Dincolo de masca

. . . adevarul doare. Toata lumea isi doreste sa fie inconjurata de oameni sinceri. Da' ce, ati innebunit? Vreti sa suferiti mai mult si nu stiti cum? Ce nu stii nu te afecteaza. Tre' sa fugi de oamenii sinceri ca dracu' de tamaie. Sinceritatea nu e nici o calitate si nici un defect, e o arma care taie si spanzura. Te astepti sa fii sincer cu tine insuti/insati? Putin probabil, mai ales daca ti-ai creat o lume proprie plina de intrigi si de minciuni si te feresti ca sa nu fii judecat. Si te astepti ca ceilalti sa fie onesti cu tine? Nu poti fi sincer cu oricine, trebuie sa poti sa fii si sa te simti TU cu acea persoana.
Toti spunem ca apreciem sinceritatea. Oare? Cati pot suporta cu stoicism fapte jalnice transformate in cuvinte neutre? Unu'-doi, restul se infurie si arunca pe urma cu sageti de cuvinte potrivite. . . pentru a-ti taia elanul de a mai fi sincer data viitoare. Si te rogi sa NU mai fie o data viitoare. Apoi tii totul in tine si te lupti cu demonii interiori, care, ai naibii ei sa fie de ai naibii ce sunt, se tot inmultesc si ajungi sa nu mai faci fatza. Sa vorbesti sau sa taci? Partea amuzanta sau aiurea (depinde cum vrei sa o iei) este ca si atunci cand taci, tu de fapt tot vorbesti. . . non-verbal. Si atunci ce faci? Ce faci? CE FAAAAAAAAACI?






Bine, tu?

Cochetez cu uratul

Fiindca alaltaieri a fost 1 Martie si a fost o zi atat de "frumoasa" (ma refer la starea vremii), astazi vom vorbi despre uratenie.
Ar fi foarte simplu daca am stii cu siguranta ca omul urat pe dinafara este urat si pe dinauntru, asa am evita sa avem de-a face cu persoane de un caracter jalnic. Dar traim in secolul XXI, iar uratul se ascunde sub un val de frumusete. Se gaseste in spatele unui zambet usor pervers si a unei perechi de sprancene bine conturate, poarta o culoare de ruj puternica si se imbraca in cele mai deosebite haine cu putinta. Ea este URATA. URATUL poarta un parfum extrem de puternic pentru ca el asa crede ca isi exprima masculinitatea, combina nonsalant stilul vestimentar elegant cu o masina sport, indrazneste sa isi faca unghiile cu lac si fie soare, fie ploaie, el are o pereche de ochelari tip aviator. De ce sunt urati? Pentru ca te mint, te inseala, te tradeaza, se cred superiori tie, sunt convinsi ca lumea e a lor si ca pentru asta trebuie sa ii impinga pe toti ceilalti de pe marginea prapastiei. Mizeaza pe aparente pentru a masca toate astea. Barbatii la costum creeaza suspiciuni si fac sprancenele sa se ridice si sa se intrebe ce e in neregula. Femeile elegante starnesc admiratia. Ele nu sunt banuite de nimic. Dar daca se imbraca prea comod si nefeminin, atunci sprancenele se incrunta si isi pun intrebari.
Oamenii urati la exterior nu sunt marginalizati (pentru ca nu e vina lor ca asa s-au nascut). Oamenii urati in interior - da, desi poate parea tocmai invers. Daca te gandesti ca il admiri pe cel cu un comportament infect pentru ca are atitudine si a reusit sa faca bani, inseamna ca si tu esti la fel de URAT. Iar cadavrele de jos iti trimit salutari. . .
Oamenii frumosi in interior radiaza. Lasa aparentele la o parte, dezbraca-te. . . de prejudecati si uita-te in ochii celor cu care vorbesti. Cum altfel poti vedea ce fel de om este? Ochii nu mint niciodata.
Obisnuiti fiind sa locuim in cutii de chibrit, la fel si gandim. Nu scoatem capul pe fereastra, nu ne uitam stanga-dreapta, nu vrem sa vedem cerul si cu atat mai putin nu observam papusile urate de langa noi.

Sarbatori muieresti

Mai mult primesti cadouri de la fete de 1 si 8 Martie decat de la baieti; fetele, saracele, ori nu au pe nimeni care sa le ia cadouri ori au dar tot nu le cumpara, nu se simt si ele fericite si apreciate nici macar o data pe an.
De ce inseala femeile? Ca nu le apreciaza nimeni, barbatul de langa nu le face sa se simta speciale.
De ce inseala barbatii? Pentru ca vor sa scape de "nevestele" care ii cicalesc ca nu le fac si pe ele sa se simta iubite si speciale. Barbatii nu isi dau seama ca ei cheltuiesc mult mai mult cu o amanta decat cu sotia/iubita.

nevasta = femeia care te priveaza de orice fel de libertate, inclusiv cea psihica.
sotia = o femeie frumoasa, desteapta. . . intr-un cuvant: I D E A L A.
femeie (cu sens de "nevasta") = e grav; deja ti-e sila sa te mai duci pe-acasa si s-o vezi cum ti-a acaparat tot.

In vino veritas

Omul nu are nevoie de multe motive pentru a bea. Licoarea bahica este atat de la indemana incat si acesta este un motiv in plus pentru care omul o bea. O bea de sete, o bea de foame pana asteapta sa ii faca nevasta mancarea, o bea de placere, o bea de durere (in cot), o bea singur, o bea cu prietenii. Poate sa o bea pentru ca e la munte, poate sa o bea pentru ca e la mare sau poate sa o bea pentru ca sta acasa si nu are bani de concediu. Bea pentru ca nu are prietena sau bea tocmai pentru ca are si ii face zile fripte. Bea pentru ca a luat un examen ori bea pentru ca nu l-a luat: "Lasa frate, noi sa fim fericiti!". Bea de suparare sau bea pentru ca nu are suparari. Bea de stinge sau bea de rupe: "Hai sa bem pana ne bagam sub masa!". Bea pentru ca ii place sau pentru ca ii place, bea. Bea pentru ca i-a recomandat medicul sau bea pentru ca i-a interzis : "Daca tot mor, macar sa simt si eu ca am trait! gal-gal-gal". Probabil ca prima propozitie care apare intr-un alfabet ar trebui sa fie nu "Ana are mere", ci "Omul bea", mai ales ca ultima are inclusa 4 vocale si nu doar 2, facilitand astfel rapida asimilare a vocalelor de catre elev, acesta fiind in mod evident mult mai familiarizat cu ideea ca omul bea, pentru ca si el vede asta zi de zi, pe cand Ana. . . poate are sau poate n-are, nu toate Anele fac mere. Intre noi fie vorba, Ana-banana suna mult mai atragator decat Ana are mere, tuturor le plac bananele.

Lasand-o pe Ana la o parte, revenim la vin. Scoate emotiile din noi, ne transforma in mici barbari, ca na, alcoolul nu innobileaza pe nimeni (subscriu aici la drepturile de autor ale Diei) si facem numai prostii. Ceea ce noua ne place, NE PLACE, PLACE, PLACE! pentru ca alcoolul este mama tuturor scuzelor: "Si ce daca m-am sarutat cu aia, plm, eram beat!", "Frate, m-am luat la bataie aseara in club, dar eram beat si mi-a sarit tandara!". Dupa cum se observa, trecutul de la verbul "a bea" nu este "baut", ci "beat". Daca vrei sa tragi pe cineva de limba, da-i sa bea, iti va spune si cand s-au cunoscut ai lui. Daca vrei sa primesti un "boost" de curaj pentru a-ti exprima sentimentele, atunci ia si bea, ca deh, cine nu a primit in viata lui macar o singura data intr-o noapte de weekend tarzie un mesaj de dragoste din partea lui te-miri-cine. . .

-De ce se aduna oamenii?

-Sa bea.

-De ce fac oamenii tampenii cand se aduna?

-Pentru ca au baut.

-De ce rad oamenii atat de zgomotos cand se aduna?

-Pentru ca beau.

-De ce asteapta oamenii cu nerabdare sa se adune?

-Pentru ca vor bea.

E foarte interesant de observat cum omul se deschide in fatza ta la un pahar si mai ales usurinta cu care isi asuma consecinta mult asteptata: "M-a luat capu'!". O sa-i afli multe secrete, cele mai ascunse dorinte si cum face la betie.

Cat despre oamenii care nu beau, atunci sa bea, bea, bea. . . dar cu masura.

4 pasi de zid

Helloooooo!elloooooo!looooo!ooooo! M-auzi. . . .uzi. . . .uzi? Eu ma uit la tine, dar vad ca nu m-auzi. De cate ori nu ai incercat sa ajungi la tine, la propriul eu? Sa incerci sa te descoperi si apoi sa te redescoperi dupa ce cativa ani te-ai uitat?
E uimitor cat de repede si de usor poti eticheta pe cineva in nici 5 minute de cand l-ai cunoscut si cat de greu ni se pare atunci cand trebuie sa spunem cateva cuvinte despre noi. Ii raportam pe ceilalti la felul nostru de a fi si de aici tragem concluzii: "e prea proasta", "in mod cert e o c***a", "ala e un fraier si jumatate". Luam apoi propria persoana si o raportam la ceilalti: "sunt destept", "eu arat muuuult mai bine", "da, isi face treaba ok, da' eu m-as descurca mai bine". Fiecare se vede pe sine mai bun si mai bine decat celalalt si cred ca cei care afirma asta sunt de fapt cei carora le lipseste increderea si au nevoie de cuvinte si de laude proprii pentru a se simti si ei apreciati si folositori la ceva.
Toata lumea stie de acele "oracole" din generala, cand trebuiau sa raspunda la diverse intrebari, gen "Ce mancaruri preferi?". Prima data cand mi s-a pus in fata un astfel de caiet si mi s-a zis ca trebuie completat un "oracol", m-am gandit: "Ok, si ce imi prezice? Ce aflu?" Nu era nimic magic la mijloc. Dar dupa ceva timp mi-am dat seama ca aflam ceva, ma aflam pe mine. Aflam cum ma cheama, ce adresa am, ce zodie sunt, cum arat fizic (iar la fizic se crea imediat tabara slabi-grasi, unde cei slabi nu scriau ca sunt slabi pentru ca li se parea normal sa arate asa - semn de trufie, iar cei grasi scriau despre ei ca sunt plinuti - semn de maturitate timpurie si de acceptare a unei realitati care nu ii determina insa sa fie mahniti). Aflam ce mancare imi place, iar aici aveam 2 optiuni: ori ma luam dupa turma si scriam "Idem 3, 4 si 7" adica pizza si cartofi prajiti ori chiar stateam si ma gandeam ce anume imi place sa mananc. Preferam de obicei turma, pentru ca nu vroiam sa fiu eu cea care iese in evidenta, scriind 35 de randuri la o banala intrebare: "Pai nu am o mancare preferata, dar stiu sigur ca nu imi place sa mananc carne de porc, salam si sunca, lapte fara cacao, oua fierte moi sau oua prajite cu galbenusul moale, pentru ca mi se pare scarboasa pojghita aia transparenta si gelatinoasa de deasupra; nu imi place nici branza prea sarata, musacaua, polonezii, chiftelele si snitelele a doua zi dupa ce au fost facute, salata de boeuf si mai sunt cateva dar nu mi le amintesc acum." Aflam ce canale tv prefer, evident PRO tv si Prima tv, pentru ca alea erau cele mai nou-aparute, iar ce e nou e cool, aflam ca vreau sa devin pictorita sau prezentatoare de stiri, aflam ca albastrul era culoarea mea preferata, aflam ca imi plac pisicile si cainii si ca melodia mea de suflet este "Eifel 65 - Blue da be de". Si toate astea mi le zicea "oracolul" din. . . dictando.
Te ridici de jos, te scuturi, memorezi lectia nou-invatata despre tine si mergi mai departe. Ca sa te poti cunoaste te raportezi la ceea ce faci. Si toti am avut momente in care ne simteam in deplina armonie cu noi insine. Te stiai, te acceptai, erai fericit cu ce esti, evolua, spiritual vorbind, pana intr-o zi. Apoi ai inceput sa devii uracios, nesuferit, sa detesti oamenii, in special cei dragi, sa strangi si sa dai numai energii negative. . . sa te pierzi. Si brusc te trezesti ca iti e dor de tine si ca te vrei inapoi si nu mai stii cum sa te apropii. Trezirea asta e primul pas. Al doilea e sinceritatea si analizarea a tot ce este in sufletul tau si vrei sa dispara si a tot ce nu este acolo si simti ca trebuie sa fie. Al treilea este promisiunea ca nu iti vei mai permite sa te pierzi, pentru ca viata e prea scurta sa faci de 2 ori aceeasi greseala. Si al patrulea - intelegerea; anumite lucruri nu tin numai de tine, uneori oamenii vor gresi iar tu va trebui sa intelegi asta si sa nu te lasi afectat. Intelege ca unele chestii nu trebuiesc puse la suflet, pentru ca finalmente se aduna si iar te vei chinui sa le scoti de acolo.
La sfarsitul vietii, zambetele trebuie sa cantareasca mai mult decat lacrimile. Ce sunt lacrimile? Sunt grijile tale, supararile, neputinta, tristetea, sunt sentimentele negative pe care corpul tau le materializeaza si pe care sufletul tau le arunca pentru ca stie ca nu ii fac bine. Ce sunt zambetele? Sunt fragmente din sufletul tau. Stiai ca atunci cand iubesti foarte mult, particule din sufletul tau se duc la persoana iubita? Asa ca vorba aia la finalul relatiei: "I-am dat o parte din sufletul meu" chiar este adevarata. Eu cred ca fiecare isi ia adio atunci cand scopul lui este implinit. Nu cred in coincidente; totul se intampla cu un motiv. Dar toate aceste motive si scopuri nu le afli pana nu te afli mai intai pe tine. Rautatea si toate lucrurile negative nu sunt scopuri in sine; pot fi mijloace pentru cei lipsiti de scrupule, dar ele sunt de fapt obstacole in a te cunoaste.
Am aflat cum ma cheama, ce adresa am, ce zodie sunt, ce mancaruri imi plac, ce animale prefer, ce vreau sa devin . . . iar acum. . . STIU.