vineri, 25 octombrie 2013

Home alone: 2



     Daca si faimosul film "Home alone" a avut o parte a doua, eu de ce sa nu am? Oricum mai aveam cate ceva de zis. 
     Da, situatia e cam asa: cei din jurul tau sunt la extreme. Cand stai singur/a, nu au incredere in tine ca te descurci. Au impresia ca nu stii nici ce cheie se potriveste in yala. Ca esti un/o ametit/a. Ca nu stii unde se platesc facturile, ca habar n-ai sa citesti un contoar de gaze, de apa. . . Ca nu stii tu d-astea administrativ-teritoriale, cum imi place mie sa zic. Toate mamele prietenelor te cheama la o ciorbita, la sarmalute, la o salata, la masa de pranz, la cina, la masa lor in familie duminica, ca na, abia ai ramas singur/a si nu stii nici sa-ti gatesti. Se ofera rudele care au mai ramas prin tara sa te ajute sa faci curat, sa faci cumparaturile, ba chiar sa iti dea sfaturi despre relatii. Tre' sa te duci la obligatiile familiale ca inmormantari, nunti, botezuri, parastase pentru a-ti reprezenta acolo neamul din moment ce ai tau sunt plecati din tara. Se ofera sa aiba grija de pisica ta atunci cand pleci din oras. Mai ca se ofera sa-ti tina si de urat in weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. Rudele. In weekend-uri. De ce as vrea asta?! :))
      Dupa ce isi dau seama ca nu mori de foame, stii sa-ti calci hainele, iti arunci gunoiul, lucrurile prin casa nu le-a adus apa si alte astfel de detalii "tehnice", situatia se duce catre un alt nivel. Mai inalt desigur. "Hai sa-ti aduc rosii, castraveti, ardei, ceapa de la tara. Hai sa-ti dau niste borcane de zacusca. Hai sa-ti pun si niste muraturi sa ai si tu de sarbatori. Nu vrei si un cozonac?" In momentul in care iti refuzi politicos rudele "Nu, multumesc, am facut si eu. Am muraturi sa trec cu bine de o Apocalipsa. Am umplut congelatorul cu chestii pentru iarna, mi-am facut zacusca, ardei copti etc.", situatia se schimba si mai drastic. In sensul ca toti sunt curiosi sa vada cum ti-au iesit. Bai si ti-au iesit. "Vaaai, dar cum ai facut, ce ai pus, mie nu-mi ies asa de bine", sa vezi schimburi de retete si de impresii.Si te simti precum atunci cand erai mica si asistai la discutii interminabile despre bucatarie, oale si tigai dintre mama ta si rudele de sex feminin din familia ta. Si exact acum este clipa in care dau in cealalta extrema: se asteapta sa faci totul perfect. Ma, da' totul! "Bla bla bla!", trancaneala, cicaleala. Asa ca daca te descurci onorabil, stii sa iti gatesti, atunci cand stai singur/a, niciodata, repet, NICIODATA nu spune asta rudelor tale. Vor avea pretentii si asteptari de la tine mai mari ca oricand. Se asteapta sa fii matur/a si responsabil/a, iar poate tu nu ai chef sa fii asa mereu. . . sau vreodata :)) Deci gura mica! Lay low! Te vor suna inclusiv sa te intrebe ce ai mai gatit, caci ELE nu mai stiu ce sa mai faca de mancare. Si NU vrei asta, iti zic eu.
     In conditiile in care parintii imi spun "Umbla fata mea, du-te si distreaza-te, nu tre' sa dai explicatii nimanui!", ultimul lucru pe care-l vrei pe capul tau ar fi rudele. Deci inca o data, TACI! :)) Daca singurele mesaje pe care le primesc de la ai mei sunt "Ce faci, esti bine, te distrezi la maxim?", in mod cert nu rudele ar trebui sa isi bata capul cu mine. Desi e dragut. Apreciez asta. Au avut grija de mine cand am avut nevoie :D 
     Cel mai rau e cand se incepe cu intrebari de genu': "Ai plans cand au plecat ai tai?", "Ti-e dor de ei?", "Vorbesti des cu ei?", "Nu le-a fost frica sa te lase singura?". Wooow, woow, wow! 

Cu o saptamana inainte sa plece:
"- Mama, cum se face o ciorba?"
" - Mama, cum se face painea?"
" - Mama, cum se calca o camasa?"
" - Mama, la ce program spal rufele albe?"
" - Tata, cum programez masina de spalat vase?" Doar asta a fost intrebarea mea pentru tata. Pentru ca m-a luat si mi-a facut instructajul: "De aici opresti apa in caz de ceva, asa verifici instalatia de gaz, uite ce trebuie sa faci in caz ca porneste detectorul de gaz, de la subsol citeti contoarul de apa rece, daca centrala iti da vreo eroare - de aici o setezi, asa functioneaza un motor de masina si aici imi tin bautura. Alte intrebari?".

Eeei si daca nu am murit pana acum, eu cred ca m-am descurcat si ma descurc. Apropos, ti-am zis ca am folosit bormasina ca sa dau gauri pentru tablouri? Pariu ca n-o stiai p-asta.


luni, 14 octombrie 2013

De cate ori?




     Serios? Ai incercat dar nu ai reusit? Nu ai mai putut? Sau nu ai mai vrut sa continui deoarece te simteai obosit, complexat, frustrat ca nu-ti iese? Piticii de pe creier nu ti-au mai dat pace? S-au gandit ei ca e prea frumos sa fie adevarat? Ca pana la urma tot o sa esuezi, asa ca mai bine te retragi?
     "Am incercat, dar nu a mers. . . " Ca nu ai vrut. Pentru ca ti-a fost frica. Om slab. Crezi ca nu le poti avea pe toate. Ca nu ti cuvine fericirea pe orice plan. Sau o meriti, dar pe rand. Nu are cum sa iti mearga bine mereu, in toate domeniile. Ar fi de vis asta si tu stii ca visele nu dureaza. Cine dracu' ti-a mai zis si porcaria asta?! Nu poti fii si tu optimist si sa iti doresti sa fii fericit? De ce sa te iei dupa o logica stupida si falsa si sa crezi ca tot ce e frumos e putin si se termina la un moment dat?
     Ti-e frica. De faptul ca nu esti o persoana suficient de buna. Ca va descoperi defecte la tine care i se vor parea groaznice. Ca ii vei spune lucruri despre tine care i se vor parea socante, peste care nu va putea trece. Ca nu vei fi perfect. Serios? De ce sa iti bati capul cu asta? Parca am fi in "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ne lamentam cand lucrurile merg bine ca probabil nu va fi bine atat de mult timp pe cat ne-am dori, iar asta, si o zic din proprie experienta, nu are cum sa duca la altceva decat la un sfarsit. Pentru ca tu ti l-ai dorit. Asa ca in loc sa te framanti ca "Daca, daca, daca", mai degraba iei "drobu' ala de sare" de pe soba si il pui jos. Incerci sa iti accepti defectele. Daca tu ti le accepti si ceilalti vor face asta. 
     Nimeni nu e perfect, nu a fost si nici nu va fi vreodata. Vaaai, ce tragedie! Pfff, m-am si plictisit de cate ori trebuie sa repet asta. . .

marți, 1 octombrie 2013

. . .




Nu am chef sa am chef azi. . . Si cred ca nici maine. Si mai si ploua. Vreme de stat in casa.
Stiiii, eu tre' sa am chef sa-mi vina cheful. Asa ca astept. Da, stiu, viata e o lupta, bla bla bla, asteptarea egal timp irosit. Oare? 

Uneori lucrurile ne scapa de sub control. Si asta nu ne place. Uneori lucrurile ne scapa de sub control si nu ne dam seama. Asta zic eu ca e mai grav. Ne fug ideile, gandurile, cuvintele, amintirile in diferite zari si nu le putem opri. Nici nu cred ca e bine sa faci asta imediat. Trebuie sa le lasi sa curga, sa plece. Prea mult te-au chinuit, nu le mai reprima. 

"You know my name, but not my story." - un citat super uzat. Uneori nici macar numele persoanei nu il stii. 

Regrete? Pff! Singurele mele regrete au constat in faptul ca nu am vrut sa car o umbrela dupa mine. Ori sa ma incalt cu o pereche de cizme. Sau sa-mi iau o geaca mai groasa. Evident, asta cand era urat afara.

Oamenii sunt fragili. Nu ai idee cand se frang. Dar despre felul in care se intampla asta presupun ca ai o banuiala. Cand lasa lucrurile neterminate. Cand se lasa imprastiati sufleteste. Si cand nu vor sub nici o forma sa se adune. Mereu lasa cate ceva in urma, cu speranta ca poate se va intampla un miracol. Lasa deschisa o usita, o portita, o fereastra, o "ce vrei tu". Lasa, lasa, lasa. . . Dar mai lasa-le naibii de farame! Ramasite de amintiri, franturi de clipe sparte de teama ca se va termina si ce va fi dupa, resturi. . . 

N-am avut chef sa pun titlu. De ce sa denumim ceva ce incercam sa uitam? Resturi.


vineri, 27 septembrie 2013

De ce te trezesti?

    


    Azi m-am trezit de dimineata. M-am trezit de sete.
    Ieri m-am trezit ca nu mai aveam somn.
    Alaltaieri m-am trezit ca nu aveam baterii la telecomanda.
    M-am trezit pentru ca-mi batea soarele-n ochi. Pentru ca dadea vecinul cu bormasina. Pentru ca la 4 dimineata alarmele masinilor suna preluuuung. Pentru ca miauna pisica. Pentru ca miroase a ars. Pentru ca cineva a trantit usa liftului. Pentru ca trebuie sa ajung undeva. 
    N-am dormit. N-am stiut cu ce sa ma imbrac a doua zi. Toata noaptea mi-am framantat creierul. Diverse ganduri inutile, stii si tu cum e.
    M-am trezit pentru ca mi-era frig. Am adormit cu geamul larg deschis. 
    
    De fapt m-am trezit pentru ca mi-era dor de tine.
    Maine ma trezesc langa tine.

duminică, 15 septembrie 2013

. . . dar noua ne place s-o complicam.








    De ce e viata complicata? Pentru ca e simpla. Iar noua oamenilor ne este frica de ce e simplu. Avem impresia ca daca gasim usor o solutie de bun-simt, care sa ne rezolve toate problemele aparute intr-un interval scurt, inseamna ca e ceva gresit acolo. Nu are cum sa functioneze, sigur se va intampla ceva rau. Sau poate am uitat sa adun toate datele problemei si d-aia mi se pare simplu. Ia sa mai gandesc, sa mai analizez, oare ce am uitat? Oare atat de usor sa fie de rezolvat chestia asta? Imposibil, sigur am gresit cu ceva, pe undeva.
    Toate astea pentru ca ne temem. Si nu ne e frica doar de consecinte nefaste, ci si de succes, de fericire, de iubire, de lucruri frumoase. "Frica pazeste pepenii." Dar cine naiba se bucura de pepenii aia pana la urma?
    Asta-i adevarul. Suntem prea orgoliosi, nu ne place si nici nu stim sa acceptam "infrangerea", esecul. De aceea cautam sa evitam aproape tot ce stim ca ne-ar face fericiti. Ca daca e Bau-Bau dupa colt si vine sa ne sperie cand ne e lumea mai draga? Iar atunci sa pierdem tot ce am sperat, tot ce am cladit pana in acel moment? Pai scuza-ma, dar daca le pierzi, inseamna ca nici nu au fost acolo de la bun inceput. Pentru ca nu ai crezut in ele. Faptul ca iti cladesti vise doar in mintea ta, fara insa a si actiona in acest sens, nu te face un luptator. Asa ca de ce te superi pe ceilalti ca-ti strica visele, planurile, daca tu nu te-ai apucat sa iti "construiesti" nici macar baza?
    Stii ce te-ar face fericit/a, dar stai o mie de ani sa-ti aduni gandurile, sa vezi pe unde sa o iei, stanga-dreapta. . . Timpul trece si esuezi, pentru ca te-ai pierdut pe drum. Cu pasi mari si repezi nu e bine, cu pasi mici dar siguri. . . parca nici asa nu-i bine. Stii cum e bine? La inceput cu pasi mici dar constanti, iar apoi maresti ritmul, pentru ca esti foarte aproape de ceea ce-ti doresti. Pasii mici i-ai facut pentru a testa terenul, pentru a capata incredere sa mergi mai departe. Si cum ai prins curaj, oricat de putin, te arunci, te lupti. Dar tu staaaaai sprijinit de gard si incepi sa filosofezi despre nemurirea sufletului, teoria chibritului si "Cum ar fi daca. . . ? Dar daca nu. . . ? Poate totusi sa. . . ?".
    Raspunsurile le afli pe parcurs. Si chiar daca sunt nefavorabile, care este problema? Nu a murit nimeni din asta. Macar stii ca ai incercat, ca ti-ai folosit toate armele. Si poate ca asa a fost sa fie, adica sa NU fie. De ce ti-a fost frica sa lupti pentru tine, pentru cei din jur atunci cand a trebuit, cand s-a ivit momentul?
In viata nimeni nu castiga mereu. Si pana la urma nici nu e asta scopul. Scopul este modul prin care alegi sa lupti, lupta in sine, nu rezultatul. Pentru ca indiferent de final, cu happy-end sau fara, tot ai ceva de invatat din asta. Si de ce te superi pentru o lectie? Nici macar pe tine nu ar trebui sa fii suparat/a. Te ridici, te scuturi de praf si mergi mai departe.
    De ce ne concentram pe trecut, de ce sa il facem prezent ca sa se transforme in viitor si sa traim intr-un cerc?
    Un om inteligent se adapteaza si inteligenta asta nu are nimic de-a face cu educatia scolara. Important este sa te bucuri de prezent, sa profiti de el, pentru ca si viitorul ce urmeaza sa devina prezent la un moment dat in viata ta sa fie cel putin la fel de bun.
    Dar oamenii nu fac asta. Ei mereu cred ca fericirea este undeva, intr-un viitor care se tot indearteaza pentru ca ei insisi o alunga. Si astfel devin nemultumiti, nerecunoscatori. Nu apreciaza ceea ce au si cel mai grav, nici nu se bucura de ceea ce au.
    O nemultumire pe moment te poate motiva sa-ti depasesti conditia, dar sa optezi pentru a fii nemultumit o viata intreaga te duce la declin, la pesimism, la rautate, la a nu mai avea incredere in ceilalti. Si esti prost de vrei sa traiesti astfel?

    Viata-i simpla. Si daca ajungi sa intelegi asta, o sa fii mai fericit. 

joi, 22 august 2013

Din egoism. . .

    


     Nu o sa ma schimb si nu o sa renunt la mine, la ceea ce sunt. O sa fiu in continuare "naiva" si o sa cred in bunatatea oamenilor, in faptul ca oricat de "urata" este o persoana, exista si in ea ceva frumos.
     Poate ca nu este exact modul de gandire al omului modern, logic si rational, calculat si rece, dar nu imi pasa. Nu pot fi rationala in sentimente. Nu le pot explica, nici defini si nici condamna. Si nici nu vreau asta. Ce rost ar mai avea sa iti explici de ce te indragostesti? Unde mai e magia? 
    Poti arunca in mine cu vorbe grele, ma poti lovi cu fapte urate, te voi da la o parte din calea mea, caci nu sunt nevoita sa le ascult si nici sa fiu umilita. Voi fi aceeasi persoana vesela, optimista, cu chef de viata, o voi lua de la inceput cu tot ce e mai frumos intr-o relatie.
     Si nu vei reusi sa strivesti partea frumoasa, desi asta ti-ai propus sa faci. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai cred in oameni. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai vreau sa iubesc. Din egoism, pentru ca eu sa nu fiu fericita, decat atunci cand consideri tu ca merit, adica niciodata. 
    Asta-i tot ce poti? Alte arme nu mai ai?
     Nu mai incerca sa ma pacalesti ca ai fi un om bun. Am cunoscut astfel de oameni. Stii care e diferenta? Oamenii buni nu se considera buni. Din contra, se dau drept rai pentru ca stiu ca nu sunt perfecti. Iti fac liste intregi cu greselile si defectele lor si incearca sa-ti argumenteze ce persoane oribile sunt de fapt. Pentru a nu te rani, a nu te dezamagi, a nu te face sa suferi. Spune-mi, astfel de persoane sunt intr-adevar rele, din moment ce se gandesc la asta? Din moment ce iti prezinta fiecare parte pe care ei o cred negativa, tocmai pentru a incerca sa te tina la distanta, sa te protejeze de durerea pe care ti-ar putea-o provoca? Eu nu cred asta. In schimb, oamenii rai vor sa para buni. Se lauda cu ce calitati au, nu isi recunosc greselile, li se pare ca lumea e a lor si daca cineva nu ii apreciaza, atunci. . . potopul!
    Si chiar nu am nevoie de mizeria asta, de mocirla, de noroi. Mi-e scarba! Papilele mele gustative pot simti acum si dezgustul pentru toata incercarea ta esuata de a ma convinge de bunatatea ta.

    Mai soarbe putin din sticla asta, nu a mai ramas mult. Maine e o noua zi din care am prins si rasaritul.

duminică, 4 august 2013

Fuga de t. . .sine





Bang, bang! Bangity bang! Bang!

O, dar te rog, da "mama" cu biciu-n mine!

Oare suntem slabi ca stam si induram, ca stam si asteptam sa vedem ce o sa se intample, desi situatia actuala nu ne convine deloc si ne face rau? Sau asta ne face puternici? Depinde de cat timp astepti? Nu cred ca e asa usor sa separi lucrurile si sa le judeci la rece, cel putin nu e mereu la fel de usor. . . Si vrei si tu o pauza, ca omu', sa te gandesti, sa nu te mai gandesti. Dar ce, poti? Normal ca nu poti, relele vin in grup, zici ca s-au vorbit dinainte. Mai dureaza mult? Depinde doar de tine? Evident ca nu, dar in mare noi ne creem singuri obstacole, ne punem piedici si nici macar nu e amuzant. Te impiedici ca tontu'. Mai si cazi. C-asa-i in tenis. Bai si daca e sa cazi, fa-o macar cu stil. 
Important e sa te ridici repede. Sa nu stai acolo. Desi daca mai cazi o data? Asa, daca stai jos, mai greu sa te impiedici. Numai ca nici asta nu e solutie, ca incep oamenii sa arunce cu rahat in tine. Si atunci tre' sa te ridici si sa te si speli. Si ai grija sa fugi. . . de ei, de el, de ea, de noi, de tine. Fugi cat mai departe si cat mai repede. Ca sa ai timp sa stai cu tine. Sa-ti pui ordine in ganduri si in viata, chiar daca tu esti o fire dezordonata. 
Sunt momente cand tu singur trebuie sa-ti dai o mana de ajutor. Da, e greu, dar asta trebuie facut, caci uneori, ajutorul celorlalti, desi ajuta, te ajuta doar pentru o clipa. Nu e nimeni langa tine 100%. Esti doar tu. 

Hai, mai luam si noi decizii bune azi?

luni, 15 iulie 2013

10 lucruri despre nemti




1. Elevii nemti iau vacanta de vara pe rand, in functie de "judetul" in care locuiesc. Si nu se bucura decat de 6 saptamani libere. Asta pentru a se evita aglomeratia care s-ar ivi daca toti nemtii ar fi liberi in aceeasi perioada :|

2. Au 1063 de intrerupatoare, de ajungi sa te incurci in ele. Din hol poti aprinde lumina pentru dormitor. Si deseori faci asta, pentru ca sunt 5 intrerupatoare si le iei la nimereala, desi tu vrei doar lumina-n hol.

3. Toti mosii si babele au super masini BMW, Mercedes. . . decapotabile!

4. Dupa 9 seara mai rar vezi cate-un om pe strada. Si ala e posibil sa nu fie neamt, ci alta natie. Turc sau rus.

5. Recicleaza gunoiul. Ceea ce ai putea crede ca e bine, ca asa e civilizat si ca asa ar trebui sa facem si noi. Insa daca ar trebui sa ai vreo 5 pubele in bucatarie, fiecare pentru cu totul alt "gunoi" si mai ales ca aici gunoiul se ridica chiar si odata la 2 saptamani sau o data pe luna (de exemplu plasticul si hartia se ridica de 2 ori pe luna), iti spun eu ca nu ti-ar conveni :))

6. Nu te poti duce la farmacie sa ceri o pastila de cap...Nu, aici trebuie sa te duci la doctor, sa te consulte si sa-ti prescrie el reteta cu medicamentele necesare. Oricum, desi au 3476320 de farmacii (da, mai multe decat la noi) nu ai ce sa cumperi decat absorbante, vitamine, siropuri de tuse, ceaiuri si creme de corp. Pentru medicamente trebuie sa astepti sa se dea comanda.

7. Totul e dublat la televizor. . . Nu e de mirare ca habar n-au care e adevarata voce a vreunui actor american.

8. Atunci cand cumperi ceva de baut, indiferent daca sticla e din plastic sau sticla-sticla, platesti un fel de garantie. Pentru ca majoritatea sticlelor de plastic au un cod care inseamna ca se pot recicla. Si strangi frumos toate sticlele astea din casa, te duci la cel mai apropiat supermarket si le bagi intr-o masinarie care iti inghite sticla. La sfarsitul operatiunii vei primi un bon cu care poti plati cumparaturile pe care urmeaza sa le faci. 25 de centi cu 25 de centi. . . se aduna :)

9. Ai 18 ani? Ar fi bine sa iti cauti de munca si sa te muti din casa parintilor. Nemtii nu prea sufera de sindromul "puiul mamii sa nu paraseasca niciodata cuibul".

10. Sunt fani Inna =))))

L'Allemagne




Nemtii si cand dau cu artificii zici ca dau cu bombe de fapt. . . 

Abia astept sa vin in tara sa vad oameni frumosi. Nu stiu daca genetica este de vina sau nemtoaicele sunt indolente si nu se ingrijesc, dar arata oribil. Cand sunt mici sunt dragute, ochi albastri, par blond, looking all fairy-tale like, dar de pe la 14-15 ani se uratesc maxim. Celulita peste kile de grasime in plus peste celulita...Scarbel! Si partea cea mai dura e ca nu au absolut nici o problema cu felul in care arata, probabil se cred toate un fel de Adele. Nu am vazut nici o tipa aranjata la modul in care suntem noi obisnuiti, adica din cap pana-n picioare. Cred ca d-aia si sunt cosmeticele scumpe la ei, ca nu e cerere, nu le cumpara nimeni, mizeaza pe natural si pe frumusetea lor interioara. Si macar de-ar avea vreo frumusete interioara macar.
 In schimb de saloane de bronzat si de coaforuri nu duc lipsa. Si de unghii false. Tatuaje si piercinguri. Macar de-ar fi niste tatuaje frumoase, dar nu sunt. Sunt seci, deci oribile. Puse alandala pe corp. Cred ca aici te duci la piscina si te trezesti tatuat, altfel nu imi explic ce si cum. Sau de ce. De ce sunt mai multi tatuati decat netatuati? Ai crede ca fac asta pentru ca sunt rebeli, cauta un alt stil de viata, bla bla bla, dar de fapt o fac din spirit de turma, pentru ca ei sunt foarte indoctrinati in ale lor conceptii traditionale despre viata. Asta desi e la moda sa ai un amant, o amanta. Dar fereasca sfantu' sa te desparti de sot/sotie, chiar daca nu va mai intelegeti.

Toata lumea aici mananca schnitzele, cartofi prajiti, salata de cartofi (care e ceva oribil cu afumatura) si carnati. O mie de feluri de carnati. Prea multi carnati daca ma intrebi pe mine. Facuti din rahat, din iarba verde, nu stiu, dar au un gust oribil. 

Berea. . . ai crede ca sunt nemaipomeniti in a fabrica bere. Dar nu am auzit nici un roman stabilit aici caruia sa-i placa berea nemteasca. In schimb, toti nemtii care au baut bere romaneasca au ramas impresionati. A lor e prea amara, prea facuta din grau, prea ca la tara. Ah, si Radler. Bleah. . . asta nu e bun nici pentru barbati daca il beau femeile. Ori esti barbat ori nu mai esti, ori bei bere ori bei. . . apa?!

Toti au copii. Aici e fabrica de copii. Copii in stanga, copii in dreapta, in fatza, in spate, prin copaci, pe strazi, sub case. Mai ca-mi vine si mie. . . sa nu mai vreau sa fac copii. Pentru ca astia urla, fug in toate directiile, nu au stare, sunt agresivi, au jocuri proaste. . . Oribili, ce sa mai?! Si foarte blonzi.

Femeile nu gatesc aici. Au totul, dar absolut totul la plic, ambalat, semi-preparat, fiert la borcan, inclusiv "Tchorba" =)) si caserole de plastic cu legume taiate fix cat pentru o portie de salata. La fel si pentru fructe. Ca poate ti-e lene sau dureaza prea mult sa tai un mar. . . 

Habar n-au sa se distreze. Pot bea bere de la 16 ani si ii vezi cu sticlele atarnate de coltul gurii, langa o intersectie sau langa un copac in parc. SEC!

In schimb, pentru a compensa toate aceste oribilitati, ciocolata este ciocolata, Nutella e Nutella, jeleurile Haribo sunt de-aici de la mama lor. Si sunt ieftine. Si-o sa iau o tona dupa mine :X








miercuri, 10 iulie 2013

Festina lente

   


     Am impresia ca daca eu vreau ceva cu adevarat, e musai sa se intample. Fac si un plan, desenez si o schita, consult horoscopul, intreb un prieten, fac fifty-fifty cu calculatorul, doar ca sa fie cum vreau eu sa fie. 
    Bai si-mi iese! Dar si cand nu-mi iese. . . atunci e nasoala. Pentru ca nu inteleg ca degeaba iau eu anumite decizii, daca restul nu sunt de acord cu ele. Si eu perseverez in ale mele, iar ei in ale lor. Si nu ne sincronizam. Incapatanare de fecioara, ce sa-i faci? Sa stau sa repar lucrurile? Nu. . . nu prea imi place sa repar, de obicei le dau la o parte, le arunc. Depinde insa de valoarea lor pentru mine. Mai fac si exceptii si pot repara acelasi lucru constant, chiar daca se strica de 1000 de ori pe zi. Dar pentru asta trebuie sa fie acolo sus, undeva, pe o treapta foarte inalta. Si cum se ajunge acolo? Greu. . . in timp. Iar timp nu prea mi se pare ca avem. De aceea am uneori tendinta sa "ma" accelerez, sa vreau sa stiu daca e alba sau neagra de la inceput, nu imi plac situatiile incerte, cuvintele care lasa loc de interpretari. Acum ori niciodata, totul sau nimic. De ce sa-mi complic viata cu asteptari de la ceilalti? 
    Asa ca am ales sa nu mai am nici un fel de asteptare de la nimeni, decat de la mine. Ajunsesem la concluzia asta acum ani buni de zile, dar am cedat si am uitat-o. Bine ca mi-am reamintit-o. O s-o scriu pe frigider, asa o s-o vad zilnic. Asta si sa nu ma mai grabesc niciodata, nicicand, niciunde. Desi timpul trece. . . Dar o sa-l fac eu sa treaca intr-un mod placut. 
    Vara, sper sa tii cat mai mult! :)