Heartcheck, testing, testing...

Ce faci? Ce-ai mai facut de cand n-am mai vorbit? Au trecut ani de atunci. . .

Mi-am dat seama ca sunt putini oameni care pot recunoaste ca au gresit, dar sunt si mai putini cei care o si spun persoanei fatza de care au gresit. Iar cei din urma sunt adevaratii oameni, pentru ca ei stiu cat de greu este sa suferi de pe urma cuiva si ca simpla admitere a unei greseli le poate aduce un zambet nostalgic. Nu mai am acea stare de "statuie" in care simteam ca nu pot avea sentimente si ca viata trecea pe langa mine, dar imi este frica sa nu revina. Momentan insa, am obosit: sa alerg dupa finaluri fericite, sa ma prefac ca totul este excelent, sa incerc sa ii inteleg pe toti si sa le accept nebuniile, sa indepartez amintirile frumoase cu unele persoane, sa incerc sa ma conving ca nu imi pare rau ca nu am tinut legatura cu el, ea, ei, ele . . . Incep sa am simptome de om bolnav de "confuzionita". . . Si nu cred ca sunt singura.

Detest sa iau decizii mari;de fapt cred ca urasc sa iau decizii care stiu ca imi vor produce o suferinta. E ciudat ca atunci cand imi dadeam seama ca o relatie nu mai merge, imi faceam bagajele si ieseam pe usa direct, fara sa las vreun bilet de "adio". In sinea mea imi luam "ramas-bun", iar in gandurile mele un "adio, dar raman cu tine", pentru ca in amintiri inca mai poti crede in povesti.

De ce ai avea incredere in ceva ce nu poti controla? Nesiguranta ma omoara mai mult decat nebunia ce va urma, pentru ca stiu ca macar va fi cu mine. Dar daca nu va fi?

Sa treci peste.

Sa trec peste? Voi trece peste. Dar cum si cat timp va mai dura si de data asta? Imi e greu sa incerc sa sterg o persoana, e supraomenesc de greu. Desi este o metoda care functioneaza. Insa doar pentru simplul fapt ca eu nu o mai vad, nu inseamna ca ea nu mai este acolo. Stiu ca va fi acolo mai mult decat a fost vreodata. . . Stiu asta din trecut, pentru ca toti s-au intors de acolo, ce-i drept, doar la jumatatea drumului, cat sa-i vad ca nu m-au uitat. Si de fiecare data cand cred ca iar au disparut, se intorc, insa tot la jumatate. . . Acolo este pragul si mai mult de jumatate din partea lor nu va fi niciodata. Poate vor sa parcurg eu cealalta bucata. Dar eu nu am unde sa mai inaintez, pentru ca mereu am fost acolo, doar ca am construit un zid in fatza mea pe care il dau acum jos caramida cu caramida. Ei au fost cei care s-au indepartat cu adevarat. Eu doar m-am ascuns.

-Si de ce te-ai ascuns?

-Ca sa ma poata gasi. . .

-Dar poate nu vor sa te gaseasca. . .

-Si atunci de ce ma cauta uneori? :)

Ma gandesc prea mult "Ce ar fi fost daca. . .?". Si apoi ma uit la mana mea dreapta. Ma gandesc prea mult "Daca si el se mai gandeste la mine. . ." . Si apoi ma uit iar la mana mea dreapta. Ma gandesc prea mult "Daca el se gandeste la ce ar fi fost daca. . . ?". Si apoi inchid ochii pentru a nu ma mai gandi la nimic. Astept. . .

Roumeinia iz mai cauntri part VII

Din seria "D-ale gurii":

Daca mezelurile sunt de la nea Matache, sa stiti ca mierea este de la nea Costache :))

O cutie de ceai. . .from the Land of Cucu.

Roumeinia iz mai cauntri part VI

Daca ii gasiti omului proteza auditiva, va rog eu mult sa i-o inapoiati :))



Asta este adevaratul proverb romanesc! :))

Pana la moarte

Lucrurile marunte tradeaza faptele mari. "Mari" aici are dublu-sens: unul bun si unul rau. Pe mine ma preocupa acum cel rau. Sunt unii oameni care nu stiu sa se ascunda. Ori asta ori ai tu o intuitie a naibii de buna si te pricepi sa ghicesti omul. Mai adauga si gandirea analitica si capacitatea de a te transpune in pielea altcuiva si astfel ii vei afla intentiile. Chiar si cel mai mic gest pe care o persoana il face ii tradeaza starea de spirit, emotiile, frica, gandurile, felul in care se raporteaza la tine si cum te respecta sau nu.

Balantele din viata ar trebui sa iti usureze deciziile, dar se pare ca mai mult te incurca, in special atunci cand pe un taler pui tot ce tine de sentimente bune, clipe unice si mai ales acel ceva ce nu poate fi definit care te leaga de o persoana. Pe celalalt taler se afla desigur unele schimbari ale persoanei respective vis-a-vis de tine, indiferenta ei, momentele ei de ezitare atunci cand ar trebui sa va vedeti. Si atunci te gandesti cu ce ai mai gresit si de data asta, ce ar fi putut interveni, de ce nu ti se spune direct ce anume ai facut. Toti oamenii au toane, dar ele nu au cum sa dureze un an, decat daca acea persoana trebuie sa aleaga. Poate prefera sa lase lucrurile treptat sa se raceasca, astfel ca vina sa fie a amandurora.

Toata lumea are secrete, dar exista o persoana care le stie pe toate; un om este atat de bolnav pe cat o indica secretele sale. Asa ca de ce sa nu ti le spui? Ti-e teama de consecinte poate. Sau nu vrei sa fii judecat. Prietenia are picioare scurte de cele mai multe ori. Si exista o limita extrem de fina intre prieten sau dusman. Si atunci ce sa faci? Sa faci pe prostul? Sa te prefaci si tu? Sa dai cartile pe fatza? Sa astepti sa te razbuni? Sa ii dai peste nas? Sa ii scoti ochii cu cate ai facut pentru acea persoana si cum te simti stiind ca ai primit mai nimic in schimb? Sa nu te mai intereseze din senin? Sa vezi pana unde duc lucrurile? Sa iti iei jucariile sa pleci? Nu cred ca exista un raspuns corect. Fiecare reactioneaza asa cum crede. Insa nu consider ca un secret poate tine o prietenie, mai ales daca se porneste de la premisa cum ca "trebuie sa tin legatura, altfel imi va divulga secretul". Nimeni nu este obligat sa faca nimic. Nici macar sa fie sincer. Si probabil asta este cel mai grav, pentru ca poate astfel oamenii chiar s-ar schimba daca ar stii ce nu este ok cu ei insisi. Dar cine stie, poate este doar o faza, poate este ceva ingropat mai adanc acolo care va iesi la suprafata sau nu. . . Poate este doar un secret, dar oricine stie ca tocmai secretele se afla cel mai usor, chiar daca nu din gura persoanei care il detine. . . din mainile si gandurile ei insa da.

Romanas cu oile

Nu am mai scris nimic in luna iunie, pentru ca, desi a fost luna copilului, a fost plina de cadouri proaste. . . Lasand supararile mele la o parte, ma simt ca la sfarsitul anilor '90 cu toata aceasta explozie de trupe romanesti proaste. Si totusi parca Genius si 3Sud-Est erau mai putin idioate, macar cantau in romana, nu in Innanegleza. Ma bucur ca au fost si premiile MTV Romanian Music Awards, de parca poti premia asa ceva, si am vazut intreaga prostie muzicala romaneasca pe scena facand playback 95% din melodia care i-a consacrat atat pe plan national, cat si pe plan international. Toata lumea in Romania poate fi Dj daca vrea, trebuie doar sa vrea. Pentru ca, vezi tu, are si romanasul nostru unele calitati. De exemplu, doar din simplul fapt ca merge la sala, el arata mai bine. Din momentul in care a pus piciorul drept intr-o sala, el stie ca arata muuult mai bine. Nu conteaza ca sta la seminte cu baietii pe aparate si face in 2 ore doar 2 minute de exercitii. El deja este mai fermecator. Un alt exemplu: "Frate, stau la bloc in 13 Septembrie si frate, tu stii cat e pretul acum la un apartament aici?80.000 de euro!!" Cu aceasta afirmatie, el conchide ca este bogat, doar sta intr-un apartament de 80.000 de euro. Astfel, isi cheltuie tot salariul pe prostii, ca si cum ar avea aia 80.000 de euro ca$h. Ha! Si care-i faza cu porecla atunci cand faci cunostiinta cu cineva?

"Buna....Isa!"
"Imi pare bine, Bubu!"

Ce nume e asta, Bubu? Asa te-au trecut parintii in buletin? Zi dom'le prenumele, nu ma lua pe mine CU CUm ti se spune tie in cartier acolo printre bastani. Eu sunt mai de moda veche asa ( ma indrept spre 22 de ani) si consider ca o porecla tine mai mult de prietenii apropiati, trebuie un anumit nivel de intimitate sau cum vrei tu sa-i spui pentru a i te adresa cuiva dupa cum i se zice. El si Sile Camataru ce mai au porecla.