duminică, 30 decembrie 2012

Ganduri pentru 2013



Poimaine anul se-nnoieste,
Iata ce Isa va doreste:


Nu va doresc fericire si iubire, nici ca lumina sfintelor sarbatori sa va tina luminati tot anul, chestii d-astea abstracte. In schimb sa fiti sanatosi. Ca am patit-o si chiar asta e cea mai importanta pana la urma. Daca esti sanatos poti face orice, poti fi si fericit si iubit. Boala doar te face nervos, suparat si neputincios.
Revenind la urari, va doresc ca anul asta sa aveti putere sa treceti peste orice cu fruntea sus, putere sa renuntati la vicii si la relatii "putrede", putere sa va exprimati sentimentele frumoase mai des, putere sa fiti mai buni. 
Sa nu va mai stresati pentru orice, sa luati fiecare zi pe rand, nu va mai impovarati cu o mie de ganduri. Este timp destul pentru a face orice va doriti. 
Sa va bucurati: de o zi frumoasa, de o carte buna, de o cana de vin fiert cu prietenii, de orice va face placere si va face fericiti. Parca azi prea putin ne mai bucuram. Bucurati-va de prietenii sinceri si adevarati pe care ii aveti, de familie, impacati-va cu cei cu care v-ati certat. Orgoliile ne fac mai mult rau decat am crede. 
Incercati lucruri noi si invatati cate ceva nou zilnic daca se poate. Va veti simti mai impliniti, mai siguri pe voi si mai utili. 
Renuntati la prejudecati, la a mai critica fara sa cunoasteti, la a spune vorbe rele fara vreun temei.  Fiti mai diplomati si mai rezervati, chestiile astea nu au ranit pe nimeni pana acum.

Multa ambitie, curaj, veselie si sanatate!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

In. . . deci. . . easy



Azi n-am chef sa mergem pe jos pana acolo.
Azi nu vreau sa vin pe jos pana la tine.
Azi nu merg pe jos doua statii.
Poate maine ne plimbam prin parc.
Azi e acel "maine", dar tot nu mi-a venit cheful sa ma plimb.

Femeia: -Bine, hai azi sa mergem pe jos.
Barbatul: -Dar sunt vreo 8 statii!
Femeia: -Si?Mergem pe jos, vreau sa ma plimb.

Barbatul: -Ne plimbam si maine?
Femeia: -Ceee? Ai innebunit? Inca ma dor picioarele de cat am mers ieri.

Cu ce ma imbrac azi? 
Ti-ai pregatit hainele de aseara.
Si? Nu mai vreau sa ma imbrac asa. E soare afara, sunt 40 de grade. Bun, imi iau cizmele. Ploua. Perfect, ma imbrac in alb. Afara-i frig. Merge sa-mi iau pantofii aia peep-toe.
De ce?
Pentru ca iau taxiul pana in centru. Si din nou taxiul pana acasa. 
Huh?!
Vezi-ti de-ale tale, stiu eu cu ce ma imbrac.

As manca ceva bun, ceva dulce. Fa-ti niste clatite. Da, ar merge. Da' iar stau in bucatarie sa gatesc? Am stat si ieri. Nu, hai in oras. La cofetarie? Nu, la KFC. Parca vroiai ceva dulce. M-am razgandit.

10:45 a.m. mesaj primit: Vezi ca diseara bem.
Foarte bine, si-asa n-am mai iesit de mult.
Dupa 7 ore, alt mesaj primit: Vezi ca nu mai ies ca m-am certat cu mama/tuseste pisica/mi-a venit/nu mai am chef/sunt obosita/tre' sa stau dupa fundu' lu' iubi/maine ma trezesc devreme.

Maine la 8 tre' sa fiu la ore. Setez alarma. Isi face datoria: "Ceeee, pai da' eu chioara de somn ma trezesc la 6 ca sa fiu la 8 la ore? Pfff,astia n-au ce face, sa puna orele alea mai tarziu, ca doar taranii se scoala asa matinal sa mearga la camp. Noi parca ar trebui sa fim intelectuali si sa nu ne chinuim, asa ne ziceau parintii "invata mama, sa nu stai sa te chinui!". Nu ma mai duc la nici o scoala. Dorm."
Maine am ore de la 4. Ei, asa da! Ma scol si eu ca omu', stau pe feisbuc, vad un film, mai citesc ceva. 2 jumate - eee, da asta-i buna! de ce pun orele asa tarziu? Sa le puna si ei mai devreme. Nu ma mai duc la nici o scoala, ma duc in mall cu fetele.
 Ce vrei sa-ti cumperi? Nimic, doar ma uit prin magazine. Dupa 2 ore: ta-daaa! 4-5 pungi pline.
Ce vrei sa-ti cumperi? Am nevoie de o geaca. Nu o am decat pe aia neagra, da' e scurta. Si aia bej, da' n-are gluga. Si aia mov, da' e prea lunga. Si cea rosie. . . ma enerveaza buzunarele. Una maro imi trebuie. Dupa 5 ore: Si ce ti-ai luat? Nimic, n-am gasit. Lasa ca am destule geci. Mi-am luat in schimb crema asta de corp. Mai ai vreo 10. Da, stiu, da' asta e cu mango si sclipici.


As face ceva, dar nu stiu ce. poti sa pictezi. Da, as putea. Hai ca ma apuc. Da' nu mai, lasa, ca n-am chef sa spal pensulele dupa. Si-si mai baga si pisica botu' in paharu' cu apa murdara de acuarele. Atunci danseaza. As face miscare, da' ce, dansez singura de nebuna prin casa? Imi fac curat in sifonier mai bine. Ai mai facut o data. Da, dar nu ca lumea.

Singura in casa. Muzica la maxim. patul e scena. Miscari demne de invidiat de orice dansator. Ce faci aici? Dansez, ce se vede ca fac? Ah, bine, danseaza in continuare. Pai nu mai, gata, ca ai venit tu si nu ma mai pot desfasura. Ma duc sa-mi fac ordine in sifonier. Nu ai mai facut de 2 ori? Ba da, da' nu. . .auzi, da' ce, tu n-ai treaba in alta parte?

Tre' sa ud florile. Si ma iau cu altele si uit. Dupa 5 zile: Aoleo, florile!


Barbatii numesc toate astea NEBUNIE, femeile o numesc SPONTANEITATE.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Dezordine de idei



Mi se pare mie sau oamenii de calitate sunt greu de gasit in ziua de azi? Sau a fost dintotdeauna? Si in special, unde ii gasesti? Nu stiu daca si tie ti se intampla, dar observ ca de obicei oamenii buni atrag mai mult oameni buni ca si ei, decat oameni rai si invers. Deci cred ca e un adevar in "Cine se-aseamana se-aduna". 
Ai avut vreodata impresia ca cineva este mai bun decat tine? Dar mai rau? 
Inca de mica mi s-a intamplat sa intalnesc anumiti copii, sa le spunem fete :)), care mi se pareau total antipatice. Si sunt sigura ca si eu le eram la fel. Fara un motiv anume, era o repulsie reciproca. Mai incolo se dovedea ca intr-adevar aveam ce sa detest la ele, aveau un caracter mizerabil. Lucru ce nu s-a schimbat. Am mai crescut si inca mai gasesc persoane fatza de care am acea repulsie, mi se pare ca vad in ochii lor prefacatoria si interesul, dar am deprins abilitatea de a le ignora. Adica, fiind un om pasnic, incerc sa am relatii armonioase cu toata lumea peste care dau inevitabil. Si nu mai dau doi bani pe felul lor de a fi. Le par antipatica? Foarte bine, d-aia nu mai rasare soarele! Poti fii politicos si pastrand distanta. 

In alta dezordine de idei, mi se pare groaznic sa fii o fata singura pentru ca nu iti gasesti pe cineva, efectiv nu ai cu cine, toti baietii draguti, politicosi, amuzanti - puf! S-au evaporat. Si oricate grupuri de prieteni ai avea, ca te-ai duce la biblioteca, intr-un club, la film, pe strada, eu mai stiu pe unde, nu ai ce alege, nu exista "peste in balta". Or fi plecat toti din tara?! Au niste "maniere" groaznice, incearca sa te agate cu fel de fel de texte idioate de-a dreptul, mai ca ti se adreseaza si cu "C***e". Serios acum, nu zic sa vina la tine sa iti ofere bautura gratis, dar nici sa iti ceara el tigari si sticla ta de bere din mana. Adica eu stiu ca "femeile-s barbati" in secolul XXI, dar nici chiar asa. 

Pozele de pe Facebook. Si eu stiu sa fac negrese si clatite, dar nu le fac poze sa le pun pe feisbuc. Nu am nevoie de like-urile celor care saliveaza la ele pentru a ma simti apreciata si "mare bucatareasa". Daca vreau sa fac asta, imi chem prietenii si imi dau ei Like pe viu. 

Imi imaginez ca pentru unii, a veni "la Capitala" este un pas maret. Ii atrage ceva si zau ca nu stiu ce. Insa de cum pun piciorul pe/intr-o groapa de Bucuresti, s-au resetat. Au uitat ca nu e frumos sa arunce gunoaie/scuipe pe jos, sa se bage in fatza altor oameni la coada, practic, au uitat toate regulile de comportament. Nu stiu cine ii invata pe ei la scoala acolo, in Cuca-Macaii, cum ca fetele din Bucuresti sunt c***e - singurele fete pe care le stiu mai flushturatice tocmai, sunt de la ei de acolo din comuna, convinse ca venind in capitala vor da ele de oameni cu bani. Si nu ca as avea ceva cu oamenii din provincie, Doamne-fereste, dar m-am saturat de toti cei care vin aici si isi iau lumea in cap si dau vina pe bucuresteni pentru orice, cand de fapt e vina lor. Iti zic eu ca bucurestenii adevarati au foarte mult bun-simt, sunt politicosi si chiar au suflet bun. Iar cei care se dau "jmecherasi" ca sunt ei din capitala, intreba-i de unde ii sunt parintii. Din Cuca-Macaii. Apreciez oamenii care stiu sa fie oameni, nu animale, indiferent de unde sunt. 

O sa tind a crede ca romanul, pe langa faptul ca s-a nascut poet, s-a nascut si muncitor. Nu de alta, dar m-au capiat cu spartul betoanelor de pe strazi, cu bagatul tevilor pe sub pamant, cu re-re-re-reasfaltarea acelorasi strazi, cu schelele pe care le tin si 5 luni pentru a renova un bloc, cu taierea copacilor care ar putea asigura un petic de umbra vara, in statiile de autobuz. Si nu in ultimul rand, cu metroul lor, care a dat si mai rau traficul peste cap, incat la orice ora ai vrea sa pleci sau sa te duci din/in Dr. Taberei - e haos. 3 ani. . . doar 3 ani. Poate vreo 30 de ani, cum au scris cei care au avut inspiratie pe gardurile din jurul lucrarilor pentru metrou.

Hop-si-asa! Imi cer scuze pentru pauza lunga de cateva luni, dar atata timp am fost bolnava.

vineri, 22 iunie 2012

Cri-cri-cri. . .

. . ."crieier" mic, nu credeam c-o sa-ti revii!

Ma uitam pe geam pe la vreo 4 jumate dimineata si am vazut o super-stea cazatoare. "Super" pentru ca era foarte stralucitoare si a durat ceva pana s-a stins. Si in gandurile mele m-am gandit sa fac ordine printre oameni, asa cum fac prin sertarele mele cand ma mai apuca cheful asta spontan de a ordona ceva. (Hmm, daca faci ordine in lucruri inseamna ca le ordoni sa stea frumos? Da stiu, le ordonezi. . . ). Asa si tot incercam eu sa formulez inca o teorie mirifica de-a mea despre cum sunt oamenii si in ce tipologii se incadreaza si cum se comporta acei oameni ca sa stiu cum sa-i iau si cum gandesc. Si mi-am dat seama curand ca nu am cum sa fac asta. Ii pot cunoaste in linii mari, instinctul imi poate spune de cine sa ma feresc ori in cine sa am incredere, in rest consider ca toti au toate defectele si toate calitatile care exista pe acest Pamant cel putin o data in viata. Ideea e sa nu fie asa de "incapatanat", "indiferent", "stresant" cu tine in acel moment dat. 
Deci cum poti evita asta? Toleranta si intelegere. Ok, te stiu de ceva vreme sau nu, mi-am dat cat de cat seama cam ce fel de persoana ai fi, nu stiu daca avem atat de multe in comun, dar iti tolerez prezenta, poate daca fac si un efort ma si incanta, mai stii? Trateaza persoanele serioase cu seriozitate si persoanele glumete si superficiale cu. . . bancuri despre blonde, na :)) Ceea ce ma face oarecum sa ma gandesc la faptul ca poate atata toleranta, atata "mulare" dupa atitudinea celuilalt nu duce cumva la un fel de stergere sau lipsa a personalitatii proprii, tocmai pentru a evita discutii care nu sunt necesare si din care ala nu invata ca e bou si tu te alegi cu nervi. Trebuie sa fie si o limita in toleranta asta, ca prea sunt toate pe lumea asta limitate. Si cred ca limita este atunci cand te calca pe coada, cand iti arata lipsa de respect. 
Stiu ca orice prietenie are la baza un interes, nu cel material, aia nu e prietenie. "Interes" adica apreciez compania acelei persoane, ma face sa ma simt bine, stiu ca ma ajuta cand poate cu ce poate. Da, interesul meu la tine este sa ma imbarbatezi atunci cand dau de greu si sa ma asculti atunci cand turui baliverne dupa 3 sticle de bere despre cat de nefericita sunt ca mi-am pierdut pisica.
In jurul tau ai fel si fel de oameni. Choose them wisely! Ma fascineaza psihologia, am vrut sa dau la Psihologie, dar dup-aia am stat si m-am gandit ca n-am ce face cu meseria asta aici si ca oricum as innebuni eu inaintea pacientilor mei. Chestie care mi s-a si confirmat, caci nu stiu cum se face, dar majoritatea celor care fac aceasta specializare au ceva la cap. Trebuie sa fii nebun sa te intelegi cu nebunii. Asa si in viata: trebuie sa fii om ca sa te intelegi cu oamenii.

vineri, 11 mai 2012

O zi buna!


Hartie care "suge" cerneala din pixurile cu gel.
Fostele prietene care incep cu observatiile:"Vaaaai, ce draguta e prietena ta, va sta super bine impreuna! Cand iesim la un suc toti 3?".
Cerul innorat care te face sa crezi ca mai poti sta in pat pentru ca e devreme, cand de fapt e 2 dupa-masa.
Alergiile de primavara care te lasa cu buza umflata, la propriu.
Microsoft Word care devine posedat si o ia razna taman atunci cand NU ai nevoie.
Pistele de biciclisti pe care sunt parcate masinile si pe care pietonii le ocolesc mergand pe strada pe care trec de fapt biciclistii.
Femeile maritate care nu au "astampar" in patul conjugal si mai vor si pe la altii.
Fardatul in exces care dauneaza grav sanatatii retinei barbatului dupa. . .
Barbatii care devin in secolul XXI "whiny bitches".
iPod-ul, iPad-ul, iNanoPod, iMicroPod, iMiriaPod. . . iNapt. Because iFuckYou, that's why!
Petrecerile care se termina atunci cand toata lumea ramane fara tigari.
Blockbusterele americane care sunt atat de proaste incat plac si romanilor si care sufoca orice alta placere de a te bucura de un film care nu respecta cliseele hollywoodiene.
Manelistii transformati in rockeri transformati in rapperi transformati in Inna-nisti transformati in dubstepperi.
Oamenii efectiv nebuni aflati in libertate pe strazile orasului.
Semafoarele ce functioneaza pe baza regulei de"3 secunde simple verzi" pentru pietoni.
Terasele din Centrul Vechi ce adopta strategia de marketing "Hai sa punem mesele dincolo de mijlocul drumului, poate asa se impiedica oamenii si ii luam de clienti."
"Marile" lanturi de magazine care iti vand o bluza cool cu 300 de lei si la prima spalare e pa!
Ambalajele cu "Made in China" de catre olandezi. Produs sub licenta americana.
Inghetata la cornet prea subtire pentru 35 de grade la umbra.
"Norocurile" zburatoare cand nu ai servetele.
"Doua la un leu, doua la un leu!"

luni, 23 aprilie 2012

Pune scortisoara!


Daca ar fi sa aleg dintre toate condimentele, as alege doua pe care sa le am mereu. Nu sarea in bucate, nu sarea si piperul, pastram doar piperul si punem scortisoara. De ce astea doua? De ce nu?
Eu oricum cu sarea nu ma inteleg, mereu pun mai putina decat trebuie, ceea ce cred eu ca-i bine, ca daca mancarea-i prea sarata, nu mai ai cum s-o dregi, asa isi pune fiecare cat vrea.
Eu pun la scortisoara la orice (la orice mai poate fi si comestibil dupa ce pui scortisoara). Imi pun in cafea, imi pun in lapte, imi pun in cereale, in sucul de portocale, in compozitia pentru prajituri, la torturi cu ciocolata, in orezul cu lapte, imi plac inclusiv clatitele cu zahar si scortisoara in loc de gem. Si inghetata de scortisoara e preferata mea, pacat ca nu o gasesc foarte des. . .
Si ceaiul de scortisoara este super bun si face bine la gat daca te macina tusea.
Am chiar si lumanari cu scortisoara.
O pun si in compoturi. (nu lumanarea)
Si in salata de fructe cu banane, piersici, capsuni si ananas.
Merge de minune si la placinta cu mere. . . si la cea cu dovleac.
O poti pune si in bautura: vin fiert, sangria.
Face bine si la ten daca o amesteci cu putina miere.
Asa ca da! eu votez scortisoara. Alte condimente parca sunt prea egoiste si fura gustul mancarii, vrand sa iasa doar ele in evidenta. Dar scortisoara amplifica toate celelalte arome, lasandu-se pe ea la urma papilelor tale gustative.
Piperul. . . Pai daca sarat nu imi place, imi place picant. Dar nu asa, de neam prost cu boia iute si chilli, cu o subtila aroma de piper. Asa ca pun piper in tot ce gatesc, mai putin in ciorbe. Eu nu amestec in mancare si zic "Mai tre' putina sare". Nu, "Mai tre' putin piper".

luni, 16 aprilie 2012

Craciun vs. Paste


Inainte de toate, "Hristos a inviat!". . . si ca sa invie a trebuit intai sa se nasca, asa ca de ce este considerat Pastele sarbatoarea cea mai importanta a crestinismului? Nu e logic faptul ca daca nu S-ar fi nascut, nu ar mai fi fost acum nici un Paste? Oricum, Biblia bate logica in fiecare verset, asa ca o voi lua altfel. Poate ca Pastele este important pentru ca de aici izvoraste o idee de baza a crestinismului: ca Iisus S-a jertfit pentru noi. Asta tine de religie, eu nu sunt o persoana bisericoasa, sunt mai mult spirituala asa ca din p.d.v. religios eu nu mai comentez.

Daca ar fi totusi sa aleg intre cele doua sarbatori, mi-ar fi putin cam greu, pentru ca ambele mi-au facut copilaria frumoasa. Imi aduc aminte cum de Craciun, cu 2-3 zile inainte stateam in bucatarie cu mama si cu strabunica-mea si ma uitam la ele cum framantau cozonacii si le ceream mereu o bucata de aluat sa ma joc si eu cu ea si sa ma chinui sa fac un mici-cozonac :)) Imi dadeau si mie diverse sarcini usoare gastronomice, imi placea sa ma implic. Sa impodobesc bradul era momentul cel mai asteptat, chiar mai asteptat decat cel in care gaseam cadourile sub el, pentru ca stiam mereu ca unde e brad - sunt si cadouri. Nu eram curioasa sa cotrobai prin dulapuri sa aflu mai devreme ce voi primi, vroiam efectiv sa fiu surprinsa, caci altfel s-ar fi pierdut tot farmecul. Oricum nu asteptam niciodata sa se trezeasca toata lumea ca sa ma apuc sa desfac darurile. La 5 dimineata fix eram in sufragerie, sub brad, cu mainile pe toate cutiile, insfacand tot ce avea numele meu pe el. Si da, aveam voie atunci sa mananc cate dulciuri vroiam in loc de mic-dejun.

Pastele. . . si de el ma leaga multe momente dragi cu mama si cu strabunica-mea. Ma fascina procesul de vopsire al oualor, mai ales ca mama le invelea si in foi de ceapa si apoi le baga in vopsea sau lipea pe ele frunze de leustean ca sa iasa cat mai diverse si mai speciale. Pasca era nelipsita si cred ca era singurul fel de mancare pe care chiar nu aveam rabdare sa astept sa il gust abia dupa o zi-doua. Dar ma abtineam totusi. Evident ca cel mai frumos moment era cand veneam acasa de la biserica si vedeam cadourile de la iepuras, insa asta nu ma facea sa vreau sa plec cat mai repede de la slujba. Vroiam sa iau fiecare moment ca atare si sa ma bucur de el. Un plus pe care il are Pastele este atmosfera. Pe mine si acum ma uimeste cum grupuri-grupuri de oameni se aduna la 12 noaptea, indiferent de vreme, sa aprinda o simpla lumanare. Desigur, este ceva simbolic si cu toate ca nu sunt religioasa, se simte atunci o vibratie puternica, niste energii pozitive pe care doar cei impietriti nu le pot simti sau nu se lasa atinsi de ele. Poate ca nu ar trebui sa fie atat de vehementi in a respinge un sentiment, o stare anume care te determina sa fii profund si sa te uiti in sufletul tau. Pana la urma asta simbolizeaza acea "Lumina". . . tu. Iar putina bunatate nu a omorat pe nimeni niciodata.

Iar pentru ateii "impatimiti" care vor sa "converteasca" pe toti la non-religia lor vreau doar sa spun atat: un om trebuie sa aibe credinta in ceva, indiferent ce este acel "ceva" - mama, tata, Dumnezeu etc. Poate ca sunt slabi ca apeleaza la religie sau poate ca nu sunt slabi, ce conteaza asta daca acel om are principiile lui sanatoase si daca nu face rau intentionat? Spune-i unui crestin adevarat ca Dumnezeu nu exista si adu-i argumente. . . Ce castigi cu asta? Poate saracu' om isi va pierde si singurul reper pe care il avea pe lumea asta, nu ai de unde sa stii ce consecinte vor fi.
Bravo ateilor care reusesc sa fie atat de puternici incat nu au nevoie de nimeni si de nimic pentru a avea incredere in ei. Nu cred ca tine de credinta sau de religie ca un om sa fie tolerant si intelegator cu cei din jur. Asa ca ateilor, nu mai incercati sa le demonstrati crestinilor ca Dumnezeu nu exista, iar voi crestinilor, nu mai incercati sa tineti predici religioase oricui va spune ca este ateu. Atat de simplu este. . . Apropos, ateii de ce au zile libere de Craciun si de Paste daca ei tot nu cred in semnificatia lor? :))

Deci daca ar fi sa aleg, as pastra amandoua sarbatorile. Practic nu as alege, dar as da la schimb Valentine's Day pentru oricare dintre ele :))

joi, 5 aprilie 2012

Barbatii si fidelitatea






     

In incercarea cu o prietena de a ne da seama de unde, cand si cum au aparut barbatii pe Terra, mi-am dat seama ca si ei au calitati si inca una pe care orice femeie o apreciaza si o cauta la orice tip: fidelitatea.
     Da, si ei pot fi fideli si pe termen mai lung chiar decat femeile. Exista si un "dar", ca doar n-o fi totul roz. Ei nu pot fi loiali decat unui singur lucru: ori slujbei ori femeii. Am observat ca daca tipul respectiv are un loc stabil de munca de cativa ani, sunt sanse foarte mari sa isi insele partenera. Poate pentru ca trebuie sa diversifice si el ceva, iar pe timp de criza nu isi permite sa jongleze cu serviciul. Asa ca jongleaza si el cu ce e mai la indemana. Sau mai la indefacebook. Cunosc si persoane care au stat o luna-doua intr-un loc de munca, apoi au migrat 3 luni in alta parte, apoi iar si-au schimbat jobul. . . Si aveau relatii stabile. Si nu si-au inselat iubitele. Si mai cunosc barbati care nu muncit deloc pana la o varsta onorabila, dar erau intr-o relatie cu cineva de ani buni. Si nici gand sa le insele. 
     Oricum, pentru a nu fi acuzata de discriminare, aceeasi poveste am intalnit-o si la femei :)). Asa ca daca vrei sa incepi o relatie cu cineva, vezi si tu de cat timp are acelasi job, pentru ca uneori faptul ca este loial unui lucru nu inseamna ca ii sta in caracter sa iti fie si tie la fel de fidel/fidela.

luni, 12 martie 2012

Ce ucide somnul


Si trebuia sa infloresc. Dar imi simteam corpul slab. . . Alarma suna de dimineata, insa eu n-o auzeam. Eram dincolo de ea, cufundata in lumea viselor ciudate.

Bai si iar incep vecinii cu bormasina! Si nu una, ci trei! Fiecare cu tonul si personalitatea ei, zici ca asistam la simfonia bormasinelor de primavara. Nu au inflorit ghioceii, dar lasa, au inflorit constructiile. Doua minute de liniste neintrerupte, uau! adorm la loc.

Si imi reiau visele mele ciudate, in care toata lumea e cu mine, hmm, erai si tu pe acolo la un moment dat, nu stiu ce faceai, dar stiu ca te vazusem. Visele sunt atat de reale. . . si parca trebuia sa ma feresc de niste. . .
BORMASINI! iar! horror!

Era intuneric, eram in spatele unor blocuri, trebuia sa traversam repede toate acele stradute inguste (da, ti-am zis ca erai cu mine in vis) pentru ca erau niste fiinte extrem de rele, diabolice, care aratau exact ca niste oameni normali, numai ca aveau cea mai urata si malefica privire. Emanau atat de multa ura si le-o citeai in ochi, te patrundeau si te pandeau la fiecare colt de strada, in grupuri de cate 2-3, imbracati in negru din cap pana-n picioare. Trebuia sa ne ferim de ei si pentru asta. . .

Trebuia sa se mai auda o bormasina, ca na! altfel n-am mai stii sa apreciem somnul la adevarata lui valoare.

Aveam in mana un cristal de cuart care trebuia sa ne apere de ei, pentru ca daca apucai sa ii vezi si sa te uiti mai mult timp in ochii lor, pur si simplu iti ingheta sufletul. Numai ca puterea acelei pietre se terminase si norocul nostru a fost ca am intalnit o femeie care ne-a
Dat cu bormasina iarrrrr, preluuuuuuuuung vreo 3 minute! hai ma nene, chiar asa?! Dormeam!!!! E imposibil asa ceva!

Eu acum dorm sau visez? adica. . . nu! sunt treaza sau visez cu ochii deschisi?ce ma? Hai dormi acolo, nu se mai aude nici o bormasina!
Ne-a redat puterea pietrei si am reusit pana la urma sa scapam din acel loc, dar era cat pe ce sa fim prinsi si

Ah, Doamne! cred ca ar fi fost groaznic sa. . . mai auzim iar zgomote de bormasina? Da, groaznic intr-adevar. Asa ca n-am mai adormit, am sarit direct din pat, gandindu-ma de cate bormasini este nevoie pentru a nu mai fi nici un perete? Sau de cati pereti ai nevoie pentru a face o bormasina fericita? Oare muncitorii au un ranjet imens pe fata cand gauresc non-stop si stiu ca oamenii nu pot dormi din cauza lor? Dar oare cate gauri poti da intr-un perete timp de vreo 2 luni, de luni pana vineri, tinand cont ca peretii sunt virgini?
Dar cate tablouri au in casa de au nevoie de atata gaurit? Si mai ales, de ce fac peretii atat de rezistenti daca tot ce vor e sa ii gaureasca?

miercuri, 29 februarie 2012

Dilema


Am si eu o dilema de foarte mult timp si nimeni nu a stiut sa o elucideze.

Unde dorm vrabiutele noaptea, in timpul iernii?

Au cuiburi? Si daca au cuiburi, (desi eu nu am vazut niciodata cuiburi de vrabiute), atunci de ce nu stau in ele si ziua, cand e foarte frig afara si prefera sa stea in copacii din fata geamului meu si sa faca scandal?