O musca isi da duhul intr-un colt al camerei. Ii aud si acum bazaitul enervant. Am strivit-o de perete si am vazut cum s-a prelins pana pe podea, lasand in urma ei o dara de sange. Inca nu a murit. Ma dau jos din pat si o mai strivesc inca o data. Doar nu o s-o las sa moara in chinuri. . . In sfarsit e liniste. Bzzz bzz! Musca asta e fantastica! Are cumva 9 vieti? De ce nu moare odata?! Ma apropii de ea si o calc nervoasa de 3-4 ori la rand. Acum nu mai misca. . . Ma indrept inapoi spre pat sa-mi reiau somnul. Dar vad ca e deja facut, pernele aranjate si patura pusa peste. "Ce naiba, ca doar nu am baut sa uit ce fac. . .Cand am facut eu patu'? " Ridic din umeri gandindu-ma ca am imbatranit si dau patura la o parte. "Si asta cum a mai ajuns aici?" Iau cadavrul de o mana si de un picior si-l tarasc inapoi pe hol. Cu ochii deschisi parca ma fixeaza cu o privire ingrozita. De parca eu as fi criminala. . . si nu ea. O las pe gresia din hol, ii inchid ochii, ii aranjez parul, o sarut pe obraz si dau sa plec. Fac 2 pasi si ma opresc. Ii simt privirea rece in ceafa. Ma intorc brusc. O simt aproape de mine, mult prea aproape. Ii aud rasuflarea langa umarul meu. Nu indraznesc sa ma uit. Inchid ochii si-mi musc buzele. "Pleaca, pleaca, pleaca!!!" Asta-i tot ce-mi vine in gand. Cu coada ochiului privesc in dreapta mea. E acolo. Ea e langa mine.. . Vreau sa plec, dar nu pot. Nu pot nici macar sa tip. Se uita la mine cu ochii mari albi, sticlosi care imi dau fiori pe sira spinarii. -Ai vrut sa ma omori. . . Tu nu stii ca eu nu mor niciodata? Ca pentru asta trebuie sa mori odata cu mine? Raman perplexa. -Dar nu poti fi vie!!!!eu, cu mainile mele te-am omorat! -Poti sa o uiti, poti sa o ignori, dar de omorat nu poti sa-ti omori Constiinta! Copil prost ce esti! Credeai ca debilu' ala de Inconstient te va proteja mai bine decat mine? Numai uita-te la el! Cu un joben pe cap si cu un baston in mana, danseaza step si rade la amandoua. -Sau poate te bazai pe Subconstient. . . Tonul cu care imi vorbeste ma irita. E asa de intepata. . . D-aia am vrut sa scap de ea! Ii urmez insa gestul si ma uit si eu in celalalt capat al incaperii. Il vad stand jos, turceste, scriind de zor pe o bucata de hartie care, culmea, niciodata nu se umple. Isi tot schimba expresia fetzei in fiecare secunda. Ba e vesel, ba e trist, ba speriat, ba foarte calm. Si brusc, imi da o palma: -Asta ca sa te trezesti la realitate! imi zice ea nervoasa si-mi intoarce spatele. Morala. . . e la alegere. Deschide ochii inainte sa dormi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreo reactie?