marți, 8 septembrie 2015

Prosoape si periute de dinti



     Nu imi place sa am superstitii caci apoi am impresia ca ar trebui sa tin cont de ele. Din fericire insa mi se sterg din memorie destul de repede. Se pare ca am ajuns la varsta la care creierul meu selecteaza intr-adevar informatiile si le pastreaza doar pe cele care considera ca mi-ar fi utile. Mai avem de lucrat la partea asta fiindca uneori imi dau seama ca retin cele mai idioate chestii. 
     Asadar, superstitioasa nu sunt mai mult de 5 minute, dar am realizat ca unele lucruri nu sunt superstitii ci sunt cat se poate de adevarate. Pentru mine cel putin, nu zic ca ar fi si pentru altii. Am observat ca in ultimii ani, ceea ce imi aduce ghinion in dragoste sunt prosoapele si periutele de dinti. Si mai era ceva dar nu-mi aduc aminte acum. Probabil ceva cu spartul solnitei de perete stand cu fatza la oglinda. Nu stiu. 
     Sa le luam pe rand insa. Prosoapele. Din intamplare, un prosop de-al lui a ramas la mine. A zis ca mi-l face cadou. Mereu am stiut ca nu e bine sa faci cadouri prosoape. E ceva ce dai de pomana, la inmormantari, chestii ce tin de moarte in general. Dar nu am crezut ca relatia aceea va muri. Ghici ce? A murit. A doua oara, alta relatie. Niste prosoape de-ale mele de data asta, au ramas la el. I-am zis ca daca e ceva ce lipseste in relatia respectiva, cu siguranta sunt niste prosoape. Asa ca i le-am dat lui. Sa le tina acolo, sa aiba, sa fie. Ghici ce? A murit si asta. 

     Buuuun, am stat si m-am gandit ca e doar o coincidenta, desi eu nu cred in coincidente, dar fie, treaca de la mine. Insa aceste "esecuri" au fost intarite de periutele de dinti. Ma gandesc la confortului omului cand imi trece pragul asa ca ce poate fi mai bun decat o periuta de dinti dimineata, nu? Azi asa, maine asa, pana cand aceasta "facere de bine" ti se intoarce impotriva si ti se raspunde cu un "Cred ca te-ai implicat cam mult. . .mi-ai luat o periuta de dinti." Probabil in simbologia masculina, a avea o periuta de dinti la ea acasa inseamna de fapt o cerere in casatorie, nu stiu, nu imi dau seama. Cert este ca un astfel de obiect de maxima necesitate a mai facut sa piara in negura sufletului meu inca o relatie. 

     Si de atunci m-am lecuit. Nu poti ajuta un om daca nu iti cere asta, deci eu nu voi mai inmana cuiva vreo periuta de dinti pana cand nu mi se va cere in mod explicit una. Si fiecare cu prosoapele lui. Si cu patul lui. Si cu viata lui. Si cu mama lui. Caci cel putin, in relatia anterioara, mi s-a luat de cate ori am aruncat periuta, i-am luat alta, iar i-am aruncat-o, iar i-am luat una. 

     Cat despre mine, eu mi-am cumparat una electrica pentru a fi nevoita sa o car cu mine cand e nevoie si sa nu am una obisnuita pe care sa imi fie la indemana sa o las acolo. Asta ca sa nu ii dau satisfactia de a mi-o arunca. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vreo reactie?