imbrac in haine, nu ma incalt cu pantofi, nu ma dau cu parfum si nu port accesorii. Toate astea sunt amintiri si nu vreau sa le uit prea curand. Vreau sa le "port" cat mai mult :)


2 comentarii:

  1. Inteleg perfect sentimentul. cel cu amintirile. La fel e si la mine. Solutia: sa ne cumparam aparatamente mai mari, cu boxa sau spatiu de depozitare special pt ele. ;)

    RăspundețiȘtergere

Vreo reactie?