Ametiti. Imaturi. Orgoliosi. Nu au instincte materne, deci nu pot iubi pur, sincer. "Te iubesc"-ul e zis ca o conventie, e o chestie de moment pe care poate o simt totusi. Dar nu stau ei sa se gandeasca la calitatile unei femei sau la gesturile dragute pe care le-a facut pentru el, ca sa-si dea seama ca intr-adevar are de ce sa o iubeasca. Si de fapt, el oricum iubeste momentele frumoase cu tine, iubeste acele senzatii pe care le traieste, nu pe tine ca persoana si ceea ce esti tu, doar ceea ce creezi tu pentru el. Ei iubesc sa le hranesti orgoliul. Cum incetezi sa mai faci asta, oprindu-te din a-i spune cat il admiri si cat apreciezi ce face si cum ii explici ca nu a fost tocmai ok ceea ce ti-a zis ori a facut. . . ZDRANG! i-a cazut cerul in cap. Nu mai esti buna pentru el, isi va gasi pe alta mai. . . si mai. . . decat tine. Pentru ca ei asta stiu sa faca: sa dea din gura si sa ameninte cu despartirea.
Daca-ti observa un defect, automat iti va spune ca esti nebuna. Desi tu esti poate doar incapatanata. Si cu asta ti-a dat "FAZAN". Ce sa vorbesti cu un om care te face nebuna, cum sa-i comunici cat mai clar si mai logic ce ai de zis, daca nici macar nu te asculta? Caci vei fi intr-adevar nebuna daca vei vorbi singura. Dar vei fi nebuna in ochii unui barbat indiferent de ce ai face. Tie oricum ti se face o favoare daca sta cu tine intr-o relatie. Cine ar mai putea sa te suporte, asa nebuna cum esti?
Nici macar creativi nu pot fi. Au doar doua "epitete" pentru a caracteriza o femeie. Primul este, evident, dupa cum ai ghicit si tu, "nebuna". Al doilea, probabil l-ai intuit, este "c***a". Si zau ca nu inteleg cum ei nu pot fi numiti "c**vari" atunci cand se uita mereu dupa altele, desi sunt intr-o relatie sau au familie. Nu cred prostiile astea "asa au ei creierul format, legaturile, instinctele, hormonii". Eu nu le inghit. Am fost capabili cica sa evoluam din maimute si sa ne construim o lume de unde sa controlam totul, dar ca sa vezi, taman inselatul nu am reusit sa-l schimbam. Imi este foarte clar ca ei nici macar nu se chinuie sa se abtina in vreun fel, tocmai pentru ca au sustinere din partea acestor mituri pseudo-stiintifice. "Dom'ne, asa-s barbatii!" Nu, frate, lasa-ma cu astea!
Se contrazic mai rau decat o femeie la ciclu. Au toane si nu stiu ce vor. Ar vrea asa, dar parca nu e bine, deci nu mai facem asa, facem altfel, dar nici asa nu e tocmai ok. Frate, o femeie la ciclu stie mereu ce vrea: ori tampoane ori absorbante si mereu ciocolata! (haha, gluma, razi!). Se mira de ce femeile alearga dupa bani, cand chiar ei isi scot averea la inaintare si cu ea incearca sa cucereasca. Ia sa mai fie si ele independente, sa-si gaseasca un serviciu, sa castige bani, sa se intretina singure! Si cu toate astea, o femeie independenta ii sperie, pentru ca ea e asadar capabila sa gandeasca, sa analizeze, sa-si expuna opiniile, iar el nu vrea asa ceva, pentru ca o astfel de femeie e prea cicalitoare, prea vrea sa le stie ea pe toate. In plus, exista riscul sa-l faci sa se simta inferior tie daca tu ai atatea realizari pe plan profesional si va crede ca sunteti intr-un fel de competitie, iar asta cu siguranta va dauna grav sanatatii relatiei.
Stii unde greseste femeia? Se lasa pacalita ca e iubita si-si dedica lui tot timpul ei. De aceea nu multe femei ajung sa exceleze intr-un domeniu. Ele trebuie sa fie acolo pentru el, sa fie mama, sotie, bucatareasa, menajera, cea mai buna prietena, satisfacatoare de fantezii erotice pentru a mentine viu focul pasiunii din relatia lor (ca el nu, nu poate face asta, nu poate sa-i ia o floare, sa-i gateasca ceva ori sa-i faca un cadou simbolic fara a fi o zi anume). Doar ea, ea, ea! Femeia e proasta, da, la acest nivel. Ca accepta sa faca tot si sa fie si Wonder Woman, poate asa n-o va (mai) insela/parasi, ci chiar o va iubi si aprecia. Da, te va aprecia si te va iubi. Iti va si spune asta. Dar stii cand? Cand o sa aiba nevoie de ceva. Sau cand va certati. Iar tu, atunci, ca femeie, trebuie sa te topesti toata la auzul acestor cuvinte, sa-ti uiti supararile si sa-l ierti.
Imi pare rau, dar e aceeasi veche placa zgariata. Mai evoluam si noi azi sau ne transformam la loc in maimute?
Oricum, nu exista barbati perfecti, deci automat te vei lovi de ale sale defecte intr-o relatie. Dar se presupune ca te vei confrunta cu ele toata viata si oare poti face asta? Caci nu prea-si schimba ei obiceiurile, doar daca vor intalni femeia visurilor. pfoai, atunci, pentru EA, vor muta muntii din loc. Vor face si vor drege. Aiurea! Si din moment ce nu incearca sa-si mai domoleasca pornirile cand e cu tine, sa stii ca nu esti ZA UAN. Dar stai linistita, nimeni nu va fi! Pentru ca au impresia ca-si pierd libertatea, ca li se ingradeste spiritul daca se schimba pentru o femeie. Ideea este ca verbul asta, "a se schimba" are o incarcatura prea puternica in ochii lor. Probabil se gandesc ca tu vrei, daca el este blond sa fie brunet, daca poarta numai treninguri sa poarte numai costume, ceea ce e complet aberant. Femeile vor doar ca ei sa fie mai constienti de ceea ce spun si fac si sa recunoasca atunci cand au gresit. Asta e "marea" schimbare.
Ei au aceasta capacitate insa de a-si da seama cand au gresit. Dar stii cand? Cand, evident, este prea tarziu. Si trec apoi la o alta relatie, in care parca toate lectiile invatate anterior si-au dat "delete", astfel ca repeta aceleasi greseli. Iar si iar, iar si iar si iar si iar. Si se tot minuneaza de ce "c***a" aia l-a parasit. . . "Ah, de nebuna ce era!"
"Delete all files? Yes!"
Ca sa nu mai vorbim despre cei traumatizati de o fosta de-a lor. Chiar nu mai vorbim, caci nu pot intelege cum functioneaza acest mecanism. Adica, ok, "aia" a facut, a dres, a fost o nenorocita, el chiar o iubea (dar el o insela) si la finalul relatiei, el parca face un soi de pact cu el insusi, in care-si promite solemn ca niciodata, dar NICIODATA sa nu se mai ataseze de vreo femeie, daramite s-o mai si iubeasca. Si e fantastic modul in care isi respecta aceasta promisiune, dar sa-si duca ciorapii din punctul A in punctul B pana la cosul cu rufe este un obicei uitat de indata ce e amintit.
Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare. Ca am dreptate este cu totul altceva :)) Ah, da! Au scapat anul asta, 1 Martie pica duminica. Dar pentru un barbat adevarat asta nu are nici o importanta.
Pentru ca nu ma intereseaza ce ai de spus. De fapt, ma intereseaza. Insa doar pentru a avea cu cine sa intru in polemici inutile. Si asta pentru ca imi place sa cred ca am mereu dreptate. Imi place sa ma cert, mi se ridica nivelul orgoliului cu mult deasupra nivelului marii. Am impresia ca dau argumente rationale, de bun simt, chiar daca doar eu le consider asa. Iar asta ma face sa ma simt extrem de bine.
Nu imi pasa de ce spui tu. Imi pasa prea mult de mine. Eu ar trebui sa contez mai mult, sa am mai multe drepturi decat tine. De ce? Pentru ca eu asa consider, de ce ar trebui sa dau motive obiective si logice? Asa e firesc pentru mine si asa vreau sa fie. Sa fie cum spun eu. Dar stai, nici tu nu ma asculti. Pentru ca si tu esti mult prea ocupat cu gandurile tale, cu problemele tale, cu ideile tale, cu orice in afara de mine. Da, si tu esti egoist. Si tu vrei tot fara sa dai. Si tu vrei sa nu mai trebuiasca sa asculti.
Suna-ma. Ca sa putem vorbi in acelasi timp fara sa ascultam cu adevarat ce avem de spus. Doar sa vorbim unul peste altul despre ce nu ne multumeste, despre lucruri superficiale, despre cat de dezamagitor e totul. Lucrurile, oamenii, vremea la care ma uit pe geam si am impresia ca e frig. Dar eu nu deschid geamul, nu vreau sa vad cu adevarat, vreau doar sa presupun. Pentru ca mie imi place sa imi dau cu presupusul si din moment ce nimeni nu incearca sa imi contrazica presupunerea, inseamna ca e asa cum cred eu. Ceea ce e foarte bine. Imi place sa stiu ca e asa cum cred eu. Si oricum nu ma intereseaza daca e altfel. Am orgoliu, am egoism, am dezamagiri. Iti bag scuza aia cu "Oamenii gresesc. Sunt om. Am dreptul sa fiu egoist, orgolios, daca nu din cand in cand, macar mereu."
De ce sa faci compromisuri, de ce sa te adaptezi? Cand poti sa nu faci asta, e mult mai usor, fii ceea ce esti, nu asta te invata toate revistele mizere, nu asta te sfatuieste televizorul? De ce sa renunti la defectele tale? Doar sunt ale tale si te definesc. Nu poti renunta la partea asta din tine.
Si in plus, pe lumea cealalta exact cu asta ramai. Cu cate certuri ai castigat pe Pamant. Pe o scara de la 1 la 10, nivelul orgoliului nu poate fi masurat si inconjoara Ecuatorul de 8754740 de ori. Suntem berbeci chiar daca mai suntem si alte zodii.
Nu fii fraier, nu lasa de la tine, mai ales cand NU ai dreptate. Nu e vorba ca cel mai destept cedeaza, e vorba ca cedeaza cel ce nu mai are argumente. Si tu esti inteligent si poti crea o multime de argumente. Nu conteaza ca sunt logice ori ba. Spune ce-ti trece prin cap, simte-te ca la un brainstorming, doar asa vin ideile. Si tipa cand vorbesti. Urla, pentru ca exact asta te face sa fii auzit. Ce poate fi mai frumos decat vocea umana? Pentru ca si atunci cand canti, tu de fapt, urli. Urli pe note. Urla si acum, dar pe note dezordonate. Ca sa fii sigur ca mesajul ti-a fost receptionat. Cum crezi ca se rezolva altfel neintelegerile? Prin tipat, prin orgoliu, prin incapatanare si prin egoism. Normal. Oameni suntem. Gresim la un moment dat sau altul. Dar nu acum. De data asta am eu dreptate. Dar si tu ai. Nu ne mai consolam acum cu sentimentele. Ne folosim de dreptate. Asta e consolarea suprema. Asta ne face fericiti, asta ne duce departe. In cerc. Mereu. Sublim.
"Nu. Glumesc."
Ce ne defineste ca persoana? Ne raportam la ceilalti ca sa ne dam seama cum suntem cu adevarat? Daca ni se cere sa ne descriem in 5 cuvinte, ce fel de cuvinte folosim? Spunem ca suntem asa cum am vrea sa fim ori spunem ca suntem chiar asa cum suntem de fapt? Vorbim si despre defectele noastre sau ne prezentam doar calitatile? Ori poate incercam acel truc ieftin, de a ne face defectele sa para calitati?
Ma amuza ca atunci cand citesti despre caracteristicile zodiei Berbec, iti spune ca e foarte incapatanat. Dar la fel scrie si despre Taur si despre Varsator si despre fiecare zodie in parte. Toti suntem incapatanati.
Vrei sa stii cum esti in functie de data nasterii? Cumva o persoana sociabila, cu simtul umorului si ambitioasa care stie ce vrea?
Ascendentul. . . pai daca nu ti se potriveste descrierea de la zodia ta, atunci clar e ascendentul, pe asta il "mostenesti". Ascendentul explica multe. El este motivul pentru care tu esti ceea ce esti. Sau poate e alcoolul. . . Nu esti tu cand bei, e altcineva. Da, mie mi-e clar, ascendentul preia comanda atunci cand nu vrei sa fii tu, cel adevarat.
Eu vreau doar sa multumesc fiecarei persoane care s-a perindat prin viata mea, fiecarei persoane ce insista sa ramana prin ea de ani buni sau fiecarei persoane ce vrea sa faca parte din ea. Indiferent daca m-au ranit sau nu, ba parca tin sa le multumesc mai mult celor care au facut asta, pentru ca asa m-am descoperit pe mine si am reusit sa vad ca eu nu ma raportez la zodie, ascendent, horoscop. Nu a trebuit sa citesc despre astfel de lucruri pentru a-mi da seama cine sunt.
De la fiecare am avut de invatat cate ceva, chiar daca uneori am "rasfoit" prin greselile lor si am stiut instinctiv ca eu NU vreau sa fiu asa, sa fac asa, sa gandesc asa. Viata e frumoasa, dar nu e suficient doar s-o traiesti. Trebuie s-o simti, s-o gandesti si abia apoi s-o traiesti. Nu poti merge doar inainte, calcand oameni in stanga si in dreapta, mai ales daca sustii ca iti sunt persoane dragi. Adica nu poti sa-ti tragi un val peste ochi si sa ai o atitudine de "Nu-mi pasa!", in special daca si tu stii ca nu e bine ce faci. Dar presupun ca e extrem de usor sa ne ascundem in spatele fiintei noastre egoiste si apoi sa dam vina pe conditia umana: "Nu mi-am dat seama", "Nu am vrut", "Nu am stiut", "Toti oamenii fac greseli", "Nu am gandit". "Nu", pe dracu' "Nu".
Si nu sunt genul sa te ia cu rahaturi ca: "Vai iubi, azi facem o luna de cand suntem impreuna!" si sa pun o poza pe feisbuc in care ne analizam reciproc amigdalele, iar la descriere sa fie "Our anniversary". In primul rand pentru ca nu as avea o astfel de poza, in al doilea rand pentru ca NU si in al treilea rand pentru ca. . . automobile, ca tot e in trend.
Si nu sunt genul sa te sune din ora in ora sau mai des, sa te intrebe: "Dar unde esti? Si ce faci? Cu cine? Cine-i aia? Eu nu o cunosc. Cat mai stai? De ce nu mi-ai zis ca iesi?". In primul rand pentru ca NU, in al doilea rand pentru ca merg pe incredere si in al treilea rand pentru ca, sincera sa fiu, nu imi pasa, lucrurile vin de la sine.
Si nu sunt genul sa te bata la cap si sa iti impuna sa faci lucrurile asa cum vreau eu sau cum mi se pare mie ca ar fi mai bine. In primul rand pentru ca imi expun parerea si iti dau un sfat cand mi-l ceri, in al doilea rand pentru ca NU si in al treilea rand pentru ca fiecare face cum simte.
Si nu sunt genul care cere atentie. In primul rand pentru ca daca vrei sa petreci timpul cu mine, o vei face, in al doilea rand pentru ca nu mi s-ar parea normal intr-o relatie sa nu ai parte de atentia celeilalte persoane si in al treilea rand pentru ca NU.
Si nu sunt genul care sa-ti scormoneasca trecutul. In primul rand pentru ca daca vrei sa imi povestesti tu, o vei face, in al doilea rand pentru ca trecutul ar trebui sa fie in trecut si sa nu mai conteze si in al treilea rand pentru ca NU.
Si nu sunt genul sa arunce in tine cu farfurii, telefoane sau pietre. In primul rand pentru ca e ceva ce doar persoanele nebune fac, in al doilea rand pentru ca am nervii tari si in al treilea rand pentru ca NU. Si in al patrulea rand, telefoanele sunt scumpe, farfuriile - trebuie sa strangi cioburile, iar pietre nu are nimeni in casa. Poate doar colectionarii. Eu nu colectionez pietre.
Si nu sunt genul care incearca sa te schimbe. In primul rand pentru ca NU, in al doilea rand pentru ca oamenii nu se schimba daca le impune cineva si in al treilea rand pentru ca fiecare e unic.
Si nu sunt genul. . . pentru ca NU.
Cuvintele sunt ca voma. Unii oameni si le pot reprima, pentru ca numai actul in sine, de a vomita, li se pare dizgratios. Altii abia asteapta sa le spuna, convinsi fiind ca se vor simti mai bine dupa. Eu mi le reprim si nu pentru ca mi se pare scarbos, ci pentru ca mi-e teama de consecintele lor. Cui ii place sa fie tras la raspundere, sa i se reproseze ca a gresit? Exact, nimanui. (Kiwi, in pnm, te-ai pus ca vaca pe tastatura si eu ma chinui aici sa-mi vars. . . gandurile, ca sa nu le vars in alta parte si sa starnesc controverse si discutii proaste).
E o idee falsa cum ca mediul online te apropie de ceilalti si te ajuta sa tii legatura cu anumite persoane. E tocmai opusul. Te indeparteaza. E o apropiere falsa. Wooow, mi-ai dat un like! Ce kkt sa fac eu cu un like?! Sa-l pun in rama? Sa le povestesc prietenilor "Bai, mi-a dat aseara un like la poza aia, Doamne! M-am simtit. . . a fost orgasmic! Chiar mi-am dat seama ca e o persoana profunda in gandire si ca apreciaza ceva la mine!" Serios, un like egal o mie de cuvinte sau ce? Nu-mi da like, nu-mi da comment-uri si cu siguranta nu-mi da poke! Exista un dispozitiv magic ce se cheama "telefon".
Am ajuns sa cunosc oamenii foarte bine. Curiozitatea si egoismul sunt doua trasaturi pe care le vei gasi in oricine. Depinde doar cantitatea. . .
Sa fiu mai rea? Ce sfat penibil mai e si asta? Inseamna ca nu ma cunosti deloc. Iar asta e trist, mai ales dupa atatia ani. Am fost acolo, de aceeasi parte cu nepasarea, suflet de statuie si alte asemenea stari care credeam ca te feresc de inimi frante. Si ghici ce? Era obositor, ma seca de orice urma de energie. E al naibii de chinuitor sa stai mereu sa-ti analizezi cuvintele si faptele. Si mai ales sa ti le reprimi, sa nu-ti lasi sentimentele sa iasa in vreun fel la suprafata. Asa ca am incetat cu ani in urma sa mai fac asta. Deci nu poti veni tu acum, dupa atata vreme, sa-mi zici sa fiu mai rea. Nu mi se potriveste. E un rol. Si e un rol pe care-l detest. Detest rolurile in general, detest joculetele proaste, gen "hai sa ne dam psihic, uhu, ce cool sunt, tu tii la mine, pe mine ma doare la. . . niciunde, tocmai pentru ca nu imi pasa!muhahahaha!". Nici la 16 ani nu faceam d-astea. Ne prefacem cu totii prea mult ca suntem fericiti, ca suntem tristi cand vrem atentie, ca iubim, ca suntem iubiti. Pe cine naiba tot incercam sa pacalim?
Dar nu, totul e "super ok". Zambim in poze, yeeey, super! Ne distram, iesim, rupem cluburile, vai, cat de tare, uite mama fara maini! Dau un check-in aici, peste 5 minute - in alta parte, iuhuuu, ce-mi merge, viata-i scurta, tre' traita! Hai un selfie mic pentru fani, ia uite cate like-uri primesc! Traiesc pentru like-uri!
P.S.: Eu nu mananc mere. Decat din cele verzi, de vreo 2 ori pe an. Presupun ca asa e si cu unii oameni. Nu vrei sa-i vezi prea des, asa ca te limitezi la a manca un singur mar.
