Intre 2 straturi de oja si multe, prea multe chiar, pauze publicitare, am reusit sa trag urmatoarele concluzii despre reclamele romanesti:
1. Femeile cand sunt pe stop se bucura. Parca-s mai vesele si mai luminoase decat in orice alta zi obisnuita. Si se imbraca in alb. Deci, o sa stii cand o femeie e in acea perioada a lunii. Si canta, danseaza pe strazi. Se dau cu fundu' pe balustrada.
2. Femeile, tot ele evident, cand dau de un detergent/balsam de rufe bun sunt extrem de fericite. Isi admira garderoba, isi iau rochiile in brate si le invart prin casa, danseaza cu ele si soptesc numele balsamului.
3. Tot femeile umbla cu balsamul de rufe dupa ele, il tin in geanta. Nu se stie niciodata cand le apuca nevoia de a spala niste rufe in public.
4. Femeile slabesc mancand cereale. . . cu ciocolata.
5. Parul femeilor in reclamele cu si despre sampoane e. . . atat de stralucitor incat nu mai ai nevoie de blitz ca sa faci o poza.
6. Cafeaua. Ei, cafeaua nu mai e demult doar o cafea. Stii si tu asta.
7. "tocmai m-am despartit de prietena mea si acuma imi caut. . . " Eu credeam ca isi cauta o prietena, serios. Chiar ma gandeam, oare ai voie sa te vinzi pe mercador? Sau pe tocmai, nu stiu, ca le incurc, deja sunt prea multe. Si de bormasina nu am nevoie, ca eu sunt cea care asculta muzica pana la 3 dimineata.
8. "Trei suroooori" se intalniraaaa, raza soareluuui, floarea soareluuui si asaaaa sa le-mpuscam! Cele mai enervante voci, soro!
9. Reclama cu Fanta e sublima. Stiam eu de ce nu am primit pana acum un skateboard, un catel si o duba, nu umblam cu sticla care trebuie in mana. Dar de azi inainte. . .
10. Chips-uri. Eu nu mai stiu acum daca ma imbie sa cumpar niste cartofi prajiti uscati, plini de grasime sau niste mici, cheeseburgeri, ceapa cu smantana, o shaorma la pachet, aripioare picante. O fi meniu? De ce nu includ si o bautura?
11. Propetime. Prospetime peste tot: in cafea, in absorbante, in odorizante, in deodorante, in protej-slipuri, in detergent, in chestii de curatat/frecat/spalat casa. Atat de multa prospetime. Dar cu miros de aer curat nu aveti? Doar proaspat? Bine, fie, iau propetimea la pachet.
12. Bautura. Ca romanului ii place sa bea, asta se stie. E la fel de clar ca si faptul ca s-a nascut poet. Dar cum e el prezentat e alta poveste. Ar trebui sa imi fie frica daca beau o bere/un vin/o tarie sa nu ma transform in vreun Dorel, paysanne (taran adica) si alte asemenea personaje.
13. Cremwursti. Semn ca foamea te transforma intr-un animal fara bune maniere. Animal erai oricum.
14. Reclama aia scarboasa la pasta de dinti. Stiu ca nu e bine sa te uiti la tv in timp ce mananci, dar nu am chef sa ma aud cu ecou cum dau cu lingura-n marginea castronului si nici cum scartaie cutitul in timp ce tai cu el. Si zau ca-mi vine si mie sa scuip in mancare dupa ce aud/vad reclama asta, ca sa verific sa nu am si eu o problema cu gingiile sensibile.
15. Deodorantele. Le folosesti pentru ca e necesar, dar nu stiam ca imi trebuie cate un deodorant pentru orice: pentru stress, zile calduroase, bluze albe, bluze negre, pentru dupa epilat. . . Pentru par vopsit aveti?! :|
16. De ce in reclamele pentru masini nu se vede niciodata soferul? E cu telecomanda?
Mai are rost sa continui? Eu spun ca e suficient. Ma duc sa mai dau cu niste prospetime prin casa.
Oare cei care fac reclame schimba si ei canalele cand sunt reclame la tv?
Si inca ceva, desi nu are legatura cu reclamele, o voi spune:
De ce producatorii de lenjerie intima au impresia ca e ok sa puna cate o fundita pe fiecare chilot? Cine i-a pacalit ca e sexy?
Se zice ca e nevoie de 3 luni ca sa-ti formezi un obicei. Eu propun ca timp de 3 luni calatorii care circula cu RATB-ul sa fie primiti cu apa si sapun la urcarea in vehicul. Evident, dupa ce valideaza o calatorie. Si sa se inceapa de la 1 iunie. Sa fim siguri ca vara se spala, nu se doarme.
Propun ca sarcasmul sa fie protejat prin lege. Adica, eu nu te-am jignit, doar te-am descris, scurt si la obiect. Te supara adevarul?
Propun ca cersetorii de Like-uri sa iasa pe strazi, acolo unde le e locul.
Daca ai unghii false, gene false, extensii, sprancene desenate/tatuate, silicoane, botox inseamna ca esti o persoana falsa? Nu, esti o finuta. Propun sa nu mai judecam oamenii dupa o prima impresie. Ci dupa a doua. Da, esti o falsa.
Sclipiciul ar trebui impozitat. Chiar daca eu nu as mai fi o zana dup-aia. Dar si eu o iau pe cai gresite uneori. Le presar cu sclipici.
Chestiile de plus ar trebui interzise dupa o anumita varsta. Serios acum, mama, nu-mi mai lua ursi de plus. Nu ma intereseaza cat de mari sunt. Poate doar daca e foarte mare. Adica imens. Sa nu-mi incapa pe usa.
Cartile bune, filmele bune, muzica buna ar trebui date pe gratis. Pe bune, poate asa nu s-ar mai plange nimeni ca sunt altii analfabeti. Sau manelisti.
Daca afara ploua, e frig, ceata, polei. . . sa se stea acasa.
Daca si faimosul film "Home alone" a avut o parte a doua, eu de ce sa nu am? Oricum mai aveam cate ceva de zis.
Da, situatia e cam asa: cei din jurul tau sunt la extreme. Cand stai singur/a, nu au incredere in tine ca te descurci. Au impresia ca nu stii nici ce cheie se potriveste in yala. Ca esti un/o ametit/a. Ca nu stii unde se platesc facturile, ca habar n-ai sa citesti un contoar de gaze, de apa. . . Ca nu stii tu d-astea administrativ-teritoriale, cum imi place mie sa zic. Toate mamele prietenelor te cheama la o ciorbita, la sarmalute, la o salata, la masa de pranz, la cina, la masa lor in familie duminica, ca na, abia ai ramas singur/a si nu stii nici sa-ti gatesti. Se ofera rudele care au mai ramas prin tara sa te ajute sa faci curat, sa faci cumparaturile, ba chiar sa iti dea sfaturi despre relatii. Tre' sa te duci la obligatiile familiale ca inmormantari, nunti, botezuri, parastase pentru a-ti reprezenta acolo neamul din moment ce ai tau sunt plecati din tara. Se ofera sa aiba grija de pisica ta atunci cand pleci din oras. Mai ca se ofera sa-ti tina si de urat in weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. De ce as vrea asta?! :))
Dupa ce isi dau seama ca nu mori de foame, stii sa-ti calci hainele, iti arunci gunoiul, lucrurile prin casa nu le-a adus apa si alte astfel de detalii "tehnice", situatia se duce catre un alt nivel. Mai inalt desigur. "Hai sa-ti aduc rosii, castraveti, ardei, ceapa de la tara. Hai sa-ti dau niste borcane de zacusca. Hai sa-ti pun si niste muraturi sa ai si tu de sarbatori. Nu vrei si un cozonac?" In momentul in care iti refuzi politicos rudele "Nu, multumesc, am facut si eu. Am muraturi sa trec cu bine de o Apocalipsa. Am umplut congelatorul cu chestii pentru iarna, mi-am facut zacusca, ardei copti etc.", situatia se schimba si mai drastic. In sensul ca toti sunt curiosi sa vada cum ti-au iesit. Bai si ti-au iesit. "Vaaai, dar cum ai facut, ce ai pus, mie nu-mi ies asa de bine", sa vezi schimburi de retete si de impresii.Si te simti precum atunci cand erai mica si asistai la discutii interminabile despre bucatarie, oale si tigai dintre mama ta si rudele de sex feminin din familia ta. Si exact acum este clipa in care dau in cealalta extrema: se asteapta sa faci totul perfect. Ma, da' totul! "Bla bla bla!", trancaneala, cicaleala. Asa ca daca te descurci onorabil, stii sa iti gatesti, atunci cand stai singur/a, niciodata, repet, NICIODATA nu spune asta rudelor tale. Vor avea pretentii si asteptari de la tine mai mari ca oricand. Se asteapta sa fii matur/a si responsabil/a, iar poate tu nu ai chef sa fii asa mereu. . . sau vreodata :)) Deci gura mica! Lay low! Te vor suna inclusiv sa te intrebe ce ai mai gatit, caci ELE nu mai stiu ce sa mai faca de mancare. Si NU vrei asta, iti zic eu.
In conditiile in care parintii imi spun "Umbla fata mea, du-te si distreaza-te, nu tre' sa dai explicatii nimanui!", ultimul lucru pe care-l vrei pe capul tau ar fi rudele. Deci inca o data, TACI! :)) Daca singurele mesaje pe care le primesc de la ai mei sunt "Ce faci, esti bine, te distrezi la maxim?", in mod cert nu rudele ar trebui sa isi bata capul cu mine. Desi e dragut. Apreciez asta. Au avut grija de mine cand am avut nevoie :D
Cel mai rau e cand se incepe cu intrebari de genu': "Ai plans cand au plecat ai tai?", "Ti-e dor de ei?", "Vorbesti des cu ei?", "Nu le-a fost frica sa te lase singura?". Wooow, woow, wow!
Cu o saptamana inainte sa plece:
"- Mama, cum se face o ciorba?"
" - Mama, cum se face painea?"
" - Mama, cum se calca o camasa?"
" - Mama, la ce program spal rufele albe?"
" - Tata, cum programez masina de spalat vase?" Doar asta a fost intrebarea mea pentru tata. Pentru ca m-a luat si mi-a facut instructajul: "De aici opresti apa in caz de ceva, asa verifici instalatia de gaz, uite ce trebuie sa faci in caz ca porneste detectorul de gaz, de la subsol citeti contoarul de apa rece, daca centrala iti da vreo eroare - de aici o setezi, asa functioneaza un motor de masina si aici imi tin bautura. Alte intrebari?".
Eeei si daca nu am murit pana acum, eu cred ca m-am descurcat si ma descurc. Apropos, ti-am zis ca am folosit bormasina ca sa dau gauri pentru tablouri? Pariu ca n-o stiai p-asta.
Serios? Ai incercat dar nu ai reusit? Nu ai mai putut? Sau nu ai mai vrut sa continui deoarece te simteai obosit, complexat, frustrat ca nu-ti iese? Piticii de pe creier nu ti-au mai dat pace? S-au gandit ei ca e prea frumos sa fie adevarat? Ca pana la urma tot o sa esuezi, asa ca mai bine te retragi?
"Am incercat, dar nu a mers. . . " Ca nu ai vrut. Pentru ca ti-a fost frica. Om slab. Crezi ca nu le poti avea pe toate. Ca nu ti cuvine fericirea pe orice plan. Sau o meriti, dar pe rand. Nu are cum sa iti mearga bine mereu, in toate domeniile. Ar fi de vis asta si tu stii ca visele nu dureaza. Cine dracu' ti-a mai zis si porcaria asta?! Nu poti fii si tu optimist si sa iti doresti sa fii fericit? De ce sa te iei dupa o logica stupida si falsa si sa crezi ca tot ce e frumos e putin si se termina la un moment dat?
Ti-e frica. De faptul ca nu esti o persoana suficient de buna. Ca va descoperi defecte la tine care i se vor parea groaznice. Ca ii vei spune lucruri despre tine care i se vor parea socante, peste care nu va putea trece. Ca nu vei fi perfect. Serios? De ce sa iti bati capul cu asta? Parca am fi in "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ne lamentam cand lucrurile merg bine ca probabil nu va fi bine atat de mult timp pe cat ne-am dori, iar asta, si o zic din proprie experienta, nu are cum sa duca la altceva decat la un sfarsit. Pentru ca tu ti l-ai dorit. Asa ca in loc sa te framanti ca "Daca, daca, daca", mai degraba iei "drobu' ala de sare" de pe soba si il pui jos. Incerci sa iti accepti defectele. Daca tu ti le accepti si ceilalti vor face asta.
Nimeni nu e perfect, nu a fost si nici nu va fi vreodata. Vaaai, ce tragedie! Pfff, m-am si plictisit de cate ori trebuie sa repet asta. . .
Nu am chef sa am chef azi. . . Si cred ca nici maine. Si mai si ploua. Vreme de stat in casa.
Stiiii, eu tre' sa am chef sa-mi vina cheful. Asa ca astept. Da, stiu, viata e o lupta, bla bla bla, asteptarea egal timp irosit. Oare?
Uneori lucrurile ne scapa de sub control. Si asta nu ne place. Uneori lucrurile ne scapa de sub control si nu ne dam seama. Asta zic eu ca e mai grav. Ne fug ideile, gandurile, cuvintele, amintirile in diferite zari si nu le putem opri. Nici nu cred ca e bine sa faci asta imediat. Trebuie sa le lasi sa curga, sa plece. Prea mult te-au chinuit, nu le mai reprima.
"You know my name, but not my story." - un citat super uzat. Uneori nici macar numele persoanei nu il stii.
Regrete? Pff! Singurele mele regrete au constat in faptul ca nu am vrut sa car o umbrela dupa mine. Ori sa ma incalt cu o pereche de cizme. Sau sa-mi iau o geaca mai groasa. Evident, asta cand era urat afara.
Oamenii sunt fragili. Nu ai idee cand se frang. Dar despre felul in care se intampla asta presupun ca ai o banuiala. Cand lasa lucrurile neterminate. Cand se lasa imprastiati sufleteste. Si cand nu vor sub nici o forma sa se adune. Mereu lasa cate ceva in urma, cu speranta ca poate se va intampla un miracol. Lasa deschisa o usita, o portita, o fereastra, o "ce vrei tu". Lasa, lasa, lasa. . . Dar mai lasa-le naibii de farame! Ramasite de amintiri, franturi de clipe sparte de teama ca se va termina si ce va fi dupa, resturi. . .
N-am avut chef sa pun titlu. De ce sa denumim ceva ce incercam sa uitam? Resturi.
