Imi doresc sa imi pot dori o dorinta

Dorintele nu sunt facute pentru a fi scrise pe o foaie de hartie si apoi ingropate. Dorintele sunt facute ca sa zboare pentru a fi ascultate si indeplinite. Sunt facute ca sa le strigi in gura mare, sa-i innebunesti pe toti de cap cu ce iti doresti tu, ca astfel sa fii sigur/a ca si prietenul tau cel mai bun se va ruga sa ti se indeplineasca. Pentru asta traiesti: pentru o dorinta.
Iti doresti sa iei un examen, sa auzi pentru prima data intr-o relatie "te iubesc", sa poti aduce acasa un pui de pisica din spatele blocului, sa o iei de la capat cand ceva nu a mers bine, sa iasa soarele si sa-i zambesti desi stii ca te asteapta o zi de kkt, sa fii fericit/a. Si toti, dar absolut toti folosesc un singur cuvant: VREAU, care suna foarte egoist. Vreau bani, vreau masina, vreau haine. Vreau de toate pentru mine, dati-mi-le, mi se cuvin! Acest "vreau" exprima toate lucrurile materiale, precum si timpul relativ scurt in care le poti avea. "-Vreau...!" si s-a facut. Pe cand acel "imi doresc" implica sentimente si o parte din sufletul tau. Atunci cand iti doresti, stii sigur ca nu totul depinde de tine, poate de aceea te si agiti mai mult.
Cu totii avem cel putin o dorinta secreta ascunsa in adancul nostru undeva pe care nu o spunem nimanui niciodata, decat noua insine in gand, sperand astfel ca aceasta repetare a dorintei o va transforma in realitate. Ma refer la dorintele bune, frumoase, nu la cele pline de invidie, ura si razbunare gen "imi doresc sa cada pe scari sa-si franga gatu'!". Eu stiu sigur ca o dorinta buna se va indeplini daca te gandesti si crezi ca asa va fi. "Cere si ti se va da" e o vorba mult prea adevarata si merge mana in mana cu "Ai grija ce-ti doresti". . . Avand in vedere ca este inceput de an si toti vrem sa il incepem in armonie si intelegere, excesul de dorinte poate avea consecinte nebanuite pe termen nelimitat daca nu stim sa ni le alegem.
Gata, eu mi-am ales dorintele pe anul acesta :D Nu le spun decat daca mi le spui si tu.

Semne bune anu' are

Poate ca are sau poate ca n-are. Asta depinde desigur daca porti chiloti rosii (eu zic sa iti pui 2 perechi pe tine) in seara de Revelion, stai cu mana pe banii din buzunar, pupandu-ti persoana iubita si tinand deasupra voastra o crenguta de vasc. Si probabil ca daca mai aveai si a treia mana, se mai gaseau astfel de superstitii :)) . Oricum, ideea este ca norocul si-l face fiecare cum vrea si mai ales cum poate.
Omul are nevoie sa atribuie unei singure nopti din an toata bunavointa sa catre lume, catre cei dragi si mai ales catre sine, neuitand sa bifeze (in gand) tot ce a realizat in anul ce tocmai a trecut. Si majoritatea incearca sa isi incheie socotelile cu trecutul intr-un mod optimist: lasa ca la anul o sa fie mai bine, n-am avut timp sa mai fac si asta, dar la anul sigur o sa am cand si uite asa te impovarezi cu tot felul de promisiuni pe care stii dealtfel ca nu o sa le respecti intocmai, pentru ca nici anul trecut nu ai facut-o. Dar deh! toti speram la mai mult si mai bine. Ma intreb daca vom fi vreodata multumiti de ceea ce avem. . .
E o noapte magica, feerica, uitam de griji, de suparari, de certuri, parca suntem mai indragostiti etc. Dar tot mirajul asta nebun tine doar 3 minute, dupa care o iei de la capat. Pentru ca finalmente, nimic nu s-a schimbat: nici tu, nici cel de langa, nici vecinul de deasupra care "bormashinareste" in orele dragi somnului tau. Tot ce s-a schimbat este timpul. Si timpul este cel care schimba pe om, insa trebuie sa treaca o gramada de timp si trebuie ca omul sa faca de o mie de ori aceleasi greseli ca intr-adevar sa se schimbe. Ce e mai trist insa este faptul ca timpul nu bate niciodata la usa sa-l primesti inapoi.
Viata inseamna trairi si experiente; daca te crezi o piatra pretioasa si tot ce faci este sa astepti, atunci devii doar o piatra. . . Te-ai gandit vreodata ca timpul nu trece, ci tu treci prin el? Tu te poti schimba zilnic (de haine, de ganduri, de principii, de ce vrei tu), dar timpul e acelasi. Ca il percepi tu diferit in functie de gradul de plictiseala, asta este altceva. Azi a fost ora 3. Si maine va fi o ora 3 si poimaine si raspoimaine. Vara va fi acolo la fel cum si iarna e aici. Omul isi cauta stabilitatea: in rutina, intr-o femeie, in alcool, dar toti oamenii si-o cauta in timp. 1 septembrie este 1 septembrie, deja stii ca toamna a venit, esti pregatit pentru ea si te astepti sa vezi frunze cazute, vant si frig. Dar, surprizaaaaa, nu e asa! Este foarte cald afara, nu ploua deloc; esti debusolat. Te bucuri de vremea frumoasa, dar in sinea ta esti confuz. Pe ce te bazai tu a dat eroare. Si asta este o nimica toata; prietenii tai buni dau eroare la un moment dat, la fel ca si tine; timpul te dezamageste, d-apai oamenii. . . De aceea avem nevoie de astfel de momente in viata cand ne putem pune o dorinta si stim sigur ca o sa se implineasca, mai ales daca facem un mic "ritual" inainte. De fapt nu stim daca se va implini sau nu, ca nu ghicim in cafea, stele sau bobi, dar ideea ca exista un moment magic in care se poate indeplini o dorinta ne linisteste si ne asigura ca nu vom fi dezamagiti. Asa ca de cate ori este ziua ta, pune-ti o dorinta in gand si sufla toate lumanarile deodata ca sa se indeplineasca. Nu irosi sansa de a-ti pune dorinte nici cand vezi o stea cazatoare, nici cand iti cade vreo geana sau cand sufli intr-o papadie, cand prinzi in palma puful plopilor primavara si cu atat mai putin in noaptea dintre ani, care se zice din vremuri stravechi ca este magica. Este bine totusi sa speri la un alt inceput, sa stii ca tot ce a fost mai rau s-a sters si ca macar o data pe an sa iti promiti ca incerci sa fii mai bun si mai tolerant. Pentru a te schimba in bine necesita mult timp si trebuie sa faci aceeasi "greseala" de mii de ori. De Anul Nou iti doresc decat atat: sa repeti faptele bune, sa iti exprimi sentimentele de iubire, simpatie, afectiune pentru cei din jur si sa te simti mereu implinit(a) in tot ceea ce faci cu drag!

Facebook = fatzacarte

Cine nu e pe feisbuc, hai sus, hai sus, hai sus!

Hey, TU! Ti-ai pus pozele facute azi dup-amiaza in parc? Aha, tre' sa le iei din aparat, am inteles, am inteles. . . Siiii, ia zi, era soare, nu? Ai facut poze pe banca la soare, pupandu-ti cea mai buna prietena? Bravo, bravo! Stii ca e in tendinte. Dar daca nu te-ai pozat imbratisand copacii, tot degeaba. . . Aaaa, ti-ai facut! Super tare fata! Ma panicasem putin. Si iarba cum era? Adica. . . mai era iarba, nu? Sper ca ai curatat bine locul inainte sa te tolanesti pe jos pe acolo si sa iti faci poza, ca na. . . Eh da' acuma pentru doua minute, ce mai conteaza. Dai la schimb doua minute pentru o eternitate de amintiri. Ca doar d-aia iti faci poze si calculatorul tau iti zice ca nu mai are suficient loc pe hard :D

De fapt, cine naiba isi mai face poze ca sa le admire peste cativa ani? Lumea isi face poze ca sa le admire altii . . . chiar si peste cativa ani, pe feisbuc, desigur. Ca hi5-ul este depasit. Adica, nu ma intelege gresit, da' n-are Farmville. Stii si tu cum e cu jocu' asta. Cum a fost cu toate. Mama, mama, super tare! te joci o saptamana-doua-trei incontinuu, de uiti sa te mai duci si la baie si dup-aia gata, iti bagi picioarele in el, pentru ca iti dai seama ca e pierdere de timp si ca a inceput sa se blocheze si calculatorul (s-o fi saturat si el saracu') si ca e prea de copii de 3 ani. Insa in sinea ta te oftici ca nu avansezi atat de repede precum prietenii tai care te-au depasit cu 25 de nivele si de aceea preferi sa nu te mai joci. E exact ca aia cu vulpea si cu strugurii, desi eu mereu m-am intrebat de ce ar vrea vulpea sa manance struguri si nu iepuri. Cred ca era o altfel de vulpe. . . mai umana, dar nu atat de umana incat sa nu o discriminezi, pentru ca era mai neagra si vroia sa ii fure din vie strugurii bunica-tii de la tzara. Apropos de bunici la feminin; in urma sondajului facut de mine pe un esantion de cateva sute de babe de-a lungul anilor, am observat ca cea mai frecventa culoare de par nu este alb. Este roscat! Si eu stiu asa ca roscatul este o culoare de par care vrea sa puna in valoare voluptatea unei persoane. Si nu ma refer la kilogramele in plus, ci la o forma de senzualitate ca sa zic asa, la erotism, pasiune nebuna ca flacara, intelegi tu. Ori babele ce moartea pasiunii mele hormoni nebunatici mai au ele de se vopsesc roscat?! Probabil simte nevoia sa suplineasca prin culoare acea tinerete pierduta sau furata de barba-su care i-a facut perii albi si . . . in general babele care au fost mai asa, mai shturlubatice (yu-huu) sunt cele care se vopsesc roscat. Alta vorba de duh: rosu sa te placa mosu'! Nu-i asa?

Revenind la feisbuc. . . Devii ca o carte deschisa pentru oricine, doar daca nu cumva nu iti scrii nimic la informatii si atunci ma intreb eu de ce ti-ai mai facut cont. Dar cred ca stiu si raspunsu' : 1. de gura prietenilor care au deja; 2. ai peste 40 de ani si te cheama Unchiu' Pedo; sau 3. ai peste 50 de ani si esti fratele geaman al lui Unchiu' Pedo. Si ultima, dar nu cea din urma varianta de raspuns: esti convins ca vei gasi multe-multe-muuuulte femei. Succes in acest ultim caz! Dar cand treci de o anumita varsta si iti cauti iubirile pe net, eu spun ca ai o problemuta la caputz :D Sincer vorbind, hi5-ul este reteaua mea de socializare de suflet, ca acolo mi-am gasit eu barbatii cu care am intemeiat relatii stabile as putea sa le zic, datorita varstei adolescentine in care orice relatie de mai mult de o saptamana devine una stabila. Dar la varsta de 18 ani m-am oprit, mi-am bagat picioarele ( ca altceva nu am si orice fata care isi baga altceva sa stiti ca va minte, ca nici ea nu are) si mi-am anulat contul, ca deja ma saturasem de atatea "iubiri iubarete si iubitoare". Buuuun! Singura chestie care imi place la aceste retele de socializare este faptul ca mai vad si eu ce mai face colegu' din generala, ce-a mai facut colega mea de banca dintr-a 7-a etc. Mi-ar fi placut sa fiu politist pe feisbuc. Adica, sa se si inventeze aceasta meserie. Pe hi5 am tot fost, deci am experienta, nu-i problema, a venit criza (sentimentala), m-am dat singura afara si as putea sa ma reangajez, cu conditia ca sa lucrez pentru altii, nu pentru mine. Sa fiu un fel de "stalker" de dincolo de monitor si sa vad cine cu cine ce a mai facut si cand, pentru cine nu are posibilitatea sa acceseze netul intr-un anumit moment.

Acestea fiind scrise, te-as ruga ca maine, daca da bunul Dumnezeu sa fie cald, sa iti faci poze in sutien pe balcon, pentru ca asta este trendul de maine si nu cred ca ai vrea sa dezamagesti fanii (u-huuu) de pe feisbuc pe care i-ai adunat cu atat de multa straduinta.

In alta ordine de idei, sintagma de "Fata cu parul de foc" ar deveni acum pentru o oarecare, "Fata cu feisbuc de foc", pentru ca oricum, cand esti pe feisbuc esti pe foc automat, nu iti permiti sa stai, tre' sa vada lumea ca esti acolo si incerci sa faci putin "dera-a-a-aaaaanj!!! yu-huuuu!!".

Heartcheck, testing, testing...

Ce faci? Ce-ai mai facut de cand n-am mai vorbit? Au trecut ani de atunci. . .

Mi-am dat seama ca sunt putini oameni care pot recunoaste ca au gresit, dar sunt si mai putini cei care o si spun persoanei fatza de care au gresit. Iar cei din urma sunt adevaratii oameni, pentru ca ei stiu cat de greu este sa suferi de pe urma cuiva si ca simpla admitere a unei greseli le poate aduce un zambet nostalgic. Nu mai am acea stare de "statuie" in care simteam ca nu pot avea sentimente si ca viata trecea pe langa mine, dar imi este frica sa nu revina. Momentan insa, am obosit: sa alerg dupa finaluri fericite, sa ma prefac ca totul este excelent, sa incerc sa ii inteleg pe toti si sa le accept nebuniile, sa indepartez amintirile frumoase cu unele persoane, sa incerc sa ma conving ca nu imi pare rau ca nu am tinut legatura cu el, ea, ei, ele . . . Incep sa am simptome de om bolnav de "confuzionita". . . Si nu cred ca sunt singura.

Detest sa iau decizii mari;de fapt cred ca urasc sa iau decizii care stiu ca imi vor produce o suferinta. E ciudat ca atunci cand imi dadeam seama ca o relatie nu mai merge, imi faceam bagajele si ieseam pe usa direct, fara sa las vreun bilet de "adio". In sinea mea imi luam "ramas-bun", iar in gandurile mele un "adio, dar raman cu tine", pentru ca in amintiri inca mai poti crede in povesti.

De ce ai avea incredere in ceva ce nu poti controla? Nesiguranta ma omoara mai mult decat nebunia ce va urma, pentru ca stiu ca macar va fi cu mine. Dar daca nu va fi?

Sa treci peste.

Sa trec peste? Voi trece peste. Dar cum si cat timp va mai dura si de data asta? Imi e greu sa incerc sa sterg o persoana, e supraomenesc de greu. Desi este o metoda care functioneaza. Insa doar pentru simplul fapt ca eu nu o mai vad, nu inseamna ca ea nu mai este acolo. Stiu ca va fi acolo mai mult decat a fost vreodata. . . Stiu asta din trecut, pentru ca toti s-au intors de acolo, ce-i drept, doar la jumatatea drumului, cat sa-i vad ca nu m-au uitat. Si de fiecare data cand cred ca iar au disparut, se intorc, insa tot la jumatate. . . Acolo este pragul si mai mult de jumatate din partea lor nu va fi niciodata. Poate vor sa parcurg eu cealalta bucata. Dar eu nu am unde sa mai inaintez, pentru ca mereu am fost acolo, doar ca am construit un zid in fatza mea pe care il dau acum jos caramida cu caramida. Ei au fost cei care s-au indepartat cu adevarat. Eu doar m-am ascuns.

-Si de ce te-ai ascuns?

-Ca sa ma poata gasi. . .

-Dar poate nu vor sa te gaseasca. . .

-Si atunci de ce ma cauta uneori? :)

Ma gandesc prea mult "Ce ar fi fost daca. . .?". Si apoi ma uit la mana mea dreapta. Ma gandesc prea mult "Daca si el se mai gandeste la mine. . ." . Si apoi ma uit iar la mana mea dreapta. Ma gandesc prea mult "Daca el se gandeste la ce ar fi fost daca. . . ?". Si apoi inchid ochii pentru a nu ma mai gandi la nimic. Astept. . .

Roumeinia iz mai cauntri part VII

Din seria "D-ale gurii":

Daca mezelurile sunt de la nea Matache, sa stiti ca mierea este de la nea Costache :))

O cutie de ceai. . .from the Land of Cucu.

Roumeinia iz mai cauntri part VI

Daca ii gasiti omului proteza auditiva, va rog eu mult sa i-o inapoiati :))



Asta este adevaratul proverb romanesc! :))

Pana la moarte

Lucrurile marunte tradeaza faptele mari. "Mari" aici are dublu-sens: unul bun si unul rau. Pe mine ma preocupa acum cel rau. Sunt unii oameni care nu stiu sa se ascunda. Ori asta ori ai tu o intuitie a naibii de buna si te pricepi sa ghicesti omul. Mai adauga si gandirea analitica si capacitatea de a te transpune in pielea altcuiva si astfel ii vei afla intentiile. Chiar si cel mai mic gest pe care o persoana il face ii tradeaza starea de spirit, emotiile, frica, gandurile, felul in care se raporteaza la tine si cum te respecta sau nu.

Balantele din viata ar trebui sa iti usureze deciziile, dar se pare ca mai mult te incurca, in special atunci cand pe un taler pui tot ce tine de sentimente bune, clipe unice si mai ales acel ceva ce nu poate fi definit care te leaga de o persoana. Pe celalalt taler se afla desigur unele schimbari ale persoanei respective vis-a-vis de tine, indiferenta ei, momentele ei de ezitare atunci cand ar trebui sa va vedeti. Si atunci te gandesti cu ce ai mai gresit si de data asta, ce ar fi putut interveni, de ce nu ti se spune direct ce anume ai facut. Toti oamenii au toane, dar ele nu au cum sa dureze un an, decat daca acea persoana trebuie sa aleaga. Poate prefera sa lase lucrurile treptat sa se raceasca, astfel ca vina sa fie a amandurora.

Toata lumea are secrete, dar exista o persoana care le stie pe toate; un om este atat de bolnav pe cat o indica secretele sale. Asa ca de ce sa nu ti le spui? Ti-e teama de consecinte poate. Sau nu vrei sa fii judecat. Prietenia are picioare scurte de cele mai multe ori. Si exista o limita extrem de fina intre prieten sau dusman. Si atunci ce sa faci? Sa faci pe prostul? Sa te prefaci si tu? Sa dai cartile pe fatza? Sa astepti sa te razbuni? Sa ii dai peste nas? Sa ii scoti ochii cu cate ai facut pentru acea persoana si cum te simti stiind ca ai primit mai nimic in schimb? Sa nu te mai intereseze din senin? Sa vezi pana unde duc lucrurile? Sa iti iei jucariile sa pleci? Nu cred ca exista un raspuns corect. Fiecare reactioneaza asa cum crede. Insa nu consider ca un secret poate tine o prietenie, mai ales daca se porneste de la premisa cum ca "trebuie sa tin legatura, altfel imi va divulga secretul". Nimeni nu este obligat sa faca nimic. Nici macar sa fie sincer. Si probabil asta este cel mai grav, pentru ca poate astfel oamenii chiar s-ar schimba daca ar stii ce nu este ok cu ei insisi. Dar cine stie, poate este doar o faza, poate este ceva ingropat mai adanc acolo care va iesi la suprafata sau nu. . . Poate este doar un secret, dar oricine stie ca tocmai secretele se afla cel mai usor, chiar daca nu din gura persoanei care il detine. . . din mainile si gandurile ei insa da.

Romanas cu oile

Nu am mai scris nimic in luna iunie, pentru ca, desi a fost luna copilului, a fost plina de cadouri proaste. . . Lasand supararile mele la o parte, ma simt ca la sfarsitul anilor '90 cu toata aceasta explozie de trupe romanesti proaste. Si totusi parca Genius si 3Sud-Est erau mai putin idioate, macar cantau in romana, nu in Innanegleza. Ma bucur ca au fost si premiile MTV Romanian Music Awards, de parca poti premia asa ceva, si am vazut intreaga prostie muzicala romaneasca pe scena facand playback 95% din melodia care i-a consacrat atat pe plan national, cat si pe plan international. Toata lumea in Romania poate fi Dj daca vrea, trebuie doar sa vrea. Pentru ca, vezi tu, are si romanasul nostru unele calitati. De exemplu, doar din simplul fapt ca merge la sala, el arata mai bine. Din momentul in care a pus piciorul drept intr-o sala, el stie ca arata muuult mai bine. Nu conteaza ca sta la seminte cu baietii pe aparate si face in 2 ore doar 2 minute de exercitii. El deja este mai fermecator. Un alt exemplu: "Frate, stau la bloc in 13 Septembrie si frate, tu stii cat e pretul acum la un apartament aici?80.000 de euro!!" Cu aceasta afirmatie, el conchide ca este bogat, doar sta intr-un apartament de 80.000 de euro. Astfel, isi cheltuie tot salariul pe prostii, ca si cum ar avea aia 80.000 de euro ca$h. Ha! Si care-i faza cu porecla atunci cand faci cunostiinta cu cineva?

"Buna....Isa!"
"Imi pare bine, Bubu!"

Ce nume e asta, Bubu? Asa te-au trecut parintii in buletin? Zi dom'le prenumele, nu ma lua pe mine CU CUm ti se spune tie in cartier acolo printre bastani. Eu sunt mai de moda veche asa ( ma indrept spre 22 de ani) si consider ca o porecla tine mai mult de prietenii apropiati, trebuie un anumit nivel de intimitate sau cum vrei tu sa-i spui pentru a i te adresa cuiva dupa cum i se zice. El si Sile Camataru ce mai au porecla.

O piele pe bat, va rog!

Romanii?! O natie in care majoritatea oamenilor sunt perversi si mincinosi. Ne place mancatoria. . . de cacat evident. Ne-a placut atat de mult cacatul din timpul comunismului, incat il consumam si astazi, cu diferenta ca acum suntem autonomi, ni-l producem singuri si il mancam pe la colturi. Si ca sa nu fim singurii murdari la gura, ii manjim si pe altii, vorba aia, sa moara si capra vecinului.
Cred ca ne-am uitat prea mult la telenovele, intrucat o viata linistita si armonioasa ni se pare ceva de neconceput, existenta noastra ar fi astfel trista, nu exista asa ceva, TREBUIE sa ne complicam actiunile si propriul sine. NU existi daca nu faci asta. Nu conteaza ca nu ai niciun beneficiu material, simpla idee ca ceilalti oameni te-ar putea privi intr-o aura mai buna, in postura de erou, martir, crestin si ce mai vrei tu, iti lumineaza chipul. Aici e de fapt chestia aia careia i se spune psihic, ceea ce multi mai au doar pe jumatate si nici macar, pentru ca altfel ar fi putut gandi si ei rational. Tu insa te ascunzi de ceea ce esti si fata de tine si fata de ceilalti.
Stii, noua romanilor ne place foarte mult un sport national: oina. Ne place sa aruncam mingea (plina si ea cu cacat) de la unul la altul si la ala la care se sparge, pe ala il punem tap ispasitor. Atentie! Persoana aceea trebuie insa dinainte bine analizata si pe cat posibil sa i se atribuie cat mai multe defecte, pentru a avea succes in fata altora atunci cand trebuie sa le prezinti povestea din care tu trebuie sa reiesi eroul principal pozitiv, pentru ca, nu-i asa, binele invinge intotdeauna raul si adevarul mereu iese la suprafata.
Romanului nu ii place adevarul si de aceea prefera sa stea cuminte si sa duca o activitate de inflorit. Aici este un paradox, lui nu ii convine adevarul, dar iti cere sa i-l arati. Daca i-l arati insa, cacatul aruncat deasupra ta va fi mult mai mare decat trebuia initial. Doar ti-am zis ca nu ii place, cu atat mai putin cu cat il priveste pe el. Mereu va incerca sa isi gaseasca scuze, nu inainte insa de a convinge o multime de alte persoane ca TU esti cel de cacat, ca TU esti cel care este un om de nimic, ca TU esti ANTICRISTUL, ce sa mai?! Dar, ca un adevarat judecator roman, el va poza in victima, sustinut de o intreaga echipa teatrala, care parca ar fi primit spaga electorala si trebuie acum sa isi incurajeze "liderul", "judecatorul" uitand bineinteles de toate barfele, certurile si cacaturile pe care le-a semanat inainte printre membrii "echipei sale".
"Am auzit ca ai auzit de la cineva care a auzit de la altcineva care auzise ca. . . de fapt tu ai spus" => situatia tipic romaneasca, hai sa zic "neaos", ca sa fie si mai romaneasca! Hai sa vedem cu totii care ce ati mai auzit, nu este important de la cine (de aici rezulta insa siguranta ca sursa este de foarte mare incredere, nicidecum ca nu ar fi existat o sursa, avand in vedere ca nu exista niciun argument logic care sa o sustina). Hai sa ne imaginam cu totii, sa facem fel de fel de supozitii, sa interpretam totul precum acele babe care nu mai au ce face si in a caror carte de munca scrie "Barfitoare la Apaca-director executiv". Toate acestea pentru a ne salva pielea (de noi insine as mai adauga eu). Traiasca Machiavelii cu a lui fraza : "Scopul scuza mijloacele!". Niciun mijloc nu este astfel josnic pentru propria noastra persoana.
Fiecare om greseste. Unii recunosc asta, altii incearca sa o ascunda, pe altii nu-i intereseaza, dar romanul tipic neaga cu desavarsire. O singura intrebare: daca intr-o lume de nebuni, tu esti singurul sanatos, de unde stii ca nu tu esti de fapt cel nebun?

Rozul nu e roz destul daca nu e si fudul

Totul este relativ. Aceasta este si parerea lui Splendor despre carti, un baiat care are o impresie foarte buna despre el si extrem de proasta despre ceilalti. Atunci cand i se pune pata pe ceva, pai i se pune pata! n-o mai scoti nici cu Vanish, asa ca ce incredere sa mai ai in roz? Niciuna, pentru ca rozul romanesc exprima superficialitate. "Luozul" se vrea a fi copilaros si dulce, dar de fapt e redus mintal si plin de silicon & botox. Poate te-ai intrebat de ce pitipoancele isi fac "buoth" cand cica pozeaza. Raspunsul e la mine (din pacate nu si cheia, deoarece nu ma cheama Beck's): Pitipoancele sufera de sindromul botului tuguiat pentru ca mananca prea multe seminte cu sare (sa le spunem Nutline), din lipsa de bani de botox si alte injectabile. Si imediat ce buzele sunt umflate, hop si poza. Dar cum ele sunt niste persoane fotogenice si vor mereu sa se traga in poza, indiferent de baia in care se afla (probabil ca acolo simt ele ca au intimitate, ba pardon, ca AVETI intimitate, pentru ca ele vor sa va agate aratandu-va cam ce nebunii v-ar face) , ele apeleaza constant la acest truc, urmand ca in timp efectele sa se resimta in acel sindrom mai sus-mentionat. Sayonara! (mi-au venit cartile pentru licenta :D ).