miercuri, 17 august 2011

Pas cu pas



Cand suntem mici vrem sa fim mari pentru ca ni se pare fascinant sa mergi la serviciu. Oare ce o face mama/tata acolo? Unde e "serviciul" asta? Toti merg in acelasi loc la munca? Suntem curiosi sa stim ce se intampla acolo, cum se joaca cei mari.
Atunci cand cresti descoperi ca viata e "greu". Ca pentru a ajunge sa faci ce iti place trebuie inainte de toate sa muncesti; trebuie sa iei totul pas cu pas pentru a-ti face o cariera, dar mai ales trebuie sa faci compromisuri. Nu stiu de ce am impresia ca visul oricarui roman este de a deveni manager/director. (Poate am fost asupriti prea multe secole si vrem sa compensam acum, sa fim autonomi:)).
Sunt uimita de ceea ce se intampla in jurul tau atunci cand depasesti varsta adolescentei. Totul capata o viteza ametitoare chiar si trebuie sa fii pregatit mereu sa faci pasii corecti, pentru ca orice greseala te costa si te poate duce inapoi de unde ai plecat. Ceea ce este extrem de obositor, iar cum nimeni nu s-a nascut invatat, mai greu pana iti dai seama ce si cum este necesar sa actionezi.
Nu exista zi in care sa nu vorbesc cu prietenii mei si sa nu ma puna putin pe ganduri toate deciziile pe care le iau legate de ce vor sa realizeze in viata. Si mi se pare foarte dragut (desi nu stiu daca acesta este cuvantul, cred ca mai degraba "satisfacator") sa ii vad cum incet-incet ideile lor prind contur si peste un timp se vor materializa total. Toti ne jucam aceleasi jocuri in copilarie, ne placeau aceleasi lucruri, aveam foarte multe in comun, iar acum vad ca un prieten vrea sa fie arhitect, altcineva sa fie foarte bun in IT, unul vrea sa devina fotograf, altul vrea sa aiba propria firma de publicitate, un prieten vrea sa fie doctor etc. Fiecare dintre ei isi doreste sa contribuie la ceva, sa faca lucruri utile, sa schimbe mentalitati, sa aduca ceva inovator. . . Telurile lor nu sunt deloc mici, iar asta nu poate decat sa ma bucure. Insa ceea ce cred ca sperie cel mai mult este necunoscutul si anume ca nu totul depinde in viata doar de tine. Depinzi si de altii, iar acesti "altii" pot avea un impact enorm asupra a ceea ce incerci tu sa cladesti. Si mi-e frica sa nu cumva sa incerce sa ruineze ceea ce construiesti din greu.
Tot ce imi doresc este ca fiecare om sa descopere ceea ce ii place cel mai mult sa faca si asta cat mai repede. Pentru ca timpul nu iarta si nu merge inapoi pentru nimeni, iar uneori aceasta cautare a noastra, a puterilor noastre, a ce stim sa facem poate dura si o viata intreaga. Si chiar as vrea sa vad oamenii mai fericiti :)

2 comentarii:

Vreo reactie?