Nu o sa ma schimb si nu o sa renunt la mine, la ceea ce sunt. O sa fiu in continuare "naiva" si o sa cred in bunatatea oamenilor, in faptul ca oricat de "urata" este o persoana, exista si in ea ceva frumos.
Poate ca nu este exact modul de gandire al omului modern, logic si rational, calculat si rece, dar nu imi pasa. Nu pot fi rationala in sentimente. Nu le pot explica, nici defini si nici condamna. Si nici nu vreau asta. Ce rost ar mai avea sa iti explici de ce te indragostesti? Unde mai e magia?
Poti arunca in mine cu vorbe grele, ma poti lovi cu fapte urate, te voi da la o parte din calea mea, caci nu sunt nevoita sa le ascult si nici sa fiu umilita. Voi fi aceeasi persoana vesela, optimista, cu chef de viata, o voi lua de la inceput cu tot ce e mai frumos intr-o relatie.
Si nu vei reusi sa strivesti partea frumoasa, desi asta ti-ai propus sa faci. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai cred in oameni. Din egoism, pentru ca eu sa nu mai vreau sa iubesc. Din egoism, pentru ca eu sa nu fiu fericita, decat atunci cand consideri tu ca merit, adica niciodata.
Asta-i tot ce poti? Alte arme nu mai ai?
Nu mai incerca sa ma pacalesti ca ai fi un om bun. Am cunoscut astfel de oameni. Stii care e diferenta? Oamenii buni nu se considera buni. Din contra, se dau drept rai pentru ca stiu ca nu sunt perfecti. Iti fac liste intregi cu greselile si defectele lor si incearca sa-ti argumenteze ce persoane oribile sunt de fapt. Pentru a nu te rani, a nu te dezamagi, a nu te face sa suferi. Spune-mi, astfel de persoane sunt intr-adevar rele, din moment ce se gandesc la asta? Din moment ce iti prezinta fiecare parte pe care ei o cred negativa, tocmai pentru a incerca sa te tina la distanta, sa te protejeze de durerea pe care ti-ar putea-o provoca? Eu nu cred asta. In schimb, oamenii rai vor sa para buni. Se lauda cu ce calitati au, nu isi recunosc greselile, li se pare ca lumea e a lor si daca cineva nu ii apreciaza, atunci. . . potopul!
Si chiar nu am nevoie de mizeria asta, de mocirla, de noroi. Mi-e scarba! Papilele mele gustative pot simti acum si dezgustul pentru toata incercarea ta esuata de a ma convinge de bunatatea ta.
Mai soarbe putin din sticla asta, nu a mai ramas mult. Maine e o noua zi din care am prins si rasaritul.
Bang, bang! Bangity bang! Bang!
O, dar te rog, da "mama" cu biciu-n mine!
Oare suntem slabi ca stam si induram, ca stam si asteptam sa vedem ce o sa se intample, desi situatia actuala nu ne convine deloc si ne face rau? Sau asta ne face puternici? Depinde de cat timp astepti? Nu cred ca e asa usor sa separi lucrurile si sa le judeci la rece, cel putin nu e mereu la fel de usor. . . Si vrei si tu o pauza, ca omu', sa te gandesti, sa nu te mai gandesti. Dar ce, poti? Normal ca nu poti, relele vin in grup, zici ca s-au vorbit dinainte. Mai dureaza mult? Depinde doar de tine? Evident ca nu, dar in mare noi ne creem singuri obstacole, ne punem piedici si nici macar nu e amuzant. Te impiedici ca tontu'. Mai si cazi. C-asa-i in tenis. Bai si daca e sa cazi, fa-o macar cu stil.
Important e sa te ridici repede. Sa nu stai acolo. Desi daca mai cazi o data? Asa, daca stai jos, mai greu sa te impiedici. Numai ca nici asta nu e solutie, ca incep oamenii sa arunce cu rahat in tine. Si atunci tre' sa te ridici si sa te si speli. Si ai grija sa fugi. . . de ei, de el, de ea, de noi, de tine. Fugi cat mai departe si cat mai repede. Ca sa ai timp sa stai cu tine. Sa-ti pui ordine in ganduri si in viata, chiar daca tu esti o fire dezordonata.
Sunt momente cand tu singur trebuie sa-ti dai o mana de ajutor. Da, e greu, dar asta trebuie facut, caci uneori, ajutorul celorlalti, desi ajuta, te ajuta doar pentru o clipa. Nu e nimeni langa tine 100%. Esti doar tu.
Hai, mai luam si noi decizii bune azi?
1. Elevii nemti iau vacanta de vara pe rand, in functie de "judetul" in care locuiesc. Si nu se bucura decat de 6 saptamani libere. Asta pentru a se evita aglomeratia care s-ar ivi daca toti nemtii ar fi liberi in aceeasi perioada :|
2. Au 1063 de intrerupatoare, de ajungi sa te incurci in ele. Din hol poti aprinde lumina pentru dormitor. Si deseori faci asta, pentru ca sunt 5 intrerupatoare si le iei la nimereala, desi tu vrei doar lumina-n hol.
3. Toti mosii si babele au super masini BMW, Mercedes. . . decapotabile!
4. Dupa 9 seara mai rar vezi cate-un om pe strada. Si ala e posibil sa nu fie neamt, ci alta natie. Turc sau rus.
5. Recicleaza gunoiul. Ceea ce ai putea crede ca e bine, ca asa e civilizat si ca asa ar trebui sa facem si noi. Insa daca ar trebui sa ai vreo 5 pubele in bucatarie, fiecare pentru cu totul alt "gunoi" si mai ales ca aici gunoiul se ridica chiar si odata la 2 saptamani sau o data pe luna (de exemplu plasticul si hartia se ridica de 2 ori pe luna), iti spun eu ca nu ti-ar conveni :))
6. Nu te poti duce la farmacie sa ceri o pastila de cap...Nu, aici trebuie sa te duci la doctor, sa te consulte si sa-ti prescrie el reteta cu medicamentele necesare. Oricum, desi au 3476320 de farmacii (da, mai multe decat la noi) nu ai ce sa cumperi decat absorbante, vitamine, siropuri de tuse, ceaiuri si creme de corp. Pentru medicamente trebuie sa astepti sa se dea comanda.
7. Totul e dublat la televizor. . . Nu e de mirare ca habar n-au care e adevarata voce a vreunui actor american.
8. Atunci cand cumperi ceva de baut, indiferent daca sticla e din plastic sau sticla-sticla, platesti un fel de garantie. Pentru ca majoritatea sticlelor de plastic au un cod care inseamna ca se pot recicla. Si strangi frumos toate sticlele astea din casa, te duci la cel mai apropiat supermarket si le bagi intr-o masinarie care iti inghite sticla. La sfarsitul operatiunii vei primi un bon cu care poti plati cumparaturile pe care urmeaza sa le faci. 25 de centi cu 25 de centi. . . se aduna :)
9. Ai 18 ani? Ar fi bine sa iti cauti de munca si sa te muti din casa parintilor. Nemtii nu prea sufera de sindromul "puiul mamii sa nu paraseasca niciodata cuibul".
10. Sunt fani Inna =))))
Nemtii si cand dau cu artificii zici ca dau cu bombe de fapt. . .
Abia astept sa vin in tara sa vad oameni frumosi. Nu stiu daca genetica este de vina sau nemtoaicele sunt indolente si nu se ingrijesc, dar arata oribil. Cand sunt mici sunt dragute, ochi albastri, par blond, looking all fairy-tale like, dar de pe la 14-15 ani se uratesc maxim. Celulita peste kile de grasime in plus peste celulita...Scarbel! Si partea cea mai dura e ca nu au absolut nici o problema cu felul in care arata, probabil se cred toate un fel de Adele. Nu am vazut nici o tipa aranjata la modul in care suntem noi obisnuiti, adica din cap pana-n picioare. Cred ca d-aia si sunt cosmeticele scumpe la ei, ca nu e cerere, nu le cumpara nimeni, mizeaza pe natural si pe frumusetea lor interioara. Si macar de-ar avea vreo frumusete interioara macar.
In schimb de saloane de bronzat si de coaforuri nu duc lipsa. Si de unghii false. Tatuaje si piercinguri. Macar de-ar fi niste tatuaje frumoase, dar nu sunt. Sunt seci, deci oribile. Puse alandala pe corp. Cred ca aici te duci la piscina si te trezesti tatuat, altfel nu imi explic ce si cum. Sau de ce. De ce sunt mai multi tatuati decat netatuati? Ai crede ca fac asta pentru ca sunt rebeli, cauta un alt stil de viata, bla bla bla, dar de fapt o fac din spirit de turma, pentru ca ei sunt foarte indoctrinati in ale lor conceptii traditionale despre viata. Asta desi e la moda sa ai un amant, o amanta. Dar fereasca sfantu' sa te desparti de sot/sotie, chiar daca nu va mai intelegeti.
Toata lumea aici mananca schnitzele, cartofi prajiti, salata de cartofi (care e ceva oribil cu afumatura) si carnati. O mie de feluri de carnati. Prea multi carnati daca ma intrebi pe mine. Facuti din rahat, din iarba verde, nu stiu, dar au un gust oribil.
Berea. . . ai crede ca sunt nemaipomeniti in a fabrica bere. Dar nu am auzit nici un roman stabilit aici caruia sa-i placa berea nemteasca. In schimb, toti nemtii care au baut bere romaneasca au ramas impresionati. A lor e prea amara, prea facuta din grau, prea ca la tara. Ah, si Radler. Bleah. . . asta nu e bun nici pentru barbati daca il beau femeile. Ori esti barbat ori nu mai esti, ori bei bere ori bei. . . apa?!
Toti au copii. Aici e fabrica de copii. Copii in stanga, copii in dreapta, in fatza, in spate, prin copaci, pe strazi, sub case. Mai ca-mi vine si mie. . . sa nu mai vreau sa fac copii. Pentru ca astia urla, fug in toate directiile, nu au stare, sunt agresivi, au jocuri proaste. . . Oribili, ce sa mai?! Si foarte blonzi.
Femeile nu gatesc aici. Au totul, dar absolut totul la plic, ambalat, semi-preparat, fiert la borcan, inclusiv "Tchorba" =)) si caserole de plastic cu legume taiate fix cat pentru o portie de salata. La fel si pentru fructe. Ca poate ti-e lene sau dureaza prea mult sa tai un mar. . .
Habar n-au sa se distreze. Pot bea bere de la 16 ani si ii vezi cu sticlele atarnate de coltul gurii, langa o intersectie sau langa un copac in parc. SEC!
In schimb, pentru a compensa toate aceste oribilitati, ciocolata este ciocolata, Nutella e Nutella, jeleurile Haribo sunt de-aici de la mama lor. Si sunt ieftine. Si-o sa iau o tona dupa mine :X
Am impresia ca daca eu vreau ceva cu adevarat, e musai sa se intample. Fac si un plan, desenez si o schita, consult horoscopul, intreb un prieten, fac fifty-fifty cu calculatorul, doar ca sa fie cum vreau eu sa fie.
Bai si-mi iese! Dar si cand nu-mi iese. . . atunci e nasoala. Pentru ca nu inteleg ca degeaba iau eu anumite decizii, daca restul nu sunt de acord cu ele. Si eu perseverez in ale mele, iar ei in ale lor. Si nu ne sincronizam. Incapatanare de fecioara, ce sa-i faci? Sa stau sa repar lucrurile? Nu. . . nu prea imi place sa repar, de obicei le dau la o parte, le arunc. Depinde insa de valoarea lor pentru mine. Mai fac si exceptii si pot repara acelasi lucru constant, chiar daca se strica de 1000 de ori pe zi. Dar pentru asta trebuie sa fie acolo sus, undeva, pe o treapta foarte inalta. Si cum se ajunge acolo? Greu. . . in timp. Iar timp nu prea mi se pare ca avem. De aceea am uneori tendinta sa "ma" accelerez, sa vreau sa stiu daca e alba sau neagra de la inceput, nu imi plac situatiile incerte, cuvintele care lasa loc de interpretari. Acum ori niciodata, totul sau nimic. De ce sa-mi complic viata cu asteptari de la ceilalti?
Asa ca am ales sa nu mai am nici un fel de asteptare de la nimeni, decat de la mine. Ajunsesem la concluzia asta acum ani buni de zile, dar am cedat si am uitat-o. Bine ca mi-am reamintit-o. O s-o scriu pe frigider, asa o s-o vad zilnic. Asta si sa nu ma mai grabesc niciodata, nicicand, niciunde. Desi timpul trece. . . Dar o sa-l fac eu sa treaca intr-un mod placut.
Vara, sper sa tii cat mai mult! :)
De ce-mi bat eu capul cu altii in loc sa mi-l bat cu mine, nu stiu. . . Parca as fi tampita, as fi uitat cum se face, am uitat cum e sa te gandesti la tine, la ceea ce vrei tu de fapt, la ce visezi tu sa faci, la ce iti place tie. . . Nu la ce vreti voi, la ce visati impreuna, la ce va place sa faceti. . .
Nu caut sa ma contopesc si sa-mi pierd individualitatea, caut sa mi-o pastrez in timp ce ne contopim, deoarece ne completam perfect. Si nu e nevoie ca vreunul dintre noi sa lase de la el sau sa mai puna.
Nu o pot arde dubios prea mult timp. La un moment dat simt ca ma pierd, ca traiesc ceva superficial, desi e al naibii de bine. Dar nu e ceea ce-mi doresc. Stiu cum se simte fericirea adevarata, am mai trait-o si eu pe asta o caut. Si o voi avea. Nu cu orice pret. Eu nu calc pe cadavre. Dar o voi avea. Incep sa o am, incepand cu mine insami.
Credeam ca daca ii iubesti pe ceilalti inseamna ca te iubesti si pe tine. Nimic mai fals. Ii iubesti doar pe ceilalti, pe tine te ignori. Si constati ca "ceilalti" s-au obisnuit prost. Doar sa li se ofere si sa nu daruiasca la randul lor. Normal, e mult mai comod asa. Sunt curioasa ce ar fi fost daca si eu as fi fost la fel de comoda?
Nu cred ca mi-as fi dat seama de multe chestii si in special de una singura: cat poate inima sa duca.
Mult, frate! Chiar prea mult. Poate ar trebui sa vad un cardiolog, sa nu bubuie intr-o zi. Nu de fericire ca te-a vazut atata timp, ci de suparare pentru ultimele zile. Daca au fost vreodata momente frumoase, acum ele s-au umbrit de tot. S-a facut bezna peste toti acesti ani. Si incep sa apara intrebarile, ca ciupercile dupa ploaie: Dar de ce? Cum? Dar daca?
Mai conteaza acum? Mai vreau sa stiu? Ce rost mai are? Concluzia e aceeasi si ramane aceeasi indiferent de raspunsuri. Pentru ca asa simt, undeva acolo, intr-un coltisor. Si am inceput sa simt asta din ce in ce mai tare, pana cand nu a mai fost cale de intoarcere. Era logic sa nu mai fie. Vezi, si eu pot fi rationala si sa-mi impun sa nu mai simt anumite lucruri. Da, si eu pot fi la fel ca toate celelalte femei din lumea asta, cum iti place sa ne cataloghezi pe toate si sa ne bagi in aceeasi oala, cu diferenta ca eu pot fi asa atunci cand si tu esti ca ceilalti barbati de pe Terra.
Da, ma temeam sa raman singura cu gandurile mele, acum nu-mi mai este. Am fost, mi le-am ascultat pe fiecare in parte, le-am analizat, le-am indosariat si le-am pus frumos in ordine alfabetica in sertarase. Si vor ramane acolo toata viata, nu doar 3 ani, pentru ca sa-mi aduc aminte de ce am pus punct.
Sunt acele clipe in viata cand te simti efectiv secat. . . Si nu vrei sa treci prin asta, dar totusi trebuie, pentru ca altfel, mai tarziu, ies piticii sa isi faca de cap. Ceea ce nu e bine absolut deloc. E perioada aia de golire efectiv, in care trebuie sa arunci tot. Si ce era rau, dar si ce era bun. Iar asta, pe langa faptul ca dureaza, e al naibii de greu.
Si ti-e lehamite de asa ceva. De asta preferi sa faci orice altceva decat sa stai doar tu cu tine de vorba, pentru ca stii ca gandurile tale o iau razna si o sa te framante, iar raspunsurile nu ti le poti da singur.
Asa ca te apuci si faci abuz: de bere, de prieteni, de mancare, de iesit in oras, de haine, de zambete, de carti bune, de filme interesante, de orice pentru a-ti tine mintea ocupata. Dar simti uneori cum mintea incepe sa caute si ceea ce apasa sufletul, chiar daca tu ii pompezi adrenalina la greu.
Nu sunt pregatita sa-mi infrunt "demonii", asa ca te rog sa nu ma lasi singura cu gandurile mele :) Nu vreau. . . nu vreau. . . Nu. Detest confuzia mai mult ca orice pe lumea asta. Mai mult decat prostia. There, I've said it. Now give me a strong drink.
Erau vremuri cand abia asteptai sa vina seara, sa te pui in pat si sa dormi. Nu mai vroiai sa vina ziua de maine.
Acum abia astepti sa se faca zi. Te feresti de noapte ca de drac. E 4 jumate dimineata si tu n-ai inchis un ochi. Afara nici urma de soare, de luna sau de stele. Si totusi cerul se coloreaza.
Noaptea e momentul in care ies piticii de sub pat si ti se urca in cap. Raman acolo pana dimineata. Danseaza, urla, se cearta, se trag de par. Te trag de ganduri. Incerci sa-i alungi, dand bezmetic in aer cu mana, ca si cum ai goni un tantar. Dar ei, ai naibii, exact ca si tantarii, pleaca, dar stau la panda si apoi, hop - sar din nou pe tine.
Si te resemnezi, ca n-ai de ales. Tragi patura peste cap, dar tot ii auzi. Sunt acolo si nu vor pleca prea curand. Nu stiu de ce este nevoie ca sa plece.
Asa ca transformi piticii in pisici, pentru ca ele sunt dragute si primesc multe "Like"-uri. Am vazut eu ca asa functioneaza. Trebuie sa-ti transformi supararile, grijile, indoielile, defectele in lucruri dragute, chiar amuzante.
Incerci sa iei lucrurile nefaste in doze mici, ca asa le digeri mai bine. E ca si cum te-ai feri de jumatatea frumoasa, rosie, dar otravita a marului din poveste si ai musca din jumatatea cruda, acra si verde. Nu spun ca e usor sa faci asta zi de zi, dar nu ai de ales.
Mie nu-mi plac merele, dar ma mai imbie uneori cineva cu cate o bucata frumos mirositoare si mi-o indeasa pe gat cu de-a sila. Cica face bine la sanatate. Dar e amara ca noaptea. Pardon, ca naiba. Si-o scuip. Dar gustul tot ramane intr-o camaruta secreta dintr-al meu minunat creier. Si nu pot scapa de el. Nu pana nu iau un topor si tai tot pomul. Si-i smulg si radacinile apoi. Sa nu mai faca mere in veci.
Ia uite, s-a luminat afara. . . Somn usor!
Avand in vedere ca "Nu" nu mai inseamna de mult timp "Nu", ci "Poate", iar "Poate" inseamna "Da". . . care e acel cuvant care exprima ceea ce ar trebui sa exprime un "NU"? "Da" nu este. . . Cand spui "Da" inseamna ca esti total de acord, nu mai poti de nerabdare, vrei cu adevarat.
"Da, da" - cu totii stim ca e ironic si te repede, gen "Mda, sigur, hai lasa-ma cu d-astea"
"Da, da, da" - explozie! entuziasm la superlativ
"Nu, nu" - pare asa copilaros, gen "Nu, nu, eu sunt cuminte" + un smiley face care da din gene. Esti cuminte pe naiba!
"Nu, nu, nu" - lasa-ma sa termin ce-am de spus, nu ma mai repede atat.
Uneori detest cuvintele din tot sufletul. Ai impresia ca poti exprima exact ceea ce simti, traiesti, vrei, dar rareori o nimeresti. Iar cand ai atatea de explicat, pentru ca vrei sa te faci cat mai clar inteles, te pierzi in sinonime. Si pari aiurit.
Uneori detest gesturile, limbajul trupului din tot sufletul. Pentru ca nu e, pentru ca e prea mult, pentru ca nu e cat ar trebui. Si cu mana stanga ce fac? Sa ma uit pe pereti? Daca ma balangan prea mult cu scaunul? Sa ridic ceasca sa o duc la gura? Nu mai bine ma aplec si sorb ce e la suprafata si apoi o inclin cu buzele, incercand sa nu o vars?
Dar de ce sa te chinui atat sa exprimi ceva? Ce ai de spus? E important? Pentru cine?
Pentru fericire. Ceva care probabil te face fericit. Este extrem de importanta fericirea. Pentru toata lumea.
Toti avem intrebarile noastre, mai mici, mai mari. Mai bune, mai proaste. Si exista raspuns la toate. Trebuie doar sa punem odata intrebarea aia. Dar nu vrem asta, pentru ca ne e frica. Adevarul doare in aceeasi masura in care te face si fericit. Paharul e plin si cand e gol, chiar daca nu e plin cu ceea ce speram noi sa fie. Dar nu ai de unde sa stii daca nu intrebi. Iar Google nu are raspuns la toate :)) Asadar, tu ce bei? Ce-ti pun in pahar?
Aceasta postare nu este o scrisoare, dar are o intentie.
"- Iubitule, mi s-a stricat foehnul!"
"- Iubitule, mi s-a stricat masina de spalat!"
"- Iubitule, mi s-a ars becu' de la baie!"
"- Iubito, ti l-am reparat!"
"- Iubito, ti l-am inlocuit!"
"- Iubitule, s-a stricat, nu mai merge!"
"- Ce anume s-a stricat?"
"- Noi 's-a stricat'. . . "
Sa vedem. . . Luam piesa asta, nu mai e buna, asta a ruginit, uite asta scartaie, dar o dam cu ulei, o reparam. Ah, dar uite, are ceva la motor, s-au ars niste fire. Ce facem, reparam ce avem sau ne luam altceva? Cum e mai rentabil? Cam acelasi pret.
Oh, dar bucuria de a avea ceva nou, mai bun, alte aplicatii, alt soft. . .
