Replici, vrajeli si aiureli

1. Vorba cu "barbatii isi schimba femeile ca pe sosete" ar trebui reformulata. Nu stiu baiat sa si le schimbe zilnic :)) Asa ca ar fi corect: "Barbatii isi schimba sosetele, dar naravul ba."

2. - Deci imi place cum esti imbracata, arati asa. . . wow! Imi dai si mie numarul tau de telefon?
    - Numai daca esti gay si vrei sa vorbim despre moda.

3. - Nu se poate ca asta sa fie numele tau. Suna a nume de femeie care face videochat.

4. - Esti cea mai roscata de aici, arati ca o lalea. Imi vine sa te iau cu mine si sa fugim impreuna in Olanda.

5. - E tare piticul din Game of Thrones, il duce capul.
    - Il duc ambele capete.
    - Da, fac echipa buna, sunt mai aproape unul de altul.

6. Unul peste alta, viata e frumoasa.

7. - Hai sa ne plimbam.
    - N-am chef.
    - Nu e bine sa fii asa sedentara.
    - Nu sunt, am facut "miscare" aseara.

8. - Sa stii ca daca vreau, pot sa gasesc oricand alta ca tine.
    - Ia, da-i search, vezi pe unde ma gasesti.

9. - Imi zici si mie te rog ce culoare au ochii tai? Nu-i vad din cauza machiajului.
    - Stii, I'm with that guy. . . 
    - Nu conteaza, eu tot vreau sa stiu ce culoare au.

10. - Sa-mi spui daca vrei sa te combini cu mine sau cu vreunul dintre prietenii mei! (si un larg gest de prezentare a tuturor prietenilor lui).
    Pick me, pick me!


It's funny because it's true!

Fetele si cosmeticele

    Acest subiect este atat de amplu, incat nici nu stiu cu ce sa incep. Cert este ca are la baza o relatie de tip iubire-ura. Pentru ca ne fac sa ne simtim bine in pielea noastra (oh, the irony) dar ocupa al naibii de mult spatiu. Adica oriunde te uiti in casa e plin de asa ceva. Sa nu mai pomenesc de sertare, adevarate pastratoare de comori. A deschide un astfel de "cufar" plin de creme (de maini, de picioare, de corp, de fatza, de genunchi si de coate, de gamba stanga sus), parfumuri, oje, farduri, rujuri, rimeluri, uleiuri de par, de corp, de masaj e ca si cum ai intra in intimitatea fetei intr-un mod barbar. Si nici pentru sanatatea ta psihica de baiat nu e bine sa dai de acel sertar. Te gandesti ca ai nimerit intr-un supermarket, la raionul de cosmetice. Si nici ca ai vrea sa stii la ce folosesc toate acele sticlute, recipiente, cutii. Ca altfel te-ai trezi cu o prezentare ca la teleshopping:
    "Uite ce tare e crema asta! P-asta am luat-o de la farmacie, iti face pielea super fina. Pune mana aici pe cot sa vezi. Nu-i asa ca-i marfa? Aaah, dar asta e si mai tare, parca as muta muntii din loc! Are sclipici si miroase a pepene galben!"
Mda, baietii nu dau 2 bani pe ce crema folosesti tu, atata timp cat miroase bine. E ok, mai multe nu tre' sa stie. 
    Si nu inteleg nici de ce ai 10 creme care fac acelasi lucru. Toate incepute, niciuna terminata. Asta nici eu n-o inteleg. Dar continui sa cumpar, poate o gasesc pe mama cremelor, care promite sa imi faca pielea fina si la 3 zile dupa ce m-am dat cu ea. Ca sa nu ma mai dau zilnic, e un chin atunci cand te mai si grabesti sa-ti respecti rutina asta. Dar o faci, ca n-ai incotro. Vrei ca in momentul in care se inghesuie juma' de RATB in tine sa ai pielea catifelata. Poate, cine stie, printre ei se afla si alesul tau.
    Oricum, cremele nu sunt singurele pe care o fata nu le termina. Chestia asta se aplica la orice alt produs: sampon, gel de dus, ruj, parfum. Aaah, parfumul! Da, faza cu sticla de parfum in care mai sunt fix 3 stropi este urmatoarea. Totul incepe intr-o frumoasa zi in care iti iei un parfum nou. Si il folosesti intens, pana cand mai ramane un sfert din el. De aici incolo, de fiecare data cand te dai cu el, o parte din tine moare. Simti efectiv cum ticaie ceva in tine, vibrezi precum telefonul cand ramane fara baterie. Pentru ca asa o sa ramai si tu fara parfum. Da, stiu, mai ai vreo alte 97756, dar asta e unic, e preferatul tau. Asa ca timpul se opreste in loc cand mai ramane putin pe fundul sticlei. Si-ti zici: 
    "Nu ma mai dau cu el sa-l termin, il pastrez pentru o ocazie speciala!"
Si amani acea ocazie speciala, pentru ca nu stii care este, te gandesti ca poate urmatoarea o sa fie speciala sau poate ca cealalta data o sa fie si tot asa. Si parfumu' ala mai expira si el. Dar e in regula, il lasi acolo, in sertar. Nu te induri sa il arunci.
Ideea este ca pentru fete, niciun produs cosmetic nu expira si nici nu se transforma in ceva urat mirositor cu o consistenta de mazga. Chiar daca au trecut 3 ani de la data fabricatiei. Poate de la 6-7 ani in sus sa nu mai fie bun. Ea stie foarte bine ca astia vor sa o pacaleasca si ca de fapt acel produs nu expira cand fabricantii vor sa expire, doar se folosesc de termenul de valabilitate pentru a ne determina sa cumparam mai mult si mai mult si mai mult. Si zau ca nu e nevoie. 
    Ti-ai luat azi un rimel? N-are nimic, peste 2 zile iti poti lua altul. Chiar daca nu ai 6 perechi de ochi, ai nevoie de inca un rimel, nu se stie niciodata cand vine Apocalipsa si tu ramai fara rimel. Groaznic!  
    Sampoane? Mereu sa fie cel putin 2 in baie. Unul caruia sa-i persiste mirosul, altul care sa iti dea volum. Na, fie si inca unul care sa iti dea stralucire, doar nu le poti avea pe toate intr-unul singur. Plus balsam si masca de par.
    Geluri de dus? Astea fara numar, cat mai multe si cat mai variate. Ca stiu ca te plictisesti de aceeasi aroma zilnic. Si eu ma plictisesc, d-aia am vreo 7, pentru fiecare zi a saptamanii. Si inca unul in dulap, pentru acea zi bisecta odata la 4 ani.
    Farduri si rujuri? Imi pare rau, niciodata, dar absolut niciodata nu poti avea toate culorile. Si chiar daca le-ai avea, nu ai avea cum fizic sa le porti in timp util, pana sa expire. Si atunci ce faci? Sa le arunci? Nu, nici vorba de asa ceva. La faza asta fetele sunt foarte generoase intre ele. Le dau prietenelor. Este o regula nescrisa, un fel de traditie gen mama-fiica. Asa-i si cu fardurile.   
    Fetele si cosmeticele sunt ca intr-o relatie. Orice inceput este frumos, pe parcurs ne plictisim daca nu ne satisface, nu vrem sa le aruncam pentru ca ne-am obisnuit cu ele, sunt ale noastre si cand vedem ca nu le mai putem salva atunci le dam sut. 
Am I right or I am right? :)) 

Come to the lighted side. . .

    

    Si poate ca-i mai bine asa. Lumina asta era galbuie, palpaia de ceva vreme. Am tot rotit becul, dar degeaba. Am facut o prostie, am stins intrerupatorul. Apoi l-am aprins. Nimic nu se schimbase. A mai luminat slab cateva secunde si s-a oprit. Am ramas pe intuneric si ne e frica de el.
    Poate am fost orbi, poate acea lumina chiar ne era suficienta. Dar lasam ce avem pentru ceva ce ne dorim. NU stim ce ne dorim, dar ne dam seama ca nu suntem fericiti asa, desi am incercat. Puteam oare sa ramanem in acea lumina chiar si cu riscul de a ne strica vederea?
    Nu, ne retragem in bezna cu speranta ca vom gasi alt bec. Insa pana reusesti sa speri trebuie sa-ti invingi teama de intuneric, de a nu stii ce va fi. Nici cat va dura nu stii. Nici de ce. . . nu stii? Nu ai cum sa stii. Poate nici nu vrei.
    Vrei doar negrul in jurul tau ca sa te redescoperi. Ai pierdut pe drum franturi din tine, le-ai lasat de bunavoie, ai acceptat sa te modelezi dupa. . . Da, pentru ca oamenii au impresia ca armonia si-o creeaza ei insisi. Si nu ca o descopera. Ca a gasi pe cineva cu care sa rezonezi pe toate planurile este un mit. Sau ca, in orice caz, este foarte greu de gasit. 
    Si te scufunzi in negura si ceata. Nu pleci de aici. Te vrei doar pe tine, asa cum erai. Incerci sa te aduni, sa te refaci. Ca un puzzle. Dar lipsesc piese pe care chiar tu le-ai inlaturat. Le cauti bezmetic, dar mai sunt acolo? Ti se mai potrivesc?
    Ti-e dor de lumina. Intensa, alba, stralucitoare. Si o vezi, dar ai dubii. Daca e doar un miraj? Daca se transforma si ea sau si mai rau, dispare? 
    "Din asta nu se moare!" Cum nu, cand iti tot ia din viata, usor-usor? Asta nu e tot moarte?
   

Las-o naibii pe Ruby sa tot stinga lumina, tu aprinde-o pe-a ta.

Ne place sa ne bata stresu'

    Nu credeam ca e posibil ca intr-adevar stresul sa iti provoace atatea probleme medicale. Pana am patit-o. Modul meu de a-mi canaliza atentia departe de o problema era pur si simplu de a nu ma gandi la nimic. Si prima melodie care imi venea in cap pe aia o fredonam toata ziua. Si cam atat. Obisnuiam sa-mi impun sa nu imi bat capul cu nimic. Ca se rezolva. Cum, cand, asta nu mai conta. O zi-doua-trei, pana ce deja problemele cresteau exponential si se tot adunau. Si eu trebuia sa le rezolv, pentru ca singure nu se rezolva. Daca ar fi fost asa, "x"-ul din ecuatii s-ar fi gasit singur pana la urma.
    Poate ca fizicul meu era in regula, dar psihicul tot aduna probleme. Adica griji, framantari, chestii de genul. Si pentru ca tot incercam sa le "arhivez" ca sa le minimalizez importanta, psihicul meu a rabufnit si s-a razbunat pe fizic. A urmat aproape un an de analize, medici peste medici, urgente, perfuzii, tot tacamul. Si am zis "Opa!". Chiar ceva nu e in regula. Dar asta dupa luni bune de chin. Pentru ca nu vroiam sa accept chestia asta. Imediat cum am "imbratisat"-o, totul s-a rezolvat. Si am inceput sa le revars. Sa-mi vars amarul. Tineam in mine pentru ca nu vroiam sa devin genul de prieten care cum se vede cu tine incepe sa se planga. Iar si iar si iar. Oricat de bun prieten mi-ai fi. 
    Iar metoda asta a mea nu era buna deloc, sa nu vorbesc nimanui despre ce simt. Decat la un nivel superficial. Prietenii d-aia sunt prieteni, sa te accepte si cu bune si cu rele. Nu era ca si cum ne-am fi cunoscut de 5 minute si incep sa-ti povestesc despre problemele mele si sa ma victimizez. Sa ma plang. Sa te fac sa ma compatimesti, sa imi dai atentie. Pentru ca sunt suficient de inteligenta incat sa stiu sa atrag atentia atunci cand o doresc si altfel, nu prin mila. 
    Pana acum juma' de ora vroiam sa scriu despre cei care se plang non-stop. Dar mi-am dat seama ca ii inteleg. Chit ca imi sunt prieteni sau nu. Desigur, e putin ciudat ca un necunoscut sa ti se planga. De absolut orice. Dar am stat si m-am gandit: pooate ca ei chiar nu au cui sa le impartaseasca gandurile lor. Poate dupa ce termina lista cu subiecte "De plans" devin oameni de treaba, mai veseli, mai usurati. Poate ca le faci un bine. Desigur, exista si in asta o limita, pentru ca la un moment dat este obositor sa tot asculti plangeri. Si atunci cred ca acelor oameni le face o deosebita placere sa fie asa, sa turuie intr-una despre ce ii nemultumeste. Si cred ca le place sa ii bata stresul. Sunt unii oameni carora durerea le face placere.
    Dar ne plangem, pentru ca e uman.

O seara ca fetele, cu fetele, intre fete(le)

Si vine si seara in care trebuie sa iesi cu fetele.

- Da' de ce iesi cu ele, nu putem sa iesim doar noi doi?
- Pai si ce faceti voi cand iesiti?  Daca doar mergeti la o cafea, eu de ce nu pot sa vin?


Ti-ai facut schimbare de sex si eu nu stiu?

- Bine, dar pana cand stai? 
- Ceee, va duceti in club?! O sa se ia toti baietii de voi! Nu vrei sa vin si eu?


Si e de ajuns o singura data sa cedezi si sa il iei cu tine. Toate prietenele tale te vor privi ciudat, ca si cum: "WTF?! De ce nu l-ai lasat acasa? Oooh, am inteles, e prea gelos, nu are incredere in tine, e prea posesiv, nu ne place de el, ia-ti altul!". Toate astea dintr-o singura ridicare de spranceana :))
Iar tu incerci sa detensionezi situatia, sa razi la orice, de orice. Nu poti sa vorbesti liber si nici prietenele tale, trebuie sa vorbiti codat, cu porecle si cat mai vag posibil:
- Il mai tii minte pe ala, Dude, care statea prin zona, pe la, acolo. Stii tu.
- Da, da, il stiu. Ce e cu el?
- Eh, nimic, m-a "salutat" vinerea trecuta. 
- Ah. Tare.
- Mda, m-a "salutat" indelung. Se vedea asa pe el ca. . . . Siiii, ce-ti mai face pisica? :D"

Cand crezi ca ai depasit limita si nu vrei ca prietenul tau sa aiba apoi "material" de cearta (gen: De ce iesi cu ele, o ard dubios si te invata si pe tine la prostii), treci la subiecte neutre, inofensive, prostesti, gen farduri. Si parfumuri. Si pantofi. Si ce bluza ai vrut sa-ti iei pentru ca se potrivea cu o fusta din dantela. Asta o sa-l plictiseasca si o sa-l faca sa creada ca nu are de ce sa se teama cand te lasa singura. Dar, stai! Nu e bine daca se plictiseste, pentru ca dup-aia o sa te tot traga de maneca sa plecati. Si tu nu vrei, normal. Iar atunci faci tot ce e omeneste posibil sa il determini sa ia "singur" decizia de a pleca fara tine. Si daca esti o persoana diplomata, asa ca mine dupa ce epuizez toate subtilitatile si vorbele frumoase, il intrebi: "Dar tu nu aveai treaba de dimineata?". El se supara si pleaca, dar tu si prietenele tale sunteti fericite. Deci 4 la 1, ati castigat. Sa curga alcoolul si picanteriile despre persoanele pe care nu le suportati (that's right, barfa). 

Frate, fetele, spre deosebire de baieti, atunci cand vor sa iasa doar ele, fara prietenii lor, o fac pentru ca trebuie: sa afle cum o mai duce fiecare, sa rada, sa bea, sa danseze, sa isi consolideze relatia de prietenie, sa fie acolo la nevoie, sa mai ia o pauza. Pentru ca sta cu tine 24/6 zile, nonstop si astfel stie ca isi neglijeaza prietenele. Fetele (cuminti, fidele) cand ies ele de nebune in club, nu o fac pentru a agata, a se linge, a se mai stiu eu ce. O fac pentru ca e distractiv sa iesi si sa dansezi pana te dor picioarele de la tocurile alea afurisite.

- Si atunci ce se aranjeaza atata daca tot nu vor sa faca nimic?

Ar trebui sa se ingrijeasca doar cand iese cu tine sau ce? Asta e felul ei de a arata ca se respecta, ca ii pasa de cum arata. In plus, e un mod de a-ti intari increderea in sine. Da, frate, rochia aia scurta, rosie, ma face sa cred ca pot darama muntii. Si pe voi un sacou colorat va face zmei. Asa ca  nu ne judecati. 

Daca fumezi. . .

1. Daca fumezi tigari mentolate, vei avea mereu o respiratie rece ca gheata.

2. Tigara este o amanta ucigatoare. Barbatii o saruta pana mor.

3. Doua tigari una dupa alta iti asigura "scaunul" zilnic.

4. Fumatorii stiu ca pozele de pe pachetele de tigari sunt photoshopate, tocmai d-aia ii doare in pix. Ei vor fapte, nu poze. Vor sa vada plamanii aluia care a murit de la fumat, pentru ca ei sunt mai incostienti asa. Iar inconstientilor le trebuie ceva mai dur sa li se trezeasca constinta.

5. Nu este nevoie, ca barbat, sa iti gasesti scuze daca nu vrei sa faci sex. Spune doar: "Fumez cam mult. . . nu mi se scoala. " Femeile vor intelege.

6. Daca n-ai mai fuma, nu ai stii sa apreciezi aerul curat de la munte.

7. Un sfat cules de pe un site avizat: "Daca ti-e frica sa te lasi brusc de fumat, apuca-te de fumat tigari mai proaste." :|

8. Oare cum poate avea un nefumator viata sociala?

9. Cica, cumva, studiile facute si nu de catre cercetatorii britanici, sustin ca gestul de a fuma duce cu gandul la vremea cand erai bebelus si erai alaptat.

10. Mirosul de usturoi si ceapa iese mai bine cu o tigara decat cu pasta de dinti. Daca nu ai o tigara, e bun si patrunjelul.

Ganduri pentru 2013

Poimaine anul se-nnoieste,

Iata ce Isa va doreste:

Nu va doresc fericire si iubire, nici ca lumina sfintelor sarbatori sa va tina luminati tot anul, chestii d-astea abstracte. In schimb sa fiti sanatosi. Ca am patit-o si chiar asta e cea mai importanta pana la urma. Daca esti sanatos poti face orice, poti fi si fericit si iubit. Boala doar te face nervos, suparat si neputincios.
Revenind la urari, va doresc ca anul asta sa aveti putere sa treceti peste orice cu fruntea sus, putere sa renuntati la vicii si la relatii "putrede", putere sa va exprimati sentimentele frumoase mai des, putere sa fiti mai buni. 
Sa nu va mai stresati pentru orice, sa luati fiecare zi pe rand, nu va mai impovarati cu o mie de ganduri. Este timp destul pentru a face orice va doriti. 
Sa va bucurati: de o zi frumoasa, de o carte buna, de o cana de vin fiert cu prietenii, de orice va face placere si va face fericiti. Parca azi prea putin ne mai bucuram. Bucurati-va de prietenii sinceri si adevarati pe care ii aveti, de familie, impacati-va cu cei cu care v-ati certat. Orgoliile ne fac mai mult rau decat am crede. 
Incercati lucruri noi si invatati cate ceva nou zilnic daca se poate. Va veti simti mai impliniti, mai siguri pe voi si mai utili. 
Renuntati la prejudecati, la a mai critica fara sa cunoasteti, la a spune vorbe rele fara vreun temei.  Fiti mai diplomati si mai rezervati, chestiile astea nu au ranit pe nimeni pana acum.

Multa ambitie, curaj, veselie si sanatate!

In. . . deci. . . easy

Azi n-am chef sa mergem pe jos pana acolo.
Azi nu vreau sa vin pe jos pana la tine.
Azi nu merg pe jos doua statii.
Poate maine ne plimbam prin parc.
Azi e acel "maine", dar tot nu mi-a venit cheful sa ma plimb.

Femeia: -Bine, hai azi sa mergem pe jos.
Barbatul: -Dar sunt vreo 8 statii!
Femeia: -Si?Mergem pe jos, vreau sa ma plimb.

Barbatul: -Ne plimbam si maine?
Femeia: -Ceee? Ai innebunit? Inca ma dor picioarele de cat am mers ieri.

Cu ce ma imbrac azi? 
Ti-ai pregatit hainele de aseara.
Si? Nu mai vreau sa ma imbrac asa. E soare afara, sunt 40 de grade. Bun, imi iau cizmele. Ploua. Perfect, ma imbrac in alb. Afara-i frig. Merge sa-mi iau pantofii aia peep-toe.
De ce?
Pentru ca iau taxiul pana in centru. Si din nou taxiul pana acasa. 
Huh?!
Vezi-ti de-ale tale, stiu eu cu ce ma imbrac.

As manca ceva bun, ceva dulce. Fa-ti niste clatite. Da, ar merge. Da' iar stau in bucatarie sa gatesc? Am stat si ieri. Nu, hai in oras. La cofetarie? Nu, la KFC. Parca vroiai ceva dulce. M-am razgandit.

10:45 a.m. mesaj primit: Vezi ca diseara bem.
Foarte bine, si-asa n-am mai iesit de mult.
Dupa 7 ore, alt mesaj primit: Vezi ca nu mai ies ca m-am certat cu mama/tuseste pisica/mi-a venit/nu mai am chef/sunt obosita/tre' sa stau dupa fundu' lu' iubi/maine ma trezesc devreme.

Maine la 8 tre' sa fiu la ore. Setez alarma. Isi face datoria: "Ceeee, pai da' eu chioara de somn ma trezesc la 6 ca sa fiu la 8 la ore? Pfff,astia n-au ce face, sa puna orele alea mai tarziu, ca doar taranii se scoala asa matinal sa mearga la camp. Noi parca ar trebui sa fim intelectuali si sa nu ne chinuim, asa ne ziceau parintii "invata mama, sa nu stai sa te chinui!". Nu ma mai duc la nici o scoala. Dorm."
Maine am ore de la 4. Ei, asa da! Ma scol si eu ca omu', stau pe feisbuc, vad un film, mai citesc ceva. 2 jumate - eee, da asta-i buna! de ce pun orele asa tarziu? Sa le puna si ei mai devreme. Nu ma mai duc la nici o scoala, ma duc in mall cu fetele.
 Ce vrei sa-ti cumperi? Nimic, doar ma uit prin magazine. Dupa 2 ore: ta-daaa! 4-5 pungi pline.
Ce vrei sa-ti cumperi? Am nevoie de o geaca. Nu o am decat pe aia neagra, da' e scurta. Si aia bej, da' n-are gluga. Si aia mov, da' e prea lunga. Si cea rosie. . . ma enerveaza buzunarele. Una maro imi trebuie. Dupa 5 ore: Si ce ti-ai luat? Nimic, n-am gasit. Lasa ca am destule geci. Mi-am luat in schimb crema asta de corp. Mai ai vreo 10. Da, stiu, da' asta e cu mango si sclipici.


As face ceva, dar nu stiu ce. poti sa pictezi. Da, as putea. Hai ca ma apuc. Da' nu mai, lasa, ca n-am chef sa spal pensulele dupa. Si-si mai baga si pisica botu' in paharu' cu apa murdara de acuarele. Atunci danseaza. As face miscare, da' ce, dansez singura de nebuna prin casa? Imi fac curat in sifonier mai bine. Ai mai facut o data. Da, dar nu ca lumea.

Singura in casa. Muzica la maxim. patul e scena. Miscari demne de invidiat de orice dansator. Ce faci aici? Dansez, ce se vede ca fac? Ah, bine, danseaza in continuare. Pai nu mai, gata, ca ai venit tu si nu ma mai pot desfasura. Ma duc sa-mi fac ordine in sifonier. Nu ai mai facut de 2 ori? Ba da, da' nu. . .auzi, da' ce, tu n-ai treaba in alta parte?

Tre' sa ud florile. Si ma iau cu altele si uit. Dupa 5 zile: Aoleo, florile!


Barbatii numesc toate astea NEBUNIE, femeile o numesc SPONTANEITATE.

Dezordine de idei

Mi se pare mie sau oamenii de calitate sunt greu de gasit in ziua de azi? Sau a fost dintotdeauna? Si in special, unde ii gasesti? Nu stiu daca si tie ti se intampla, dar observ ca de obicei oamenii buni atrag mai mult oameni buni ca si ei, decat oameni rai si invers. Deci cred ca e un adevar in "Cine se-aseamana se-aduna". 
Ai avut vreodata impresia ca cineva este mai bun decat tine? Dar mai rau? 
Inca de mica mi s-a intamplat sa intalnesc anumiti copii, sa le spunem fete :)), care mi se pareau total antipatice. Si sunt sigura ca si eu le eram la fel. Fara un motiv anume, era o repulsie reciproca. Mai incolo se dovedea ca intr-adevar aveam ce sa detest la ele, aveau un caracter mizerabil. Lucru ce nu s-a schimbat. Am mai crescut si inca mai gasesc persoane fatza de care am acea repulsie, mi se pare ca vad in ochii lor prefacatoria si interesul, dar am deprins abilitatea de a le ignora. Adica, fiind un om pasnic, incerc sa am relatii armonioase cu toata lumea peste care dau inevitabil. Si nu mai dau doi bani pe felul lor de a fi. Le par antipatica? Foarte bine, d-aia nu mai rasare soarele! Poti fii politicos si pastrand distanta. 

In alta dezordine de idei, mi se pare groaznic sa fii o fata singura pentru ca nu iti gasesti pe cineva, efectiv nu ai cu cine, toti baietii draguti, politicosi, amuzanti - puf! S-au evaporat. Si oricate grupuri de prieteni ai avea, ca te-ai duce la biblioteca, intr-un club, la film, pe strada, eu mai stiu pe unde, nu ai ce alege, nu exista "peste in balta". Or fi plecat toti din tara?! Au niste "maniere" groaznice, incearca sa te agate cu fel de fel de texte idioate de-a dreptul, mai ca ti se adreseaza si cu "C***e". Serios acum, nu zic sa vina la tine sa iti ofere bautura gratis, dar nici sa iti ceara el tigari si sticla ta de bere din mana. Adica eu stiu ca "femeile-s barbati" in secolul XXI, dar nici chiar asa. 

Pozele de pe Facebook. Si eu stiu sa fac negrese si clatite, dar nu le fac poze sa le pun pe feisbuc. Nu am nevoie de like-urile celor care saliveaza la ele pentru a ma simti apreciata si "mare bucatareasa". Daca vreau sa fac asta, imi chem prietenii si imi dau ei Like pe viu. 

Imi imaginez ca pentru unii, a veni "la Capitala" este un pas maret. Ii atrage ceva si zau ca nu stiu ce. Insa de cum pun piciorul pe/intr-o groapa de Bucuresti, s-au resetat. Au uitat ca nu e frumos sa arunce gunoaie/scuipe pe jos, sa se bage in fatza altor oameni la coada, practic, au uitat toate regulile de comportament. Nu stiu cine ii invata pe ei la scoala acolo, in Cuca-Macaii, cum ca fetele din Bucuresti sunt c***e - singurele fete pe care le stiu mai flushturatice tocmai, sunt de la ei de acolo din comuna, convinse ca venind in capitala vor da ele de oameni cu bani. Si nu ca as avea ceva cu oamenii din provincie, Doamne-fereste, dar m-am saturat de toti cei care vin aici si isi iau lumea in cap si dau vina pe bucuresteni pentru orice, cand de fapt e vina lor. Iti zic eu ca bucurestenii adevarati au foarte mult bun-simt, sunt politicosi si chiar au suflet bun. Iar cei care se dau "jmecherasi" ca sunt ei din capitala, intreba-i de unde ii sunt parintii. Din Cuca-Macaii. Apreciez oamenii care stiu sa fie oameni, nu animale, indiferent de unde sunt. 

O sa tind a crede ca romanul, pe langa faptul ca s-a nascut poet, s-a nascut si muncitor. Nu de alta, dar m-au capiat cu spartul betoanelor de pe strazi, cu bagatul tevilor pe sub pamant, cu re-re-re-reasfaltarea acelorasi strazi, cu schelele pe care le tin si 5 luni pentru a renova un bloc, cu taierea copacilor care ar putea asigura un petic de umbra vara, in statiile de autobuz. Si nu in ultimul rand, cu metroul lor, care a dat si mai rau traficul peste cap, incat la orice ora ai vrea sa pleci sau sa te duci din/in Dr. Taberei - e haos. 3 ani. . . doar 3 ani. Poate vreo 30 de ani, cum au scris cei care au avut inspiratie pe gardurile din jurul lucrarilor pentru metrou.

Hop-si-asa! Imi cer scuze pentru pauza lunga de cateva luni, dar atata timp am fost bolnava.

Cri-cri-cri. . .

. . ."crieier" mic, nu credeam c-o sa-ti revii!

Ma uitam pe geam pe la vreo 4 jumate dimineata si am vazut o super-stea cazatoare. "Super" pentru ca era foarte stralucitoare si a durat ceva pana s-a stins. Si in gandurile mele m-am gandit sa fac ordine printre oameni, asa cum fac prin sertarele mele cand ma mai apuca cheful asta spontan de a ordona ceva. (Hmm, daca faci ordine in lucruri inseamna ca le ordoni sa stea frumos? Da stiu, le ordonezi. . . ). Asa si tot incercam eu sa formulez inca o teorie mirifica de-a mea despre cum sunt oamenii si in ce tipologii se incadreaza si cum se comporta acei oameni ca sa stiu cum sa-i iau si cum gandesc. Si mi-am dat seama curand ca nu am cum sa fac asta. Ii pot cunoaste in linii mari, instinctul imi poate spune de cine sa ma feresc ori in cine sa am incredere, in rest consider ca toti au toate defectele si toate calitatile care exista pe acest Pamant cel putin o data in viata. Ideea e sa nu fie asa de "incapatanat", "indiferent", "stresant" cu tine in acel moment dat. 

Deci cum poti evita asta? Toleranta si intelegere. Ok, te stiu de ceva vreme sau nu, mi-am dat cat de cat seama cam ce fel de persoana ai fi, nu stiu daca avem atat de multe in comun, dar iti tolerez prezenta, poate daca fac si un efort ma si incanta, mai stii? Trateaza persoanele serioase cu seriozitate si persoanele glumete si superficiale cu. . . bancuri despre blonde, na :)) Ceea ce ma face oarecum sa ma gandesc la faptul ca poate atata toleranta, atata "mulare" dupa atitudinea celuilalt nu duce cumva la un fel de stergere sau lipsa a personalitatii proprii, tocmai pentru a evita discutii care nu sunt necesare si din care ala nu invata ca e bou si tu te alegi cu nervi. Trebuie sa fie si o limita in toleranta asta, ca prea sunt toate pe lumea asta limitate. Si cred ca limita este atunci cand te calca pe coada, cand iti arata lipsa de respect. 

Stiu ca orice prietenie are la baza un interes, nu cel material, aia nu e prietenie. "Interes" adica apreciez compania acelei persoane, ma face sa ma simt bine, stiu ca ma ajuta cand poate cu ce poate. Da, interesul meu la tine este sa ma imbarbatezi atunci cand dau de greu si sa ma asculti atunci cand turui baliverne dupa 3 sticle de bere despre cat de nefericita sunt ca mi-am pierdut pisica.

In jurul tau ai fel si fel de oameni. Choose them wisely! Ma fascineaza psihologia, am vrut sa dau la Psihologie, dar dup-aia am stat si m-am gandit ca n-am ce face cu meseria asta aici si ca oricum as innebuni eu inaintea pacientilor mei. Chestie care mi s-a si confirmat, caci nu stiu cum se face, dar majoritatea celor care fac aceasta specializare au ceva la cap. Trebuie sa fii nebun sa te intelegi cu nebunii. Asa si in viata: trebuie sa fii om ca sa te intelegi cu oamenii.