Oamenii vin si pleaca. "Condoleante" pentru pierderea suferita! Pentru ca asa vezi acum lucrurile, in negru, fum si gri. "Regrete eterne" fata de o relatie ce nu isi mai avea rostul. Ramai ancorat in amintiri si asta e trist. Cine trebuie sa plece, pleaca si cine trebuie sa ramana langa tine, o va face. Dar uneori trebuie sa vina altcineva. Nu sa ii ia locul si nici sa iti umple golul. Lucrurile nu functioneaza asa. Nimeni nu vrea sa fie pe post de inlocuitor pentru cineva care te-a ranit. Nimeni nu vrea sa incerce sa umple golul pe care il ai ca apoi tu sa ii spui ca a esuat si ca tot la persoana de dinainte te gandesti. Nimeni nu vrea sa isi uneasca suferinta cu a ta si sa plangeti unul pe umarul altuia, crezand ca din cenusa asta de sentimente va renaste o pasare Phoenix, o iubire ca-n povesti. Nu, nu, nu. Nimeni. Pana nu esti tu ok cu tine insuti/insati nu ai cum. . .
Si oricum ti-e frica. . . Ti-e frica de final desi nici nu a inceput. In mintea ta iti pui deja bariere ce crezi ca nu vor fi trecute pentru ca altii au esuat. Si cum sa incepi ceva daca in cap ti se deruleaza un mare "The end"? Nu lasi lucrurile in pace, te agiti, vrei sa descoperi cat mai repede acele defecte care tu stii sigur ca inevitabil vor duce la un sfarsit. Si toate astea se lupta uneori cu cate o tresarire ca "Nu, nu va fi asa acum", dar acest gand nu prea are sanse de castig. Si de aceea pentru fiecare doi pasi facuti in fata, unul e inapoi, pentru echilibru. Ai impresia ca e plasa ta de siguranta, ca e ca si cum ai putea spune "Just kidding" si lumea chiar sa te creada. Lucrurile nu stau asa. Lucrurile nu merg asa. Lucrurile se intorc asa intr-un stadiu in care iti dai seama ca toti au creierii varza. Uneori te simti si prost pentru ca tu ai psihicul mai tare si ajungi sa te intrebi daca nu cumva esti tu o persoana prea rece, insensibila. Dar cand oamenii pleaca, ce optiuni ai? Te duci dupa ei? E cea mai rationala chestie sa NU faci asta. A plecat, nu te mai vrea. Si ce te faci daca se intoarce? Pai. . . a plecat, nu il/o mai vrei. Pentru ca ciorba reincalzita e fiarta si te frigi. Si oricum altcineva a venit. Si e ok. Si tu esti ok. Nu poate concura cu amintirile voastre dar nici nu trebuie sa faca asta. Vrei altele noi. E toxic sa vrei sa recreezi o amintire cu altcineva. O stare insa, da. Pentru ca starile si sentimentele sunt universale. Un zambet e tot un zambet si in prezent si in trecut. Bucuria la fel. Si afectiunea. Toti tanjim dupa asa ceva. Dar nu ne dam seama ca e necesar sa daruim ca sa primim. E o chestie de baza dar o uitam adesea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreo reactie?