Cred ca am destul de multe amintiri de cand eram mica. Stiu ca ma fascinau oglinzile. Imi plac si acum, dar nu la modul narcisist. Ma uimeau ca puteam sa ma vad in ele si ca ma redau atat de fidel. Tin minte ca pe cand aveam vreo 2 ani, tata m-a imbracat intr-o rochita cu ratuste, care mie imi placea la nebunie, vedeam ratele alea si incepeam sa bat din palme de bucurie, si m-a dus la mama la serviciu. Lucra atunci la o cofetarie si cum ajungeam acolo toate colegele ei incepeau sa ma ia in brate si sa ma pupe. Si mie nu-mi placea asta :)) ma retrageam la mama sau la tata, care era mai aproape de mine si nu le raspundeam la afectiunea pe care mi-o ofereau femeile alea. Pentru ca erau niste straine pentru mine, nu le cunosteam, nu aveam incredere decat in ai mei. Orice persoana necunoscuta care se apropia de mine sa ma dragalaseasca pleca dezamagita. Doar daca imi placea mie de cineva, atunci ii aratam si eu ca mi-e draga. Chestie valabila si acum. Sunt pretentioasa cand vine vorba de prieteni, asa ca daca intalnesc persoane noi, mai intai le analizez, vad cum vorbesc, cum se comporta, incerc sa imi dau seama cum sunt si abia apoi ma "apropii" de ele daca eu consider ca sunt "demne" :)).
Asa, si acolo ma ducea sa salut toate angajatele, inclusiv pe cele care lucrau in laborator si aici imi placea mie cel mai mult, ca imi aratau cum fac prajituri si mereu imi dadeau eclere, chiar daca mi se topeau in mana pentru ca nu le mancam. Pe fetele care se ocupau de vanzare nu prea le placeam, fiindca de fiecare data cand veneam cu tata, incercau sa ma enerveze spunandu-mi ca mi-l fura. Si ele se amuzau extrem de tare si eu ma bosumflam si le ziceam ca "Nu,nu,nu!" si deveneam mai ales confuza, caci nu intelegeam de ce rade si mama cu ele de mine, in loc sa le spuna ca "tati e cu mami si ca ele sunt niste urate!". Turul cofetariei se oprea la biroul sefei, care pe mine ma cam speria, pentru ca era destul de masiva. Dar ei se pare ca ii eram extrem de draga si intotdeauna ma suia pe o masa, de unde eu incepeam sa imi balangam picioarele, amuzata fiind ca nu ating podeaua si imi dadea guma la lama, Juicy Fruit, care mie imi placea la nebunie, desi nu aveam voie sa mestec guma. Dar mama nu trebuia sa stie asta.
Ziceam ca ma fascinau oglinzile si ca tin minte foarte bine ziua aia cu rochita cu ratuste, pentru ca fix in acea zi venise un fotograf la cofetarie la mama si s-au apucat sa ma pozeze. Si am vazut eu atunci pentru prima oara OGLINDA. Nu ajungeam la ea, asa ca mama m-a luat in brate si ma uitam la mine, cea din oglinda, extrem de atenta. Ma uitam la ratele de pe rochie, ma uitam la ratele de pe rochie din oglinda. Ca sa vezi, erau identice! Ma uitam la mana, la degete, ma uitam apoi la cele din oglinda. Tot 5 erau, wow! Si am vrut sa testez, sa vad daca orice se oglindeste si am luat o bombonica si o tot apropiam de oglinda. Cum, se vede orice?! Asta da bizarerie! Cu greu m-am lasat dusa din fatza ei. M-au pacalit insa cand mi-au aratat borcanele imense, de vreun metru, din sticla, pline cu bomboane, jeleuri si caramele.
N-oi fi avand eu bunici sau rude la tara, dar nu am simtit lipsa. Bunica din partea mamei statea la curte in Bucuresti si era suficient teren. Atat de suficient, incat bunicul mereu aducea cate un animal ca vaca, porci, gaini, rate, gaste, curcani, ba chiar a adus o data un cal, spre disperarea bunica-mii, care numai de animale nu-i mai ardea sa aibe grija. Au avut inclusiv o capra. O chema Madonna, pentru ca era blonda :)) Ieseam cu ea in fatza portii si ma uitam la ea cum incearca sa pasca. Cel mai mult imi placea sa enervez curcanul, cantandu-i "Sac, sac, sac curcane, ca tu n-ai margele rosii c-ale mele". Fantastic cum isi infoia penele deodata si i se inrosea gatul si incepea sa a-glu-glu-glu! De gaste imi era frica, prea sasaiau la mine, erau cam agresive. Vaca. . . evident ca Joiana o chema si ma apropiam cu teama de ea, ca era cam mare pe langa mine.
Pentru ca aveau o curte mare si pentru ca din aprilie pana in septembrie stateam acolo, apoi ma duceam la bloc la ai mei, in fiecare zi abia asteptam sa ies sa ma joc. Si jocul meu preferat era sa explorez gradina. O puneam pe bunica-mea sa-mi faca 2 sandvisuri, sa-mi dea niste dulciuri, pe care mi le indesam intr-o geanta, cautam un bat si dusa eram in "jungla". Erau vreo 3-4 randuri de vita-de-vie, deci da, mie mi se parea ca strabat o jungla. Erau si brazi si visini, nuci, corcodusi, ciresi, pruni, duzi. Flori nu mai zic: bujori, zambile, lacramioare, irisi, lalele de toate culorile, crini, trandafiri, narcise albe si galbene, asa ca pentru mine era o adevarata placere sa "explorez" toate tufele din gradina in cautare de melci. Pentru ca eu asta faceam, cautam melci. Si cand ii gaseam, incercam sa le fac case din frunze si crengi.
Ce-mi mai placea sa fac. . . sa ma duc peste bunica-miu in atelierul de tamplarie si sa ma uit cum mobila prindea forma. Dar mai ales, sa ma bag in rumegus si talaj. Eu si porcii :)) evident, tot spre disperarea bunica-mii, ca trebuia sa ma schimbe si de 3 ori pe zi, ca eram plina de aschii de lemn. Dar cel mai mult si mai mult imi placea sa ma duc cu mamaie sa luam paine. Pentru ca niciodata nu luam doar paine. Vanzatoarea ma indragea tare mult si ma punea pe tejgheaua ei; pentru ca mai mereu eram imbracata in fusta (ca si acum dealtfel) si pentru ca imi placea mie melodia "Dansando lambada", ma punea sa dansez. Ma invarteam si eu de 2-3 ori si apoi ii umplea sacosele bunica-mii cu diverse dulciuri :)) Dar nu dulciurile ma incantau pe mine, ci covrigii aia care se dau la pomeni. Pentru ca luam cate 10 si ii puneam la mana, imaginandu-mi ca sunt bratari. Mda, se pare ca de atunci imi plac mie bratarile. Covrigii nu-mi mai plac :))
Totodata, incercam sa decifrez mistere. Cum prindeam beciul deschis, cum intram acolo. Era destul de mare si nu ajungeam sa aprind lumina, dar pentru ca era afara, intram atat cat batea si soarele. Mai departe mi se parea ca era prea frig si prea intuneric si. . . clar Bau-Bau. Mai era o camera la etaj, mereu incuiata, pe care incercam mereu sa o descui, chiar daca nu era nimic acolo. Fiind singura casa cu etaj de pe strada, ma cocotam pe balcon si imi placea sa ma uit in zare. Si pentru mine, zarea era lunga. Mai era fantana. Care semana perfect cu cea din "The Ring", dar pe atunci nu aveam eu habar de asa ceva. Nu vedeai unde incepe apa, era destul de adanca si de intunecata, iar bunica-mea imi tot zicea sa nu ma aplec peste ea, sa nu cad, ca avea diametrul cam de vreo 2 metri. Dar ea vorbea, ea auzea. Ma aplecam fiindca de fiecare data cand ziceam ceva, ecoul imi raspundea.
Mie mi-e foarte clar ca in Romania trebuie sa moara cineva (cunoscut) pentru ca ceva sa incerce sa se schimbe. Ca intr-adevar sa se schimbe ceva nu stiu de ce e nevoie.
Mi-e foarte clar si ca dupa o anumita varsta si mai ales dupa ce esti intr-o relatie de ceva ani, femeia imbatraneste mai repede decat barbatul. Si nu doar ca imbatraneste, parca se si prosteste. In sensul ca devine obsedata de viata de familie (desi de cele mai multe ori nu are una) si i se dedica total. Cade intr-un soi de altruism nociv. Adica sta mai mult in casa, frate! Desigur, barbatul are parte de iesirile lui constante cu baietii. (Chiar, n-am auzit nici un barbat spunand ca iese cu barbatii - doar cu baietii; presupun ca el se crede cu adevarat mai tanar). Si femeia refuza sa iasa, iar daca o face, iese doar cu barbatul. Nu se plictiseste de atata stat in casa? Cat sa stergi praful, sa aspiri si sa freci cada? Cata mancare sa faci? A, da, scuza-ma, totul trebuie sa fie perfect, la dunga, pentru cand vine el. Dar ghici ce? El nu observa ciucurii aranjati si periati de la covor. Nici faptul ca ai schimbat lenjeria de pat. Barbatul crede ca toate se intampla ca prin minune sau ca e asa tot timpul. Nu vede cand e ceva, vede insa cand acel ceva lipseste: camasa nu-i calcata, ciorapii lui sunt la spalat, nu ai facut de mancare si mai ales, unde i-ai pus papucii? De ce ii tot plimbi prin casa, femeia lui Dumnezeu si le muti locul? Ii iei singurul reper pe care-l are si pe care-l foloseste ca sa stie ca e in casa lui si nu a vecinului. Sau a vecinei.
Mi-e foarte clar ca indiferent daca am net ori ba, tot la 5 dimineata ma culc. Ceea ce ma linisteste intr-un fel, caci asa imi dau seama ca nu sunt dependenta de mediul online, ci ca asa sunt eu, dezaxata. Nu ma pot culca devreme decat atunci cand sunt bolnava. In rest sunt atatea de facut: de scris, de citit, de invatat, de dus gunoiul, e si pisica. Mai sunt si eu. Manichiura nu se face singura, parul nu se coafeaza peste noapte si in mod cert atunci cand bat din palme de 3 ori, masa nu se pune singura ca in povesti. Iar in conceptia mea de om dezaxat, somnul este o pierdere de timp. Da, stiu ca tre' sa dormi ca sa functionezi corect si coerent si bla bla bla, DAR de ce e nevoie de atatea ore de somn ca sa . . . ?
Si filmele sunt cat se poate de reale. Pentru ca si noi suntem reali si ne facem singuri scenariul. Regizori, cameramani, scenaristi. . . luam fiecare rol pe rand. Iar la fel ca si in filme, putem taia la montaj ce nu ne place si sa aratam "publicului" doar ceea ce vrem. Si vrem final de Hollywood, zambete, rasete, "Uite ce mult ma distrez, haha, ce tare, wow, super happy, feeling wonderful, awesome, amazing, loved, blessed". Pff. Tragem de orice "kkt care straluceste mai tare" si il ambalam frumos, "Uite ce misto e, wow, super tare, perfect, n-ai mai vazut asa ceva, e deosebit, feeling special." Ca doar filmele trebuie si ele cumparate, nu? Deci facem si pe vanzatorii. Si vindem cui? Noua. Si ce vindem? Gogosi. Aici sau la pachet? Oriunde, aici, acolo, acum, maine. Si cu ce sa fie? Pai cu de toate. Ca noi le vrem pe toate, deodata.
Dar cand pui aparatul foto jos, zambetul nu persista. Si poate ca e bine sa iti faci poze cand razi, desi nu te simti fericit/a.
. . . feeling nothing.
*feeling ca-n filmele cu prosti*
Pai stai, ca n-am auzit ceasul.
O vecina se cearta la telefon. Ceva legat de Cornelia. Ca nu stie nimic. Si normal ca pe el nu-l intereseaza. N-am inteles prea bine, trebuia sa-i sun la usa sa ii spun sa urle mai tare.
Deviatie de "sepie".
De la Sibiu. Orice. Pentru ca orice e "de la Sibiu" e national, traditional, natural.
Astia de la stiri nu mai au subiecte. Cica "Saint Tropez"-ul lui Salam e mai ascultat decat cel original. Pai da, cred si eu. . . Pff.
Eu scriu pe blog. Tu scrii pe feisbuc. Da, stiu, you're "feeling awesome" with Gigi Duru and 23 others at "Acasica".
S-a stricat masina de spalat vase. Cuptorul electric. Ventilatorul din baie. S-a infundat o chiuveta. Geamul din dormitor are bazdaci, nu mai vrea sa se inchida. Stai si repara-le. O sa-mi iau brevetul de muncitor calificat in curand. . . Ca pe cele de cofetar, bucatar, licenta bed&breakfast mi le-am luat de mult.
Aia? O proasta. Se baga si ea-n seama. Mereu am urat numele ala. Bleah.
Se intuneca prea devreme. Nu-mi place.
Unde e zapada? Y U NO snow?! Nu-mi place.
Pauza de publicitate. Nu-mi place.
E Ziua Internationala a Parfumului azi? Ca parca toti oamenii de pe strada si-ar fi turnat intreg flaconul de parfum pe ei.
Mesaj. "Cred ca e de la Vodafone." Wow. Chiar e. La 2 dimineata!
13 ianuarie. O zi frumoasa de primavara.
Auzi ca cica timp de 3 nopti de acum incolo ce visezi e premonitoriu. Daca mai am vise cu unu' care vrea sa ma rapeasca pentru trafic de persoane si/sau de organe, e clar.
"Hip-hop adevaaaaaaarat!". Irina Loghin. Irina LogOut.
Zi plina, dom'le!
Prea multe. Sunt prea multe. Da, le-am tot ordonat, am mai dat din ele, am mai si aruncat, le-am pus in cutii si mai mici, ocupa mai putin loc, tie ti se pare ca sunt aranjate ok, nu e nimic deranjant. . . Dar sunt prea multe. Haine, pantofi, genti, bijuterii, jucarii. Ma uitam azi la chestiile mele de plus. Nu sunt oribilitati si cu siguranta nu sunt luate din piata sau de la vreun hypermarket. Dar parca sunt prea multe. Am tot dat din ele si parca degeaba. Rafturile tot pline sunt. Si vreau spatiu. Nu stiu de ce vreau asta, ca nu am ce pune pe rafturi in locul lor. Si nu-mi spune "Carti". Ma gandeam sa fac un gest din asta nebun sa donez toate jucariile. Dar nu pot, ca ma gandesc (iar) apoi sa le pastrez pentru copiii mei. Dar ei nu se vor juca cu ele, vor sta pe "aifoane" si "aipoduri" si "ai ai ai!". Sa le duc la subsol? Si acolo sunt prea multe. Bleah.
Briz-brizuri, bijuterii. De care vrei tu. Din ce vrei tu. Cu ce vrei tu. 3 cutii. Nici nu le port. Pentru ca, exact, sunt prea multe. Si dupa ce ca stau juma' de ora sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac, sa mai stau inca juma' de ora sa-mi asortez accesoriile? Nu, merci. Asa ca zac acolo. Am mai dat din ele, dar degeaba. Tot 3 cutii sunt. Si apoi ma gandesc, daca se iveste vreo ocazie in care am nevoie fix de perechea aia de cercei sau de bratarile alea? Evident ca "ocazia" aia nu se iveste niciodata :)) dar de ce sa risc?
Haine. Da, prea multe. Da, am tot dat din ele. Da, am lucruri pe care le-am purtat o singura data sau niciodata. Dar, ca si la bijuterii, daca vine vreo "ocazie"? Peste 60 de rochii. Zeci de fuste si de pantaloni. Bluze. Ce vrei tu. Ghici ce? NU le port. Pentru ca sunt prea multe si uneori e atat de frustrant sa deschizi sifonierul si in mintea ta sa stai sa faci toate combinatiile posibile si sa ai atatea haine incat sa nu mai stii ce ai. Asa ca ti se pune pata pe cateva obiecte vestimentare si doar pe alea le vezi in dulap si le porti de fiecare data, pentru ca preferi sa nu-ti mai bati capul. Macar eu nu voi spune niciodata ca NU AM cu ce sa ma imbrac, doar ca NU STIU cu ce.
Pantofi, genti, curele, esarfe, costume de baie, caciuli, manusi, geci, paltoane. Farfurii. Pana si alea sunt prea multe. Oale, furculite, condimente, geluri de dus, sampoane, farduri, creme, parfumuri.
Uneori am impresia ca in aceeasi casa cu mine mai stau vreo 5 persoane. Orice dulap ai deschide, e plin. Plin de lucruri frumos aranjate. Ca daca ar fi fost si puse haotic. . .
Oare incerc sa inlocuiesc oamenii cu obiecte? Cred ca mi s-ar parea si mai pustiu prin casa daca nu ar fi atatea lucruri. Cel putin asa stiu ca acel castron e langa mine in fiecare zi, de dimineata (poate si la pranz) si seara. In el imi pun cerealele, in el imi incalzesc supa. Nu ambele deodata. Si poate ca e si o chestie legata de amintiri. Ursul asta mi l-au luat ai mei de Craciun in clasa a 9-a. Cizmele astea le-am luat cu mama dintr-un magazin din Unirea cand aveam 17 ani. Nu conteaza ca le-am purtat de 4 ori maxim. Cartile astea le-am cumparat cand am fost cu tata la Targul de Carte. Bijuteriile astea sunt de la bunica-mea. Rochia asta, ghici ce? Mi-a facut-o strabunica-mea. Setul asta de farfurii e de la o alta strabunica. Pantofii aia? Pfff, nu ai idee cate nopti au petrecut. Si tot asa. Nu te gandi acum ca indiferent de starea lucrurilor, eu le pastrez. S-au stricat, rupt, decolorat, sfasiat? Le arunc. Dar ideea e ca incerc sa am grija de ele, pentru ca eu nu ma imbrac in haine, nu ma incalt cu pantofi, nu ma dau cu parfum si nu port accesorii. Toate astea sunt amintiri si nu vreau sa le uit prea curand. Vreau sa le "port" cat mai mult :)
S-a schimbat anul. Si ca de fiecare data cand se schimba, vrei sa schimbi si tu ceva: pe tine, pe cei din jur, relatia cu ai tai, cu prietenii, cu prietenul/prietena, sa mananci mai sanatos, sa te apuci de sala, sa nu mai pierzi atat de mult timp pe feisbuc, sa, sa, sa. . . Desi ai mai incercat sa realizezi cele de mai sus si in anul care a trecut, spunandu-ti ca "De maine." De maine adica "De luni." De luni, dar nu asta care vine, cealalta luni. Mai bine "De luna viitoare." Si tot asa, te minti pana trece anul. Iar deseori, faptul ca o seara ar trebuie sa-ti schimbe viata in bine la 360 de grade nu iti aduce suficienta motivatie pentru un an intreg pe care il ai in fatza. Asa ca ce e de facut? Cel mai bine este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati si sa nu te incarci cu mai multe obiective de atins decat crezi tu ca poti indeplini. Priveste in urma. Cate ai realizat in anul trecut? 2-3 lucruri? Mai multe, mai putine? Nu conteaza. Adauga pe lista ta de prioritati inca un lucru in plus fatza de cate ai indeplinit in 2013. Cred ca e mai realizabil asa. Si mai putin coplesitor. Iar daca ai vrut sa faci ceva si nu ti-a reusit, incearca si anul acesta. Si la anul daca nici in 2014 nu ai avut noroc.
Eu nu vreau sa schimb nimic. Serios. Pentru ca lucrurile se vor schimba de la sine. Timpul trece, nu poti controla tot. Finalmente lucrurile se VOR schimba, pentru ca ar fi imposibil sa stagneze. Nimic nu stagneaza, totul se misca :)) Cred ca tot ce vreau sa spun este ca nu imi voi bate capul sa schimb ceva. Voi lua fiecare zi asa cum e si ma voi bucura de ea. Daca vor fi si zile nefaste, atunci voi incerca sa invat ceva de acolo. Da, evident ca si eu mi-am stabilit niste obiective. Si ele depind doar de mine sa le indeplinesc. Nu de alinierea planetelor, nu de Marte retrograd care face poarta-n casa cu Jupiter, nu de faptul ca afara e soare ori ba. Doar de mine. Desigur, si sprijinul celorlalti conteaza atunci cand poate voi avea impresia ca o iau pe aratura si ca increderea in mine scade. Si atunci tu trebuie sa vii si sa imi spui: "Eh, da' ce, tu esti proasta, nu stii sa faci? Revino-ti! zbang-zbang!" :)) si gata, moralul va fi restabilit.
Oricum, eu stiu ca va fi un an frumos. Pentru ca asta imi doresc si atunci cand imi doresc ceva, asa va fi. Si ca toate visele se vor indeplini. Tocmai pentru ca nu sunt vise, sunt obiective realizabile.
Ce am realizat in 2013? Multe. Destule. M-am surprins pe mine insami.
Trebuie sa oferi ca sa primesti, dar nu trebuie sa vrei sa dai doar ca sa primesti si tu la randul tau. Ofera doar pentru ca iti place sa ajuti, sa faci bine. Nu te gandi la recompensa, asta e total gresit si nu te face o persoana mai buna.
"Tine minte 3 cuvinte:" Optimismul invinge intotdeauna. Da, este usor sa fii optimist/a cand toate iti merg bine. Dar este si mai usor sa-ti pierzi optimismul cand lucrurile incep sa se clatine. Insa trebuie sa te gandesti ca nu toate lucrurile sunt roz si au termen nelimitat. Este normal ca lucrurile sa se mai clatine din cand in cand. Atunci ai nevoie de optimism mai mult ca oricand. Este doar un obstacol si trebuie sa il depasesti, pentru ca poti.
Nu sunt o persoana egoista, asa ca impart cu tine gandurile mele bune, vreau sa fii si tu fericit/a, sanatos/toasa, puternic/a si bineinteles, iubit/a. La multi ani! :)
Uneori trebuie sa spui "Nu" ca sa primesti un "da. . .", si ala cu juma' de gura.
Ai crede ca. . . , dar nu.
(Nu, atat am avut de zis/scris).
M-am gandit ca pana o sa am nepoti o sa am Alzheimer, asa ca mai bine scriu de pe acum acele amintiri pe care o sa vreau sa le povestesc dar nu o sa mi le mai aduc aminte.
A fost odata ca niciodata si or mai fi si acum, dar mai rar asa, doua zuze. Sa le spunem Isa si Mona sau MonaLisa, tot aia era pentru noi. Eram la liceu, clasa a X-a, cand ne-am zis ca astfel nu se mai poate, trebuie sa iesim si noi intr-un club sa vedem care-i faza. De strabatut centrul, Mc-ul si KFC-ul de la Romana ne saturaseram. Si de Dr. Taberei. Plus ca de la atata fast-food puseseram pe noi niste kilograme in locuri in care nu ne-am fi dorit.(Acum nu te gandi ca eram obeze). Si pentru ca noi eram anti-miscare si mereu spuneam ca suntem in acea perioada a lunii cand aveam orele de sport, am zis ca cel mai bine slabim dansand. Deci alergam dupa mai multi iepuri si vedem noi ce prindem.
Evident ca unde-s doua blonde merge si a treia, asa ca ni s-a alaturat inca o zuza, sa-i spunem Laura. Cum sa facem sa iesim de nebune? Ne-am convins anuntat parintii ca e ziua unei colege. Asta prima oara, ca dup-aia nu am mai avut stress. Iar cand se nimerea sa fie vreuna din noi singura acasa, normal ca fiecare aducea cu sine placa de par, vreo 5 bluze, toate fardurile, parfumuri, alte farduri si. . . farduri. In toata casa era o vanzoleala continua, un du-te vino dinspre baie spre dormitor si viceversa. Adica drumul de la oglinda spre sifonier, ca sa ne intelegem. Pe ritmuri de melodii diverse era mai mare dragul sa ne privesti cum ne agitam toate in chiloti si sutien. Mergeam in baie, ne dadeam cu pudra si fond de ten, mai mult asa, ca sa nu ne ceara buletinul si sa ne lase sa intram in club, apoi fugeam in dormitor, trageam cate un dres pe noi, iar fuga in baie - tencuiam ce mai era de tencuit pe fatza, inapoi in dormitor unde ne puneam o bluza de trening ca ne lua frigul, ne faceam unghiile, iar - in baie sa ne facem parul. Normal ca oja aia nici nu era bine uscata si trebuia sa le refacem. Laura avea un obicei de care nu s-a despartit nici pana in ziua de azi: intai se machiaza apoi se spala pe dinti si evident se mai da cu fond de ten dupa, ca na. . .
"- E bine cum m-am machiat?
- Nu, prea mult roz. Mai pune negru sa te lase in club.
- Acum e bine?
- Nu dom'ne, mai mult negru!"
Normal ca fardul negru ajungea sa fie fard de obraz pana la urma, dar remediam situatia inainte sa iesim pe usa. Ne dadeam jos bluzele de trening si votam cu ce ne imbracam. Fusta de blugi? Da, deci toate 3 in fusta de blugi. Bluza decoltata, asimetrica, cu voal, neagra? Da, bun, asa ramane. Nu eram noi pe atunci cu rochii si pantofi cu toc. Oricum, ne diferentiam una de alta prin faptul ca Laura era mereu in roz, Mona in negru si eu in restul paletei de culori. Nu toate odata :)) macar atat.
La inceput, adica primul an, hai poate doi, cand ieseam, nu beam alcool. Deloc. Noi chiar ne duceam sa dansam. Si atunci am descoperit noi toate mixurile tari si muzica electro si incercam sa retinem versurile din melodiile pe care le punea Dj-ul si cum ajungeam acasa fuga pe Google si pe Odc sa le gasim. Eram cool, ce stii tu? Numai oamenii marfa ascultau muzica asta. Pentru ca toata seara o tineam pe apa plata (fara lamaie) si cola, rezistam pana la 5-6 dimineata cand se inchidea clubul. Eram extrem de fascinate de cum intram seara, pe intuneric si ieseam dimineata, la rasarit, pe lumina. Si mai auzeam si cantecul vrabiutelor, dar asta am inceput sa observam cand deja aveam dezlegare la alcool si ieseam razand (na, cum altfel?) pana la un taxi.
Ceea ce ne placea cel mai mult era sa luam oamenii la dans. Noi eram mereu cele care incepeau sa faca hora, trenuletul, sa danseze lambada, ba tin minte ca o data, cand eram doar cu Mona, i-am zis sa dansam in cerc, sarind de pe un picior pe altul. Si chiar asta am facut, ceea ce a generat o discutie intre cativa tipi care venisera cu iubitele lor si. . . :
"- Uita-te ma la fetele astea cum se distreaza si alea ale noastre stau ca proastele pe canapea si beau cu paiul dintr-o doza de Fanta!"
Dupa care am descoperit boxele. Si apoi, in orice club mergeam, daca vedeam o boxa, clar ne suiam pe ea. Era chiar bine acolo, la inaltime. Aveai loc sa dansezi, nu te inghesuia nimeni, nu aveai treaba cu nimeni, eram in lumea noastra, pe boxa. Dupa care am descoperit barul. Si apoi, in orice club mergeam, ne suiam pe bar. Era mai greu sa-ti tii echilibrul printre paharele oamenilor si uneori riscai sa dai cu capul de tavan, dar niciodata nu a cazut vreuna dintre noi. (Acum nu te gandi ca ne suiam pe boxe si pe bar si incepeam sa ne dezbracam si sa aruncam cu sampanie/apa minerala una pe alta). De obicei incepeam sa ne cocotam atunci cand clubul devenea prea aglomerat. Si toata lumea era extrem de binevoitoare cu noi. Ne ajuta sa ne urcam, ne ajuta la coborare. Rari serile in care nu se gaseau baieti sa ne faca rost de un taxi. Si asta era dragut pentru ca nu ne stresa nimeni cu numere de telefon, id-uri, hei papusa, replici si vrajeli ieftine. Nu ca acum, cand toti parca sunt loviti de streche si in calduri.
Iesind atat de des in acelasi loc, sa ii spunem Twice, normal ca ne-am imprietenit cu bodyguarzii, cu barmanii, cu Dj-ul. Ce-l mai innebuneam pe Dj de cap. . .
"- Auzi, n-ai si tu melodia asta cu. . . ?
- Pune si tu melodia aia. . .
- Dar cine canta melodia asta? Stai sa notez.
- Nu danseaza nimeni, schimba ritmul, pune-o p-aia cu. . . "
Daca cineva devenea prea insistent pentru ca era extrem de beat si nu mai intelegea limba romana, o scoteam noi la capat. Deseori le spuneam ca prietenii nostri sunt la bar sau la baie. Sau mai erau astia care nu te puteau aborda din fatza, trebuiau sa te abordeze din spate si tu ca proasta ar fi trebuit cica sa stai, sa te bucuri si sa-l lasi sa se frece de tine, dar si tu de el :)). Asa ca eram extrem de vigilente si cum vedeam un astfel de "spartan", imediat plecam din acel loc, tragand zuza respectiva puternic de mana si uitandu-ne urat la el. Oricum, incidente mai neplacute de atat chiar nu am avut niciodata. Si deja stabilisem de acasa ca Mona e bodyguard-ul nostru. Trebuia doar sa se infoaie.
Amintiri sunt multe, dar prima parte o s-o inchei cu una scarboasa. Deci daca mananci sau esti slab de stomac, te poti opri aici din citit.
Acum vreo 3 ani, fiindu-ne dor de serile nebune in care ieseam doar noi fetele, ca fetele, am planuit cu Mona ca intr-o joi sa iesim in "Twice", transformat in Kulturhaus. Sa vedem si noi ce s-a schimbat pe acolo si evident, sa iesim doar sa dansam, pentru ca amandoua eram intr-o relatie si chiar daca nu, nu intr-un club gasesti "boifrend matirial". Ajunse in aceasta locatie, clubul fiind aproape gol, ne-am bucurat, am batut palma si toata seara am tinut-o pe vodka si suc de portocale. Trecusera deja niste ani de cand ne imprieteniseram cu alcoolul si stiam cum se bea, ce nu se bea, de ce sa nu amesteci. Motto-ul nostru dupa care ne ghidam cand eram la limita dintre "Ma simt bine" dar o sa "Ma simt rau" daca mai beau ceva, era: Vinul dupa bere e placere, berea dupa vin e un chin. (Acum nu te gandi ca eram alcoolice). Dupa melodia "Saniuta fuge, nimeni n-o ajunge", am zis ca mai bine fugim sa ajungem noi acasa decat sa mai auzim asemenea versuri proaste.
Pentru ca afara era iarna, deci frig si in taxi prea cald, mai mult decat evident ca mie mi s-a facut rau si cum ne-a lasat taxi-ul in fatza blocului meu, m-am si oprit la primul copac.
"- C***e, ai facut risipa la bautura, hahaha!
- Nu este adevarat, sa stii ca am vomitat doar sucul de portocale, nu cred ca era de calitate. Hai sus!"
Sus, ne aruncam hainele, ne bagam in pijamale, Monei i se face foame. Ma impleticesc si ma impiedic de pisica (ori invers) pana la frigider, ii aduc rosii, branza, salata de vinete, ardei copti, i le trantesc pe pat, ii urez sa nu i se faca rau, dau sa ma bag la somn. Dar totul se invartea si vazand-o pe Mona ca mananca tolanita ca romanii din Antichitate si sprijinindu-si capul cu mana dreapta, cu mana stanga se chinuia sa tina furculita sa nimereasca rosiile care fugeau din farfurie si cum se uita intr-un punct fix, mi s-a facut rau. Ai mei fiind acasa, nu ma puteam duce la baie, ca nu vroiam sa-i trezesc in zgomote de. . . Asa ca deschid larg geamul de la camera si colorez zapada in portocaliu. De la sucul de portocale. Ma bag in pat, Mona isi trage si ea patura peste cap, cand sa gasesc o pozitie in care parca nu se mai invartea totul atat de repede, i se face rau Monei. Evident, deschide si ea larg fereastra si coloreaza zapada in verde, rosu si portocaliu. Ne repregatim sa adormim; acum nu se mai invartea, dar amortisem pe partea aia asa ca trebuia sa ma intorc. Mare greseala. A inceput iar sa se invarta. Iar mi s-a facut rau. Iar am deschis geamul. Iar am inceput sa colorez. Iar ma bag la loc in pat. Adorm. Ma trezesc. Monei i se facuse rau. Fuga pe geam.
"- Ah, sa-mi bag pla in salata de vinete!
- Ti-am zis sa nu mananci din aia ca e prea grea. . ." bla bla bla. Incercam eu sa-i tin Monei teoria mancarurilor grele in timp ce ea isi varsa efectiv sufletul pe marginea geamului apartamentului de dedesubt.
Adormim. Si Mona ma ia de mana si incepe sa ma zgaltaie.
"- Dormi? Ti-e rau?
- Ce? Hai c***e, abia adormisem, nu mi-e rau.
- A, credeam ca ai zis ca ti-e rau.
- Ai visat."
Moment in care m-am dat jos din pat pentru ca mi se facuse rau instant. Daca nici asta nu-i iubire, atunci cand visezi ca unei persoane dragi ii este rau sau urmeaza sa-i fie si tu o previi, atunci nu stiu ce este :)). Iar pe geam, aceeasi distractie. Deja ma gandeam sa adorm la fereastra, ca ma plictisisem de cate ori vomitasem. Dar pentru ca Mona urla ca ii e frig, sa inchid fereastra si sa vin naibii in pat, asta am facut. Si adormim. Pana cand (nu, de data asta nu mai vomita nici una) se aude un zgomot ca si cum cineva ar bate in ceva metalic.
"- Ce-a fost asta?"
La care eu, in ameteala mea:
"- Ah, ce sa fie. . . e. . . e papagalul!"
"- Ah, bine!"
Si se intoarce pe partea ailalta si adoarme. Fac si eu la fel.
Ne trezim pe la un 10, ne uitam una la alta si ne pufneste rasul.
"- E papagalu', nu? Ahahahaha!"
De fapt, nu fusese nici un papagal. Nici nu aveam cum sa fie unul, pentru ca saracul meu papagal murise in urma cu vreo 5 ani. Iar zgomotul care s-a auzit semana cu cel pe care-l facea cand dadea cu ciocul de colivie ca sa-l scot afara. Insa era doar pisica ce se suise pe calorifer sa stea la caldura.
Nu stiu ce-ai invatat tu, dar eu am invatat multe. Extrem de multe. Nu am vrut sa invat atatea, dar 2013 n-a stat dupa mine. S-a gandit ca eram in urma fatza de ceilalti, asa ca mi-a dat multe teme de vacanta. Zbang, zbang, zbang! Palma dupa lectie, lectie dupa shot, shot dupa. . . Nici nu mai conteaza. Caci totul e bine cand se termina cu bine, nu?
In alta dezordine de idei, "Cere si ti se va da" nu a functionat, s-a mers pe principiul "Nu cere, ca oricum ti se va da".
"Cauta si vei gasi"? Cand te opresti din cautat atunci gasesti.
Alergi dupa iepuri? Nu mai alerga, se afla in spatele tau.
Cine-i acolo sa te ajute? Este mereu cineva.
Te dai in carusel, sus-jos, sus-jos. . . Ai ametit. Nu mai vrei sa stii, sa auzi, sa vezi, nu mai vrei nimic. Si pui totul pe "Hold". Pornesti cand vrei tu, nu cand vor ceilalti. Ai nevoie de timp pentru tine. Sa te cunosti. Sa stii ce vrei. Sa stii ce poti. Si chiar poti multe. Extrem de multe. Mult mai multe decat ai crezut, ai sperat sau ti s-a spus ca poti.
Dezamagire? Da. Uimire? Da. Fericire? Da. Tristete? Da. Minciuna? Da. Adevar? Da. Sinceritate? Asa, pe final. Nopti transformate in dimineti? Da, transformate in seri ca sa fiu cat mai exacta. Framantari? Da. Nepasare? Da. Viva la vida? Da. Hate la vida loca? Da. Keep calm? Da. And carry on? Evident. Enough keeping calm? Nu. Zambete? Sambete. Sambete? Zambete.
Ai ametit deja? Asa-i intr-un carusel. Asa a fost in 2013. Nu mi-a placut. Mi-a placut. Multumesc :D
Ca traim intr-o jungla urbana ori intr-o jungla rurala, tot jungla se cheama. Asa ca avem nevoie de niste sfaturi de bun-simt pe care sa le urmam pentru o mai buna intelegere si o viata mai armonioasa.
1. Asigura-te ca te lauzi cu ce ai realizat, cu cat de minunat/a esti si cum toata lumea te place, atunci cand ai de a face cu oameni noi, deci posibili viitori prieteni. Numai asa vor vedea cu adevarat ce fel de persoana esti si cu siguranta se vor simti norocosi sa te aibe drept prieten. Nimeni nu vrea ratati pe langa. Demonstreaza-le cat de cool esti tu.
2. La petreceri, nu este important ce muzica pune Dj-ul. Trebuie sa nu iti placa, asa ca du-te acolo, peste el si pune tu ce melodii vrei. Doar tu stii ca asculti muzica de calitate si prin urmare toti vor fi incantati de fiecare data cand vei anunta un nou cantec: "I-auziti asta! Nu-i tare?". Plus ca un Dj atrage atentia, asa ca de ce sa nu fii TU in centrul atentiei? Toata seara.
3. Pentru baietii care se afla intr-o relatie: intotdeauna cand mergi cu prietena ta undeva (nu conteaza unde), trebuie sa va asortati. De exemplu, ea are o fusta rosie. Iti pui o cravata rosie (asta daca nu ai un pulover rosu). Ea poarta o rochie albastra in dungi verzi, mov si galben. Tu faci pe dracu-n 4 si gasesti o astfel de cravata albastra in dungi, verzi, mov si galben. Numai asa lumea poate observa cat de bine va intelegeti si cum relatia voastra e una solida. Iar daca cineva vede ca v-ati asortat, ii raspunzi cu un: "A, da? Noi nici nu am observat, asa s-a nimerit." Asta o sa-i dea pe spate pe ceilalti si garantat vor vrea toti o relatie ca a voastra :X
4. Tot pentru baietii care se afla intr-o relatie: indiferent de ceea ce posteaza prietena ta pe feisbuc, tu trebuie sa ii dai "Like". Nu conteaza ca e un status in care ea "is feeling sad" pentru ca "iubi a facut ceva ce nu trebuia sa faca desi i-am zis de 5 ori sa NU", tu esti nevoit sa ii dai "Like", pentru ca doar asa lumea poate vedea cum tu esti acolo langa ea si o sustii in toate. Plus ca, vazand "Like"-ul tau, ceilalti se vor gandi ca poate nu esti o persoana atat de oribila precum incearca ea sa te faca sa pari.
5. Pentru fetele care au o relatie: nu este important de cat timp sunteti impreuna. Important este sa il intrebi constant la ce se gandeste. Si daca raspunsul nu este "La tine." atunci nu stiu ce sa iti spun, dar mi se pare evident ca nu el este alesul.
6. Tot pentru fetele care au o relatie: este necesar sa ii spui mereu ca nu ai cu ce sa te imbraci (chiar daca ai cu ce). Nu pentru a-l convinge sa te duca in mall la shopping ca o diva ce esti. Trebuie sa te plangi constant (doar esti femeie si ai acest drept dobandit prin nastere de a te plange) cum ca hainele nu iti mai vin si neaparat de fiecare data cand te imbraci cu ceva sa il intrebi daca asta te face sa pari grasa. De ce toate astea? Ca sa-l obisnuiesti cu felul tau cicalitor de a fi, pentru ca pe viitor, toate celelalte probleme de care te vei plange sa nu mai fie ceva atat de iesit din comun pentru el. Iar daca cumva nu iti raspunde cu un "Tie iti sta bine in orice.", un raspuns extrem de cliseic dar atat de salvator de casnicii, atunci nu stiu ce sa iti spun, dar mie mi se pare evident ca nu el este alesul. Asta si daca intr-o buna zi iti spune ca nu te mai suporta pentru ca te plangi intr-una si vrea sa va despartiti. Adica, atunci cand iubesti nu iti pasa de defectele celuilalt, nu? Deci nu, nici el nu este alesul.
7. Daca observi ca cineva are o zi mai buna ca tine, atunci transforma-i ziua. Fa-i-o una proasta. Crede-ma, asa ii faci un favor. Numai astfel poate aprecia apoi cum se cuvine o zi buna. Si poate data viitoare nu se va mai lauda cu cat de buna ii este dimineata. Adica "Buna dimineata!" suna atat de ironic uneori. . . ti-o tranteste asa in fatza. Arata-i tu cum stau lucrurile si ca de fapt este o dimineata extrem de rea.
8. Nu este obligatoriu sa raspunzi la mesaje sau sa returnezi apelurile, mai ales cand nu ai chef. Adica, cine raspunde atunci cand nu are chef? Doar persoanele ipocrite. Si tu nu esti asa.
9. Neaparat, atunci cand ti se face curte, sa pari inabordabil/a. Sa nu iti convina nimic. Sa nu iti placa nimic. Sa pari plictisit/a de prezenta ei/lui. Doar asa testezi sa vezi cu adevarat daca te place sau nu. Iar daca intr-adevar te place, se va da de 3 ori peste cap sa te multumeasca. Iar daca va renunta, atunci nu stiu ce sa spun, dar mie mi se pare evident ca nu este el alesul/ea aleasa.
10. Si un ultim sfat: Nu pune in aplicare sfaturile de mai sus.
Ma, eu ma bucur des. Uneori ma bufneste rasul din senin cand sunt pe-acasa. Deseori nu stiu de ce. Dar nu ma deranjeaza ca nu am idee de ce rad, pana la urma cine ma vede si ma judeca? In afara de Kiwi bineinteles, care imi arunca niste priviri de "Ia uite-o si p-asta! Hraneste-ma femeie, nu mai rade! Razi de mine?!". Si cand dau asa in ras isteric de nebuna (Mona si Dia "stie" cum ma manifest. Si tata. Saracul!), ma apuca topaitul. Cum sa-ti explic eu tie? E ca o stare de bine care simti ca te invaluie si iti imprima un zambet larg pe fatza. Imposibil sa nu fi avut astfel de momente.
Cand dau de oameni minunati. Acuma, fiecare cu definitia lui pentru "minunati", dar pentru mine inseamna oameni care au ceva in cap si care vor sa realizeze ceva in viata asta. Care isi fac planuri si muncesc pentru ele. Care se ofera sa te ajute, fara ca tu sa le ceri asta. Care sunt acolo, langa tine, prin orice mijloace, impreuna si la distractie si la rau. Care au principii, valori morale, ii respecta pe ceilalti. Care au intr-adevar cei 7 ani de acasa. Daca nu chiar mai mult de 7 ani. Care te bine dispun prin simpla lor prezenta. Care sunt optimisti. Care pot ierta din tot sufletul, nu doar din vorbe. Care stiu sa isi recunoasca greselile, ba chiar incearca sa le indrepte. Care iti dau acea speranta ca totul va fi bine (desi vorba asta e mega extra super uzata), inclusiv atunci cand tu nu mai vezi nici o rezolvare.
Cand vad ca ceea ce imi doresc incepe sa prinda contur.
Cand pot ajuta, pe oricine, cu orice. Oricand.
Cand reusesc sa depasesc un obstacol, indiferent de natura lui.
Cand stiu ca toti cei dragi mie sunt sanatosi. Si fericiti.
Cand ma intalnesc cu persoane pe care nu le-am mai vazut de ani de zile.
Cand imi petrec timpul cu prietenii.
Cand vad multe rochii frumoase :))
Cand simt ca cineva apreciaza cu adevarat ce fac, ce spun sau ce scriu.
Cand gasesc o melodie pe care am auzit-o o singura data si din care am retinut doar doua versuri. Si nici alea corecte.
Nutella.
Cand vizitez alte locuri, tari, orase.
Cand afara e frumos. Si nu bate vantul.
Cand citesc o carte buna sau vad un film interesant. Dar presupun ca asta bucura pe toata lumea :)
Cand imi inving temerile. (Dar in subsol tot nu ma duc singura).
Cand Kiwi se opreste din miorlaiala de dimineata si pot sa adorm in continuare.
Cand, cand. . . cand? Curand. :-*
Dafuq is this? Dafuq is that?
Serios acum, lasand "Dafuq"-urile la o parte. . . DAFUQ is this?!
Ma, eu nu ma enervez usor. Dar cand se intampla este pentru ca sunt obosita si plictisita si mi-e foame. Toate 3 deodata. Deci motive serioase, nu asa, la modul ca m-a prins seara cu treaba, tu ma tii de vorba si mi-a inceput telenovela. La care oricum nu ma uit pentru ca ma enerveaza si aia.
Cand nu inteleg ceva pentru ca nu stii sa explici si incepi sa tipi pentru ca eu nu inteleg ce imi zici pentru ca nu stii sa explici si incepi sa tipi. . . Te-ai prins tu, da?
Cand tu nu intelegi ceva. Nu pentru ca nu as stii eu sa explic (eu explic minunat, oare exista o meserie numita explicator?), ci pentru ca nu vrei tu sa intelegi. Pentru ca nu iei ceea ce iti spun ca atare, te gandesti ca e vreo alta intentie la mijloc, ca e un mesaj ascuns in ce vreau eu sa-ti transmit, asa ca nu ma asculti. Si o tii pe a ta. Deci ma enervez de fapt cand intelegi ce vrei tu, nu ceea ce iti spun eu.
Ma enervez cand ma enervez si nu ar trebui sa ma enervez, asa ca tin in mine pana la Sf. Asteapta, cand, evident deja e prea tarziu sa mai zic ceva, pentru ca nu imi aduc aminte de ce m-am enervat. Asa ca asta ma enerveaza si mai rau. Intelegi tu.
Cand am un lapsus in fatza unor oameni pe care abia i-am cunoscut si arat like d'uuuugh, dumb!
Cand barbatii vorbesc despre ei ca si cum ei ar fi cei mai buni, cei mai destepti, cei mai frumosi, tra la la, nu mai e nimeni ca ei. Ei le pot avea pe toate (femeile), nu exista sa fie refuzat. . . . Ma lasi? Stai jos! Inteleg ca esti unic, vrei sa fii placut, admirat, apreciat, invidiat etc etc, dar ai si defecte, asa ca. . .
Cand imi fac o mie de scenarii in cap pentru ca se intampla uneori (rareori, nu deseori) sa fiu nesigura. Nu pe mine, pe cei din jur, mai ales cand se contrazic, cand ii loveste strechea sau cand sufera de amnezie indusa voit.
Cand lucrurile nu imi ies asa cum vreau. Si nu, nu stau sa caut oaia neagra. Asta a iesit, asta-i rezultatul, descurca-te cu el. Si incerc sa ma descurc, o data, de doua ori, de 7 mii de ori pana trebuie sa iasa.
Cand incerci sa imi ascunzi chestii. "Incerci", dar nu iti iese, pentru ca imi dau seama. Dar te las in pace. Finalmente tot tu te dai de gol. (Ha, autogol!)
Cand nu mai stiu cum sa ma port. Pentru nu e bine nici daca e bine si nu e bine nici daca e rau.
Cand se opreste curentul. Dar asta enerveaza pe toata lumea.
Cand mai dau peste un articol prost, scris de o proasta intr-o revista proasta pentru femei proaste.
Cum iti dai seama ca m-am enervat? E simplu. Nu voi tranti si bufni, nu voi face uz de injuraturi si de ton ridicat. Voi zambi. Ironic. Voi fi sarcastica. Ma intrebi ce am, iti voi raspunde cu exactitate, nu cu "Nimic", pentru ca vreau ca problema sa fie rezolvata cat mai repede si voi astepta sa ma intrebi ce am pentru ca vreau sa vad daca iti pasa. Si daca "problema" se rezolva, ma poti impaca instant cu Nutella :))
Si inca ceva: imi displace acest smiley face :) daca e pus aiurea. Si il folosesc uneori (deseori, nu rareori) cand sunt ironica. Dar pentru asta chiar trebuie sa ma calci pe nervi :)
Sunt doar eu sau o gramada de oameni au luat-o razna cu spiritul Craciunului inca de pe acum? Neah, cred ca-s doar eu :)) Daaa, si gandindu-ma la Craciun ajung la Revelion. Din experientele trecute, din observatiile facute si din notitele luate, eu si ai mei prieteni incercam de cativa ani sa ne organizam impreuna ori separat Anul Nou inca din vara. Pentru ca de fiecare data, dar absolut de fiecare data, nimeni nu stie ce face decat fix cu 2 zile inainte. La mine sau la tine? Hai la munte. Eu nu vin, ma duc in club. Ah, ce sec, eu plec la ski. Nu mai mergem acolo, tu unde-l faci, ca vin si eu. Eeeh si ca sa fac misto de ai mei prieteni. . . :
1. Dia - nu va ajunge sa celebreze Anul Nou. Probabil va fi pe o canapea, imbracata cat mai comod, cu paharul de sampanie in mana si rimelul putin scurs de la cate lacrimi a varsat de la atata cascat. Pentru ca se "distreaza", se face cat mai confortabila si motaie, ajungand sa-si puna capul pe umarul persoanei de langa ea. "La multi aaaaaaaaani!" "Ah, a venit 2014? Super! Pisi, hai acasa sa ne culcam ca eu nu mai pot de somn."
2. Alina - clasic. Ii va lua de mana pe Cris si pe Enis si ii va duce in Constitutiei. Va da cu pocnitori in jurul lor, le va varsa sampania din mana, va ingheta de frig si apoi ii va convinge sa mearga in Poli sa se dea cu placa. Indiferent daca e zapada ori ba. Pentru ca dorinta pe care si-o va pune va fi sa aibe mai multa ambitie.
3. Mona - plangandu-se vesnic de faptul ca nu are cu ce sa se imbrace, Anul Nou o va prinde in adidasi. Probabil intr-un club cu muzica de "pocniti", la vreun Dj obscur care sa o scoata din minti cu "bipiemii" lui si pe ea si pe iubi al ei :)) Dar, ca de obicei, se va gandi ca a venit sa se distreze asa ca va incepe sa urle, sa bata din palme si sa se gandeasca la mine in timp ce face miscarea de dans tipica noua "P*sa-te pe noooooi!", care consta in indreptarea privirii si a palmelor catre tavan si evident, strigarea propozitiei pe care am c*nzurat-o mai devreme.
4. Ada - ea nu va fi acolo unde trebuie sa fie inainte de 12 noaptea. Pentru ca o sa intarzie, asa ca 2014 o va lua prin surprindere. "Cum, nu m-a asteptat?!"
5. Cristina - in mod cert, la cumpana dintre ani, ea va sta sa curete casa de hartia igienica pe care pisica ei a folosit-o pentru a "decora". Asta si o suvita nemernica de par nu va vrea sa se aseze sub nici o forma, ceea ce o va enerva si mai rau si o va face sa creada ca deja 2014 are numai semne rele. "Unde-i sticla aia de sampanie?!"
6. Petriiii - pe drumuri, intre Buzau, Targu Jiu si Bucuresti. Va ataca negresit bidoanele de vin si sticlele de tuica si de palinca. Probabil si un gratar. Cert este ca va ajunge sa dea noroc cu toti prietenii sai din cele 3 orase inainte de miezul noptii :)) "Iii, ce faci?"
7. Flori - mai mult ca sigur va avea in geanta dupa ea niste Fimo. Poate ii mai vine vreo idee si atunci trebuie sa profite negresit de inspiratie. Va da paharele celorlalti de pe masa si isi va instala setul de lucru. Va incepe sa modeleze frenetic Batman-i si Superman-i, blestemand cu patos daca nu ii vor iesi ca la carte. Pentru ca dorinta prietenului ei de An Nou va fi sa primeasca un super-erou reusit. "Acum l-am nimerit pe Batman?" "Mmnn. . . "
8. Yoyo - va sta in pat, cu urechea lipita de Radio Zu, incercand sa castige cheia mult dorita de la un apartament. "La multi aaaaani!" "Taci ma din gura, vreau s-aud ce zic astia! Ah Buzdugane, 'tu-ti . . . !!!!"
9. Alin - cum alcoolul este la ordinea. . . serii, ceea ce va face noaptea asta speciala va fi un trabuc. Da, si un televizor. Si-a dat seama ca are nevoie de asa ceva pentru a trece cu bine peste Anul Nou cu Tociu si Palade :))
Simtiti-va liberi sa dati cu rosii in mine. Am ramas fara si vreau sa-mi fac o salata.
Cand vad atatea citate si poze cu si despre iubire, ce este ea, cu ce se mananca, cum se mentine, ma apuca groaza. Iubirea se simte, nu se descrie in metafore. Trebuie sa treci prin ea ca s-o intelegi si s-o poti explica in cuvinte simple. Pentru ca daca nu folosesti cuvinte pe care sa le priceapa toti, inseamna ca nici tu n-ai inteles-o de fapt.
Faci din iubire un ideal. Te gandesti ca trebuie sa dai tot ce ai mai bun, tot timpul, pentru a ajunge ACOLO. Pentru ca iubirea e parsiva, se ascunde, nu se gaseste asa, pe toate drumurile. Ce prostie. . . Daca gandesti astfel, automat ti-ai dublat sansele de a nu mai "gasi" iubirea. Pentru ca idealurile sunt greu de atins si de ce sa vrei sa iti pui singur bete in roate? O consideri un ideal, instant ai dus-o la dracu-n praznic si mai caut-o daca poti. Poti, dar o gasesti?
Stii ce uita oamenii? Ca iubirea nu se gaseste. TE gaseste ea pe tine. Ea nu cere eforturi, sacrificii. De ce crezi ca "Iubirea te ridica, dar tot ea te doboara"? Asta-i inca o prostie. Iubirea nu doare si nu cere nimic egoist. Daca ar face asta nu s-ar mai chema iubire. Trebuie sa intelegi unde ea incepe si unde se termina. Nu o amesteca cu niste tampenii. Ea presupune tot ce-i mai frumos, chestiile negative nu fac parte din ce are ea de oferit. Ai suferit din cauza unei relatii esuate? Nu faptul ca ai iubit ti-a adus dezamagire si lacrimi. Ci faptul ca nu ai stiut sa intelegi situatia, sa iti repari greselile, sa accepti ce se intampla, sa iei ce a fost frumos si sa mergi mai departe. Daca ai trecut de la iubire la ura in 5 minute pentru ca ceva nu a mers bine, inseamna ca nu ai iubit vreodata acea persoana. Da, te poti enerva, poti tranti si bufni, dar nu poti uri acel om pe care zici ca l-ai iubit. Daca poti, repet, nu a fost iubire. A fost o relatie de complezenta, de dragul de a avea o relatie pentru a nu te simti singur/a, pana gasesti ceva mai bun. Iar "gasesti". . . Sa-ti mai spun ca nu gasesti nimic ci ea te gaseste? Iti mai spun, poate asa bagi la cap.
Nu proiecta asupra celuilalt frustrarile si supararile tale. Nu te descarca pe el/ea. Acea persoana, daca te iubeste, este langa tine pentru a te asculta, a te sfatui, a te lua in brate, a te proteja. Nu este acolo pentru a "incasa" cuvintele tale furioase si a le primi fara sa cracneasca doar ca sa te simti tu mai bine.
Toti suntem egoisti, in doze mai mari sau mai mici. Cand iubesti, nu devii perfect, doar un om mai bun. Si asta e mare lucru. Sa iti dai seama ca ai gresit, ca ai ranit acea persoana si sa simti ca trebuie sa iti ceri scuze sau sa repari cumva ce ai facut/zis, e ceva. Daca simti, dar orgoliul nu te lasa sa faci acest pas, inseamna ca nu e iubire.
Da, sunt momente cand ai impresia ca o s-o iei razna daca nu gasesti pe cineva care sa te iubeasca, acum si aici. Consideri ca meriti sa fii fericit/a pentru ca ai 1001 de calitati, doar 2 defecte si ca oricine si-ar dori sa fie cu tine, oh, tu, faptura minunata! Si aici gresesti. Pentru ca tu vrei sa fii iubit/a dintr-o falsa superioritate. Crezi ca doar cei frumosi, buni, tineri, perfecti merita iubirea. Mergi pe strada si vezi un cuplu extrem de urat fizic. Sau ea mai frumoasa decat el. Ori el mai dragut decat ea. Si-ti pui fatza acra si te gandesti "Astia de ce pana mea sunt impreuna? Uite ce urati sunt! Eu sunt o persoana minunata pe langa ei! Eu de ce nu sunt cu nimeni?".
Din mai multe cauze nu esti cu cineva. Dar in primul rand, toata lumea merita sa fie iubita. Si cei rai si cei prosti. Nu doar o anumita categorie de oameni. Pentru ca, vezi tu, asta-i partea frumoasa a iubirii. Nu face discriminari. Nu tine cont de factorii X, Y si Z.
In al doilea rand, cu cat te vaiti mai mult ca nu ai pe nimeni, cu atat mai mult iti prelungesti agonia. Deja ti-am zis de doua ori pana acum ca nu trebuie sa o cauti, ea te gaseste. Asa ca inceteaza sa te gandesti la ea, te agiti degeaba. Un gol sentimental intre relatii este perfect. Te ajuta, nu te demoralizeaza, nu te deprima asa cum ai fi tentat sa crezi. Pentru ca atunci cand sari dintr-o relatie intr-alta nu apreciezi niciodata cu adevarat iubirea. Da, ai nevoie de absenta ei ca sa stii sa o pretuiesti data viitoare. In al treilea rand, iubirea nu e egoista, nu se negociaza. "Vreau pe cineva sa ma iubeasca. . . si apoi vad eu daca e cazul sa ma implic, sa iubesc si eu la randul meu." Ai impresia ca daca cineva te va iubi vei fii mai fericit/a. Nimic mai fals. Nu te simti dezamagit/a de tine insuti/insati atunci cand nu poti impartasi aceleasi sentimente? Nu te simti prost ca ranesti pe cineva pentru ca nu poti avea sentimente comune? Daca da, esti pe drumul cel bun. Daca nu. . . mai ramai o vreme singur/a.
Daca vrei sa spui ca tu esti acea persoana care ii va da viata peste cap, care nu se gaseste una la un milion, ci una o singura data cat timp va trai. . . Imi pare rau, dar mie asta imi suna a manea. Si fals. Pentru ca astfel de lucruri nu se spun, se simt. Si e de ajuns. Pentru ca, vezi tu, inca o parte frumoasa a iubirii este asta: de cele mai multe ori nu are nevoie de cuvinte. Si sa o simti este de mii de ori mai bine decat un "Te iubesc." Da, si "Te iubesc-ul" este frumos cand e sincer. Dar trebuie sa simti ca iubesti ca sa-l spui, nu sa-l spui ca sa simti.
Nu, nu "toata lumea canta rock cu vecinii de la bloc".
Am observat ca in blocurile cu 4 etaje vecinii se viziteaza intre ei, isi fac confidente, stau la taclale, se leaga prietenii, se invita la mese. Eu stau intr-un bloc de 8 etaje, deci nimic din cele de mai sus nu se intampla. Si cu toate ca de-a lungul anilor au existat vecini migratori, cele mai importante "personaje", cei care fac parte din peisajul asociatiei de proprietari si care ii ofera o anumita coloristica nu au plecat. Si avem asa:
1. Țața blocului - te-ai astepta sa fie o femeie, dar nu, este un barbat. El stie tot ce misca si ce nu in bloc. Stie inclusiv ce ai mancat la pranz, cand erai la munca, desi nu ai postat o poza pe "feisbuc". Stie cand esti acasa si nu vrei sa ii deschizi. Se uita pe gaura cheii de la apartamentul tau sa vada daca misuni prin fatza usii. E genul pe care nu vrei sa-l intalnesti atunci cand iti verifici cutia postala, mai ca iti ia facturile din mana sa vada cat consumi tu la curent si cat ai de plata. Te intreaba de toate rudele tale care le mai e viata. Cum iese din casa isi aprinde o "tigare" in holul blocului. Si o duce cu liftul pana jos, unde zaboveste pana cand mai verifica o teava, o usa, un bec.
2. Aici la numarul 2 avem un caz aparte. O femeie simpla, de la tara, venita in capitala din vremuri comuniste. Care isi continua totusi obiceiurile rurale, sa nu uite de unde a plecat. Este simplu, ea este coana Valerica. Si sta fix sub mine, la parter. Bucata de pamant care se afla in fatza geamului ei si al meu si tuturor celorlalti vecini de la etajele de mai sus este a ei. Sau ar trebui sa zic bucatile, ca are vedere si in spatele blocului. Asa ca le-a ingradit, cu un gard de fier, sarma zimtata si sarma ghimpata si gard viu. Toate la un loc, sa fie. Si un lacat mare la care doar ea are cheie. Si de fiecare data cand mai scutur lenjeria de pat pe geam si telecomanda cade in gradina "ei", pentru ca eu dorm cu telecomanda sub perna si uneori n-o vad, trebuie sa cobor sa ii cer cheia, sa ma duc sa descui, sa-mi iau telecomanda, bateriile care s-au imprastiat si cateodata pisica, depinde ce cade mai intai de la geam, sa pun lacatul la loc si sa ii duc cheia. Si din luna aprilie pana in luna octombrie e plecata la ea la tara. Deci uneori am ghinion. . . Eeei si in gradina asta minunata mai mare dragul sa vezi cum isi sadeste ceapa verde, rosiile. Ba mi se pare ca a pus si cartofi. Cum cresc capsunile. Si-a plantat un piersic, un visin, un par. Si vita-de-vie care face struguri cu gust de praf oricat i-as spala. Un alt obicei mai este sa asculte muzica. Populara. Tare. Pe la 7 dimineata. In weekend in special. Cand iti e somnul mai dulce. Intr-o vreme crestea iepuri. Nu-ti imaginezi mirosul cand deschidea usa apartamentului. Tot blocul era in agonie. Face focul in casa. Da, ai citit bine, face focul. Sub dormitorul meu e bucataria ei si acolo are ea un godin, o soba, ceva improvizat, habar n-am. Nu stiam iarna de unde naiba vine miros de lemne arse de fiecare data cand deschid geamul sa aerisesc. Cand vad un horn aiurit scotand fumul cu pricina. Am ramas proasta. Ma gandeam ca o sa ma vad la stirile de la ora 5, cand un bloc din cartierul 13 Septembrie a sarit in aer din cauza unei sobe improvizate. Fereasca Sfantu'! Uneori mai urla prin casa. Nu-mi dau seama la ce sau la cine. Poate la vreun gandac. . . Bai dar face exact cum face Homer Simpson "D'uh!", dar TARE! Mult mai tare. Ma si sperie cateodata. Si are o sonerie. . . Deci nu-mi aud eu interfonul si aud soneria ei. E un fel de melodie, a naibii de lunga si e aceeasi de 20 de ani pe putin. Si niciodata, dar niciodata nu deschide usa inainte sa termine soneria de cantat. O fi vreo melodie populara de ii place atat de mult?
3. Vecinii de deasupra. Pfoa si aici un caz special. Un cuplu de batrani. Pe care ii mai viziteaza prietenii, copiii, nepotii. Ca in orice familie normala. Numai ca noaptea se transforma. Cred ca se plictisesc tare mult de cum este aranjata mobila in casa. Rare serile in care sa nu mute vreun dulap, vreo masa, scaune nu mai zic. Si stiu ce muta pentru ca ii aud. Pentru ca zbiara unul la altul, sunt cam surzi. Si vorbesc tare. Si cand se cearta. . . oho, atunci spectacol. El o face pe ea proasta, incompetenta, ca nu e buna de nimic, inclusiv atunci cand au musafiri. Ea, pe un ton ridicat si extrem de pitigaiat (numai cand ma gandesc imi zgarie timpanele) urla ca e un bou, un bosorog, un nesimtit, da, inclusiv cand au musafiri. Si apoi plange. Ea. In hohote. De-mi vine sa ma duc la ei la usa si sa o linistesc sa taca dracu' din gura. . . NOT! Pentru ca sunt surzi, se uita la televizor cu sonorul la maximum cred. Si atunci urlu si eu sa dea mai incet. Si ce crezi, functioneaza! El mai canta in baie vreo arie celebra, ea vorbeste la telefon si rade. TARE. El seamana cu Einstein, insa doar la fizic. In rest e senil. Si ea la fel. Cred ca mi-au inundat baia de serviciu de vreo 5 ori pana acum, de nu mai gasesc tapet la fel cu cel pe care il am ca sa-l inlocuiesc, iar cel de rezerva s-a consumat de mult din cauza lor. Si dormitorul cel mare tot ei l-au inundat. El e genul care crede ca se pricepe la reparat chestii si s-a gandit sa isi curete caloriferele. Cand le zici ca te-au inundat fac amandoi asa ochii mari si ea incepe sa urle: "Aoleoooo, apa de la baie! Am uitat robinetul deschis!". Uneori, in fiecare weekend, dar nu mereu, dar in fiecare weekend mai baga cate o bormasina. Noaptea se mai aud niste zgomote stranii, ca si cum ar cadea o bila care se loveste in mod repetat de podea. Cand se intampla asta eu spun ca "i-a cazut capu' lui Einstein". Alta explicatie nu am. In rest, vecini cumsecade, nu am ce sa le reprosez. Din fericire au si ei tara lor si pleaca acolo cu lunile. Sa-i tina Dumnezeu acolo.
4. Mai sunt acei vecini despre care nu stii absolut nimic. Nici cum ii cheama nu stiu. Si stau in bloc de la inceput, la fel ca si mine. Imi fac mereu complimente, ma intreaba de sanatate. Le raspund mereu politicos si atat. Sunt prea amabili si mi se par suspecti; mereu cu zambetul pe buze. Oare ce ascund?
5. Acei vecini uraciosi. Tot timpul bosumflati. Ai impresia ca au ceva cu tine, dar nu, asa sunt ei. Toata lumea e impotriva lor, ei au mereu dreptate, nimic nu le convine. Gica-Contra.
In rest, un bloc de oameni cu oameni pentru oameni. Echilibrat. Si tineri dar si batrani. Copii mai deloc. Adolescenti: doua fete. Catei: unu. Pisici: fara numar. Sobolani: zero! :D
Intre 2 straturi de oja si multe, prea multe chiar, pauze publicitare, am reusit sa trag urmatoarele concluzii despre reclamele romanesti:
1. Femeile cand sunt pe stop se bucura. Parca-s mai vesele si mai luminoase decat in orice alta zi obisnuita. Si se imbraca in alb. Deci, o sa stii cand o femeie e in acea perioada a lunii. Si canta, danseaza pe strazi. Se dau cu fundu' pe balustrada.
2. Femeile, tot ele evident, cand dau de un detergent/balsam de rufe bun sunt extrem de fericite. Isi admira garderoba, isi iau rochiile in brate si le invart prin casa, danseaza cu ele si soptesc numele balsamului.
3. Tot femeile umbla cu balsamul de rufe dupa ele, il tin in geanta. Nu se stie niciodata cand le apuca nevoia de a spala niste rufe in public.
4. Femeile slabesc mancand cereale. . . cu ciocolata.
5. Parul femeilor in reclamele cu si despre sampoane e. . . atat de stralucitor incat nu mai ai nevoie de blitz ca sa faci o poza.
6. Cafeaua. Ei, cafeaua nu mai e demult doar o cafea. Stii si tu asta.
7. "tocmai m-am despartit de prietena mea si acuma imi caut. . . " Eu credeam ca isi cauta o prietena, serios. Chiar ma gandeam, oare ai voie sa te vinzi pe mercador? Sau pe tocmai, nu stiu, ca le incurc, deja sunt prea multe. Si de bormasina nu am nevoie, ca eu sunt cea care asculta muzica pana la 3 dimineata.
8. "Trei suroooori" se intalniraaaa, raza soareluuui, floarea soareluuui si asaaaa sa le-mpuscam! Cele mai enervante voci, soro!
9. Reclama cu Fanta e sublima. Stiam eu de ce nu am primit pana acum un skateboard, un catel si o duba, nu umblam cu sticla care trebuie in mana. Dar de azi inainte. . .
10. Chips-uri. Eu nu mai stiu acum daca ma imbie sa cumpar niste cartofi prajiti uscati, plini de grasime sau niste mici, cheeseburgeri, ceapa cu smantana, o shaorma la pachet, aripioare picante. O fi meniu? De ce nu includ si o bautura?
11. Propetime. Prospetime peste tot: in cafea, in absorbante, in odorizante, in deodorante, in protej-slipuri, in detergent, in chestii de curatat/frecat/spalat casa. Atat de multa prospetime. Dar cu miros de aer curat nu aveti? Doar proaspat? Bine, fie, iau propetimea la pachet.
12. Bautura. Ca romanului ii place sa bea, asta se stie. E la fel de clar ca si faptul ca s-a nascut poet. Dar cum e el prezentat e alta poveste. Ar trebui sa imi fie frica daca beau o bere/un vin/o tarie sa nu ma transform in vreun Dorel, paysanne (taran adica) si alte asemenea personaje.
13. Cremwursti. Semn ca foamea te transforma intr-un animal fara bune maniere. Animal erai oricum.
14. Reclama aia scarboasa la pasta de dinti. Stiu ca nu e bine sa te uiti la tv in timp ce mananci, dar nu am chef sa ma aud cu ecou cum dau cu lingura-n marginea castronului si nici cum scartaie cutitul in timp ce tai cu el. Si zau ca-mi vine si mie sa scuip in mancare dupa ce aud/vad reclama asta, ca sa verific sa nu am si eu o problema cu gingiile sensibile.
15. Deodorantele. Le folosesti pentru ca e necesar, dar nu stiam ca imi trebuie cate un deodorant pentru orice: pentru stress, zile calduroase, bluze albe, bluze negre, pentru dupa epilat. . . Pentru par vopsit aveti?! :|
16. De ce in reclamele pentru masini nu se vede niciodata soferul? E cu telecomanda?
Mai are rost sa continui? Eu spun ca e suficient. Ma duc sa mai dau cu niste prospetime prin casa.
Oare cei care fac reclame schimba si ei canalele cand sunt reclame la tv?
Si inca ceva, desi nu are legatura cu reclamele, o voi spune:
De ce producatorii de lenjerie intima au impresia ca e ok sa puna cate o fundita pe fiecare chilot? Cine i-a pacalit ca e sexy?
