Erau vremuri cand abia asteptai sa vina seara, sa te pui in pat si sa dormi. Nu mai vroiai sa vina ziua de maine.
Acum abia astepti sa se faca zi. Te feresti de noapte ca de drac. E 4 jumate dimineata si tu n-ai inchis un ochi. Afara nici urma de soare, de luna sau de stele. Si totusi cerul se coloreaza.
Noaptea e momentul in care ies piticii de sub pat si ti se urca in cap. Raman acolo pana dimineata. Danseaza, urla, se cearta, se trag de par. Te trag de ganduri. Incerci sa-i alungi, dand bezmetic in aer cu mana, ca si cum ai goni un tantar. Dar ei, ai naibii, exact ca si tantarii, pleaca, dar stau la panda si apoi, hop - sar din nou pe tine.
Si te resemnezi, ca n-ai de ales. Tragi patura peste cap, dar tot ii auzi. Sunt acolo si nu vor pleca prea curand. Nu stiu de ce este nevoie ca sa plece.
Asa ca transformi piticii in pisici, pentru ca ele sunt dragute si primesc multe "Like"-uri. Am vazut eu ca asa functioneaza. Trebuie sa-ti transformi supararile, grijile, indoielile, defectele in lucruri dragute, chiar amuzante.
Incerci sa iei lucrurile nefaste in doze mici, ca asa le digeri mai bine. E ca si cum te-ai feri de jumatatea frumoasa, rosie, dar otravita a marului din poveste si ai musca din jumatatea cruda, acra si verde. Nu spun ca e usor sa faci asta zi de zi, dar nu ai de ales.
Mie nu-mi plac merele, dar ma mai imbie uneori cineva cu cate o bucata frumos mirositoare si mi-o indeasa pe gat cu de-a sila. Cica face bine la sanatate. Dar e amara ca noaptea. Pardon, ca naiba. Si-o scuip. Dar gustul tot ramane intr-o camaruta secreta dintr-al meu minunat creier. Si nu pot scapa de el. Nu pana nu iau un topor si tai tot pomul. Si-i smulg si radacinile apoi. Sa nu mai faca mere in veci.
Ia uite, s-a luminat afara. . . Somn usor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreo reactie?