Ganduri de 2012

Sa incepem 2012 in forta? Cu energie, cu motivatie, cu planuri bine puse la punct pentru a reusi tot ce ne-am dorit la 12 noaptea? Eu nu mi-am dorit absolut nimic atunci. Eram atat de ametita de la sampanie si atat de dornica sa scap de cel mai nefast an, incat nu m-am mai putut gandi la nimic altceva. Aveam doar un sentiment de usurare. Si ma intreb oare de ce spre sfarsitul unui an trebuie sa facem bilantul si sa ni se para ca totul a decurs prost, ca se putea si mai bine si ne ingreunam mereu ultima noapte din an cu fel de fel de "O sa"-uri pe care stim ca nu le vom respecta? E si normal pana la urma. Dupa atatea sarbatori, atata bautura si atata mancare, de unde si energie pentru a incepe anul ca la carte? "Cartea" aia presupune efort. Ziua de 1 ianuarie nu se pune la socoteala, e ziua in care lancezim in pat la tv, vizionand Revelionul in reluare si incercand sa ne refacem. 2 ianuarie. . . e tot un moment de respiro, ne vizitam rudele si prietenii cu care nu am petrecut Anul Nou. 3 ianuarie. . . bradul de Craciun inca mai e impodobit in casa (inca nu a rugat-o Fuega pe maica-sa sa il despodobeasca) si parca nu iti vine sa faci ceva, inca te bucuri de atmosfera. Si oricum e luni. Iar lunea nu e ok sa te apuci de lucruri noi gen crearea altor tabieturi, schimbarea unor obiceiuri proaste precum abtinerea de la comentarii rautacioase mai mereu sau orice alta imbunatatire a vietii tale. Plus ca mai vin si alte sarbatori si s-o tot tii in vizite. Deja se face 7 ianuarie si uite cum a zburat timpul. Te gandesti ca daca nu ai inceput deja pana acum sa muncesti pentru dorintele tale, e cam tarziu sa o faci. Asa ca te complaci, fie ce-o fi si hopa! iar e 31 decembrie. Te mai miri ca fost un an prost. . .

Adevarul este ca daca si celor din jur le merge rau, chiar daca ei fac tot posibilul sa nu mai fie asa, te simti si tu demotivat. Insa chiar daca unora le merge bine, ai impresia ca e o chestiune ce tine de noroc, noroc pe care tu consideri ca nu il ai, deci te simti la fel de mizer.

Cand de peste tot esti bombardat numai cu lucruri si informatii negative, este cam greu sa tii panzele sus, sa zambesti si sa speri. De aceea oamenii se schimba, isi construiesc armura dupa armura sau cochilie peste cochilie. De aceea este din ce in ce mai greu sa comunici cu ceilalti la un nivel mai profund, mai intim, mai apropiat de ce sunt ei de fapt.

Ai nevoie de rabdare, dar noi alergam dupa bani.
Ai nevoie de iubire, dar noi fugim dupa shoturi de tequilla in cluburi pentru a scapa de ea.
Ai nevoie de prieteni, dar noi ne construim ziduri in jurul nostru.
Ai nevoie de optimism, dar noi ne oprim sa despicam firul in 4, pentru ca de inima cica nu ar fi bine sa te lasi condus.
Si de cate si mai cate ai nevoie. . .

E mai usor sa fii rau decat bun? De ce unii oameni considera drept prostie bunatatea? Adica bunatatea consta in doua parti umilinta si o parte suferinta?
2 x UMILINTA + 1 x SUFERINTA = BUNATATE
Daca sunt bun, sunt fraier, dar daca sunt fraier inseamna ca automat sunt si bun? 8-}
Cica e bine sa te porti cu fiecare asa cum merita. . . Deci esti bun cu cei care sunt buni cu tine, dar dupa mine asta nu te face si pe tine bun, tu doar te porti asa cum trebuie. Bun esti atunci cand te porti frumos si bine cu cei care nu merita.
Mai bine sa fii bun si luat drept fraier si sa dormi tu cu sufletul impacat, decat sa fii rau si spre sfarsitul vietii sa ai numai regrete. Pentru ca eu sunt optimista si am citit multe basme in care binele invinge intotdeauna raul. Asa ca eu consider ca oricine se va destepta pana la urma, chiar daca basmele tin de domeniul fantasticului. Nu e nimic fantastic in a realiza ca esti un om rau, ca ai gresit si ca ar fi bine sa te schimbi. Este ceva normal.

Pentru 2012 toate gandurile mele bune, dar oare mainile si picioarele se vor urni sa ma ajute sa inving lenea? :))

Spiritul Craciunului

Oare spiritul Craciunului sta in carnea de porc?

Pentru ca acum, mai mult ca in orice perioada a anului, porcul e la loc de cinste printre romani. Si nu inteleg de ce toata aceasta nebunie cu sarmale, carnati, toba, lebar, caltabosi, sorici, piftie si alte organe de porc preparate in eu mai stiu cate feluri "imbietoare". Credeam ca in propozitie se vorbeste despre Nasterea Domnului, nu despre nasterea porcului. Sau mai bine zis, despre moartea porcului. De ce cand Iisus se naste, Ghita tre' sa moara? De ce nu se mananca peste si se mananca porc? Poate pentru ca porcul e mai ieftin. . . e mai mult, e mai consistent, e traditie, e amintire din copilarie? Asta e ciudat; eu, copil fiind, nu imi aduceam aminte in perioada Craciunului de porc decat intr-un mod groaznic, vazandu-i capatzana in frigider. Pentru mine conta bradul si cadourile, luminitele, globurile, beteala, colindele si povestile la pick-up. Si cozonacii. . . si strabunica-mea care era nelipsita de la masa de Craciun si careia tata mereu ii zicea ca tuica face bine la digestie si ca poate bea oricate paharele vrea, ca toate-s bune pentru sanatate. Dar porcul. . .? Nu, nu ocupa un loc aparte in inima sau in stomacul meu in niciun moment al anului.
Craciunul pentru adultii care inca nu au copii sau ii au deja prea mari consta in bucuria de a sacrifica un porc. De a avea un porc pe masa sau pe balcon facut carnati. In astfel de zile de sarbatoare, cine nu are rude la tara tre' sa se multumeasca cu porcii vaccinati din macelarii si supermarketuri. Cine are tara, are porc si e fericit. Il taie. Dupa ce ani la rand l-au supra-hranit mai ceva ca vrajitoarea din Hansel si Gretel. De ce i-au dat porcului sperante false? Cand or zbura porcii, atunci n-or sa-i mai taie de Craciun. Cred ca asta era completarea zicalei. Si asta doar pentru ca s-ar transforma in pasari si ar avea mai putina grasime si atunci ar trebui sa se orienteze spre un alt animal gras de ograda.
Craciunul pentru copii inseamna cadouri. Cu cat e copilul mai mic, cu atat cadourile trebuie sa fie mai multe si mai mari. Ca altfel parca nu mai e sarbatoare. Cand copilul mai creste, cadourile trebuie sa fie multe, dar si mai mici. Ca nu degeaba cele mai bune cadouri sunt cele din cutiile si pungile mici. Cand ai depasit deja o varsta nu prea te mai intereseaza cadourile atat de mult: ca sunt mari, ca sunt mici, ca nu sunt. Gestul conteaza. Cred ca si daca ai primi un biletel sub brad "Vroiam sa-ti cumpar o super-geanta iubi, dar nu o mai aveau la magazin" e ok, te multumesti si cu asta. Si atunci doar intentia conteaza. "As fi vrut sa iti iau ceva, dar nu mai aveam asa multi bani" . . . si atunci te multumesti si zici ca doar gandul ca s-a gandit la tine conteaza. Si ca sa se compenseze, cumperi un porc. Sa fie multa carne, daca nu sunt cadouri. Daca ti-ai decora bradul cu mate de porc si organe in loc de globuri si luminite, cam cat de Lady Gaga ai fi? :))

Credeai ca este o postare lacrimogena in care iti descriam atmosfera ideala de Craciun cu familia in jurul bradului ascultand colinde in timp ce porcul se odihneste piftie pe balcon si cozonacii sunt la cuptor? Neah, aproape toata lumea are aceeiasi imagine in cap. Si in plus, Craciunul este ceva intim, mai mult decat o imagine oarecare. Tine mai mult de cat de adevarate sunt relatiile dintre tine si cei pe care ii vrei langa tine si de cat de mult va apreciati. Sau despre cat de multe persoane poate strange in jurul lui sarmanul porc.

Craciun fericit si un porc bine condimentat!

Femeile si hainele, barbatii si femeile

Am fost provocata de catre o persoana de sex masculin sa scriu si despre relatia speciala a femeilor pe care o au cu hainele lor:

"Ai perfecta dreptate, dar ai curaj sa scrii ceva despre relatia stransa dintre o femeie

si maldarul de haine de obicei depozitat in cel putin 4 sifoniere, care majoritatea vad

lumina zilei mai putin decat liliecii din cauza ca dupa ce le cumpara, brusc si subit se

ingrasa pana ajunge acasa si nu-i place cum stau pe ea...?!?! ;))"

Si de aici sa inteleg ca exista doua dileme ale barbatilor:

1. de ce femeile isi cumpara atat de multe haine pe care nici nu le poarta

2. si de ce femeile nu isi cumpara haine pe masura lor/de ce se ingrasa atat de repede :)).

Nu stiu daca pot fi obiectiva, dar voi fi sincera.
Femeile sunt ca paunii: vor sa atraga. . . orice! Priviri, zambete, numere de telefon, complimente, admiratie. Si cum e cel mai usor sa faca asta? Prin penajul lor de lana, bumbac si niste materiale dubioase. Cand femeia intra sa isi cumpere haine intr-un magazin, foarte rar isi cumpara haine care intr-adevar ii trebuie pentru munca de exemplu sau pentru ca intr-adevar afara e frig si chiar are nevoie de un palton. Ea cumpara de fapt o poveste. Se imagineaza in acea rochita ca fiind cea mai frumoasa de la petrecerea la care se va duce ea, chiar daca nu are planificata vreuna. Ea stie ca oricum va fi una intr-un viitor mai indepartat sau apropiat, asa ca ea trebuie sa fie pregatita. Femeile isi cumpara atat de multe haine pentru ca ele viseaza mereu. Si nu vad ce e rau in asta. In fond, hainele te determina sa te admiri de cele mai multe ori si iti creste increderea in sine cand te vezi atat de draguta in oglinda. Asa ca e musai sa isi cumpere si a o suta pereche de blugi skinny daca acestia o fac sa se simta frumoasa.
De ce nu poarta totusi tonele de haine? Pai fizic nu are cand sa le poarte pe toate :)). Ar insemna sa isi schimbe tinuta de veo 3 ori zilnic. Plus ca fiind maldarul de haine prea mare si ea fiind mai mereu pe fuga, atunci cand trebuie sa se imbrace nu are timp sa analizeze toooooate acele haine, asa ca isi alege si ea ce e mai in raza ei vizuala. De aceea e atat de dragut cand mai faci curat in sifonier si redescoperi anumite piese vestimentare. Te bucuri si exclami un "Cat am cautat-o!" si faci o promisiune solemna ca o s-o porti mai des. Si poate ca de cele mai multe ori chiar nu o vei purta, dar na! Asa suntem noi, fetele. Ne dam cuvantul si apoi plonjam intr-un maldar incercand sa uitam ce am promis :)) Oricum, eu am o regula in ceea ce priveste hainele. Daca nu am purtat ceva 2 ani la rand, cu siguranta nu o sa-l mai port nici de acum inainte. Regula nu se aplica desigur la rochiile de ocazie si la hainele de duminica, ca deh, de unde atatia bani de petreceri in fiecare sambata?
Si ar mai fi ceva care determina femeile sa isi ia mai multe haine decat ar avea nevoie: societatea. Daca stam sa ne gandim, avem niste norme foarte...cum sa le spun...? Uite, de exemplu, nu e prea cool sa te imbraci la fel doua zile la rand. Ca si cum ai face alergie la acele haine daca le porti mai mult de o zi. Poate ca nu ai chef in acea zi sa iti bati capu' cu a alege altceva din sifonier sau poate te grabeai si acele haine erau acolo, pe scaun.

De ce femeia nu isi alege haine pe masura ei? Pentru ca sunt destule femei pentru care sexy, frumoasa si acceptata in societate inseamna a fi slab. Asa ca isi cumpara haine S sau M cand de fapt ele poarta M si L. Cred ca e mai mult o chestie psihologica. Chiar daca bluza sta sa pocneasca pe tine, in mintea ta te consideri mult mai slaba, pentru ca incapi intr-un S, desi mai are putin si bubuie, dar totusi, este marimea S. Iar cand cineva te aduce la realitate si iti spune "Vezi ca bluza asta e cam mica de tine..." ii poti raspunde foarte senin ca ti-a placut foarte mult si ca nu mai aveau decat S si vroiai neaparat sa iei si tu una. Hai sa fim seriosi, cand vreodata mai ramane intr-un magazin DOAR marimea S? Poate L si XL. Fac o paranteza: (Yo' girls wearing M, stop "stealing" my S size clothes! :)) ) Am incheiat paranteza.
Si inca ceva. . . Multe femei nu isi aleg hainele potrivite pentru ca nu stiu ce fel de corp au si ce anume le avantajeaza si ce nu. Unele mai au noroc cu cate o prietena care o vede si o intreaba ce Dumnezeu si-a cumparat. . . Si ii mai explica cum sta treaba cu silueta in forma de para. Si asa se fac maldare de haine pe care nu le poarta pentru ca nu i se potrivesc. Dar de dat acele haine. . . pfff, nu prea ai sa vezi asa ceva! Pentru ca se gandeste nu la faptul ca a dat bani pe ele (de obicei femeile dau cam oricat pentru a arata bine), ci la faptul ca poate intr-o buna zi, cand vor simti adierea unui Fat-Frumos, se vor duce la sala si vor ucide corola de minuni a grasimilor si a tesuturilor adipoase. :D

Acestea fiind zise, eu vreau doar sa precizez ca ma regasesc si eu in unele randuri si ca am peste 40 de rochite :D care stau foarte frumos fiecare pe umerasul ei in sifonierul meu imeeens de 4 m cu 2,5 m inaltime. Do i like clothes or what?! Si in caz ca va intrebati ce e cu acel titlu si unde sunt barbatii aici, precum si rolul lor, cred ca am fost destul de clara: ei nu au nici un rol in nebunia femeilor dupa haine, doar de observatori care nu inteleg de ce se intampla toate astea, dar stiu ca si mamele lor fac acelasi lucru, asa ca e ok. . . intr-un fel bizar. Doar o categorie aparte de barbati pot avea un mic rol, sa zicel cel de personaj figurativ atunci cand sponsorizeaza aceasta nebunie a femeilor de pretutindeni cu un card Visa :)).

Meseria de leftpaster

Am fost si eu la primarie sa imi fac recensamantul. Nu pentru ca as fi un bun cetatean, ci pentru ca nu am chef sa ma fi trezit dupa juma' de an cu vreo amenda. Stiu ca au zis ca nu ii vor amenda pe cei care nu au fost gasiti acasa, dar "ei" zic multe :)).

Apartinand primariei sectorului "care este" 5, nu m-a mirat deloc personalul de acolo. M-a intrebat doar cate persoane locuiesc in casa, daca am toaleta in curte si aer conditionat si bineinteles ce meserie am.

"-Copywriter."

La care duduia sta cu pixu' in mana, se opreste cateva secunde, da sa scrie ceva, iar se mai opreste putin, se uita in gol, isi ia inima in dinti si pixu' la loc in mana si termina de scris. Iata ce cuvant minunat a iesit:

"copyrighter."

M-am abtinut sa nu rad, evident si brusc mi-a venit in cap ideea unei noi meserii, cea de left-paster. Daca mana dreapta o folosesti pentru a copia (copyrighter), atunci pe cea stanga o folosesti sa lipesti (leftpaster).

Claie peste gramada

Am racit si prin urmare imi pierd vocea treptat atunci cand incerc sa vorbesc. Dar asta ma deranjeaza mai putin decat faptul ca nu mai pot sa cant in casa la pereti si la pisici. "Cant" e mult spus de obicei, dar acum e groaznic. Si cei care cersesc in autobuz canta parca ceva mai melodios decat mine.

A venit octombrie asta total aiurea: cu frig, cu ploi, cu vant nebun, nici macar ca in "Rapsodie de toamna" a lui Toparceanu, mai lent, mai cu "A trecut intai o boare pe deasupra viilor", nicidecum, cancer tata! Eu inca mai eram in sandale si pantaloni scurti pana seara tarziu. Acum trebuie sa imi iau cizmele la spinare si paltonul gros. Si am musai nevoie de o caciula.

Vine Halloween-ul. Nu eram eu mare fan a sarbatorilor importate, dar imi place ideea de a ma costuma. Anul trecut am fost Lydia din Beetlejuice. Anul acesta imi voi lua rochia mea alba cu franjuri facuta . . . franjuri de catre masina de spalat. Arata intr-un fel. Parca-s o fantoma scursa.

Da, am mai imbatranit si eu cu un an. Am 23. "Ahaha, adica 32!" - numai asta am auzit de ziua mea. "NU, adica 23!". Sa nu exageram. Mai am pana la 32 de facut cel putin un copil, de invatat si de citit alte o mie de lucruri, de invins lenea, de cumparat kile de ambitie etc.

De fiecare data cand mi se adreseaza nemuritoarea intrebare: "Ce facem de Revelionu' asta?", in cap mi se contureaza mereu acelasi raspuns:"Wow, ce poti sa faci?! Sa bei si sa mananci!". Dar prefer sa raspund senin: "Nu stiu ;;)".

2011 a fost asa, un an. . . . la extreme. Nimic nu a pastrat o directie lineara, parca as fi jucat "sus-jos". Unii oameni s-au interiorizat, altii s-au mai deschis si au devenit mai toleranti, unii s-au prostit, altii s-au desteptat. Unii isi dau arama pe fatza mai repede decat te-ai fi asteptat (ceea ce este bine, dar socul este cam mare), altii isi pun o noua masca, e haos. . . in jurul meu.

Nu ai uneori un moment de "Hai sa iau lucrurile pe rand, de astazi o sa fiu mai ordonat(a) in ganduri, fapte etc."? Incerc si eu, dar nu pot, sunt prea multe chestii ce se intampla si ma "lovesc" brusc.

Oare de ce zice lumea ca este deprimata? De ce nu spune ca este "semi-fericita"? Si automat ar fi mai optimista si mai putin trista. Ce idee . . . 8-}

Ma enerveaza cand este soare afara si ar trebui sa vina iarna si sa fie frig. Bine, e frig chiar daca-i soare, dar. . . ma enerveaza! E ca si cum soarele nu si-ar face datoria de calorifer, desi el e prezent.

Lumea e prea materialista. Mult prea materialista. Cu cat ai mai mult, cu atat nu-ti ajung banii si automat vrei mai mult pentru ca ai iluzia ca iti vor fi suficienti asa.

Cine are impresia ca este usor sa stai singur il contrazic eu din plin. Ai o gramada de responsabilitati. Nu stiu cum Dumnezeu se strang mereu vase de spalat cand gatesc cele mai usoare chestii, gen cartofi prajiti, paste sau o omleta simpla. Si nu pot lasa vasele sa zaca in toata bucataria. Rufe! ah, ce horror! Du-le la spalat, intinde-le, lasa-le la uscat, strange-le, calca-le (da, eu le calc, pentru ca am atat de multe incat dulapurile mele nu fac fatza si trebuie sa incapa cumva), aseaza-le frumos in rafturi si pe umerase. Pisicile! Fa-le curat, da-le mancare de 345 de ori pe zi, putin cate putin, ca altfel mananca totul deodata si se tripleaza (8 kg x 3. . . aoleo, nu e bine!). Du-te sa platesti toate facturile, ahhhhh!